Daca vrei sa faci ceva cu adevarat, vei gasi o cale. Daca nu vrei, cu siguranta vei gasi o scuza. (Frank Banks)

vineri, 29 aprilie 2011

Alerg cu sufletul la gura

Titlul nu a fost ales intamplator. Chiar am alergat cu sufletul la gura in prima mea iesire in parc. O sa vedeti mai jos si de ce.

Cu aceasta ocazie tin sa multumesc persoanelor care au avut un cuvant greu de spus in orientarea mea catre alergare si anume sora mea Elena si sotul ei Marius Stefan care s-au tinut de capul meu pana m-am apucat sa alerg. Dupa ce m-am lasat de fumat si mai ales de jocuri pe calculator am observat cum timpul se dilata pentru mine. In loc de 10 minute pentru alte activitati, aveam dintr-o data 11 ore libere si nu aveam ce sa fac cu ele.
Stiam de ceva vreme ca ei alearga si chiar am prieteni care se indeletnicesc cu alergarea montana, unul dintre ei, Radu Diaconescu, fiind un foarte bun prieten cu care pe la 20 de ani chiar obisnuiam sa merg in ture cu cortul si care se pare ca si-a dat seama repede ca sportul era mai important decat jocul pe calculator.

Nici nu stiu cum am ajuns in situatia in care ma aflam. Acum mai bine de 7 ani, eram activ, vazusem aproape toti muntii Romaniei ( in afara de piatra Craiului, la care sunt inca restant), sarisem cu parasuta, zburasem cu moto-deltaplanul, cu parapanta, facusem scuba diving si mai presus traiam asa cum vroiam.

Cred ca cel mai nociv factor a fost jocul pe calculator. Ma sleia de puteri, imi storcea tot timpul, m-a facut sa renunt la prietenii reali pentru cei din spatele calculatorului, si cel mai grav a fost ca nu mi-am dat seama.

Oricum "raul" deja era facut, decizia sa ma apuc de alergat deja luata, si ca sa fiu motivat si mai mult, mi-am luat un ceas de alergare profesional, Marius mi-a dat niste adidasi de alergare( care mi-au produs si prima mea accidentare pentru ca erau cu 2 numere mai mari) si m-am apucat de treaba. Treaba era sa incerc macar sa fac Jogging/alerg macar 30 minute timp de 2-3 ori pe saptamana.

Mai jos este prima mea alergare din data de 27.04.2011.


O sa imi aduc aminte de aceasta zi toata viata. A fost ziua in care chiar mi-am dat seama ca este o mica problema.
Desi cu toate incercarile mele de a  alerga timp de 30 minute, pur si simplu nu am putut. M-am opintit, am mai mers, am injurat, mi-a fost si frig dar la final am zis ca nu e de mine alergatul si am plecat acasa cu un puls de 200 batai pe minut, 16 minute de pseudo-alergat si 2.6km parcursi.

Asa am inceput. Nu mi-am inchipuit ca poate fi asa greu sa alergi dupa 15 ani de fumat intensiv. Fumatul a fost inca un lucru major care mi-a schimbat viata, si nu in mai bine. Toti care fumeaza in ziua de azi si mai ales cei care incep de la varste fragede sunt cobaii unei societati careia nu ii mai pasa de crearea unui mediu in care sa te dezvolti ca individ ci ca sclav al produsului de proasta calitate, scump, daunator care mai apoi se trateaza cu medicamente ce vizeaza doar efectul si nu cauza, sclav al unor indiferente ce merg pana la obscen in tarile unde constiinta individuala lipseste, dar acest lucru in alta postare.

Be safe!
read more "Alerg cu sufletul la gura"

duminică, 24 aprilie 2011

De la start la finish

De mult vroiam sa incep proiectul "O viata mai buna pentru mine, un ajutor pentru voi".

De acum sunt sigur ca nu o sa mai dau(constient) in primul rand nici macar o secunda din viata mea companiilor producatoare de tutun si in al doilea rand mai extins tuturor lucrurilor care duc la o viata de calitate cel putin indoielnica daca nu proasta, si aici fac referire la stres, mancare nesanatoasa si statul pe scaun sau canapea toata ziua.

Totul a trecut asa repede incat nici nu mi-am dat seama ca am ajuns la 31 ani, spre inceput de obez, neinteresat de sport si cel mai grav, fumator de 2 pachete pe zi cu nopti pierdute jucand World of Warcraft pana la 3 dimineata si apoi cu trezire de la 8 pentru serviciu si asta timp de aproape 5 ani. Totul parea roz atata timp cat nu am avut niciodata vreo problema cu sanatatea (in afara de capul spart de cateva ori cand eram mic), dar sub aceasta aparenta sanatate de fier incepeau sa se adune nori negri de fum de tigara inhalati timp de 15 ani, incepea sa se adune colesterolul "nesanatos" produs de un stil de viata aparent normal intro-o societate ce pune baza pe mancatul la fast food, pe reclamele proaste la tot felul de nevoi artificiale unde cu cat este mai mare pretul cu atat ne spun "ei" ca este mai calitativ produsul si cel mai grav incepea sa imi amorteasca constiinta si respectul de sine.

Ceva trebuia sa se intample. Si s-a intamplat. De ziua mea.

Cand am implinit 31 de ani am decis sa las totul in urma si sa trag o linie de start, linie pe care in momentul cand am trecut-o am sters cu buretele aproape tot ce era nesanatos in viata mea. Au ramas in urma ore tarzii de culcare, fumatul la prima ora, jocurile pe calculator, oboseala acumulata in 5 ani de 3-4 ore de dormit pe noapte. Nici nu imi dau seama cum poate corpul omenesc sa indure atat.

Mi-au ramas 87 kilograme, plamani intoxicati, obiceiuri de care trebuia sa scap cumva, o sotie iubitoare si intelegatoare (nici nu stiu cum a rezistat aproape 9 ani langa mine) si 8 ore de timp liber in fiecare zi.

Be safe!
read more "De la start la finish"