Daca vrei sa faci ceva cu adevarat, vei gasi o cale. Daca nu vrei, cu siguranta vei gasi o scuza. (Frank Banks)

marți, 31 ianuarie 2012

Gerar 2012


Start Gerar- poza realizata de Antonia( fotograful Ro Club Maraton)
Gerarul va fi in curand un eveniment sportiv de referinta pentru alergarea pe timp de iarna. Inscrierile s-au terminat dupa 6 zile de la deschiderea listei. Asa cum ziceam si in postarea anterioara nu am reusit sa particip cu echipa, asa ca am hotarat sa alerg singur.
De strecurat a fost destul de greu sa ma strecor printre alergatori mai ales ca eu eram singur si negru din cap pana in picioare, zapada alba, fara numar de concurs si mai ales ca majoritatea arbitrilor de pe traseu ma cunosteau. Am incercat sa ii pacalesc cu ochelari de soare dar nu a mers. Cand treceam pe langa ei auzeam " Hai Cristi ca mai e putin!", "Dai bice ca il prinzi pe Victor", " Bravo, esti pe locul 1". Multumesc mult lui Gabi, lui Bogdan, Oanei si celorlalti arbitri care au stat in frig si ne-au sustinut dar pe care spre rusinea mea nu ii cunosc dupa nume.
Cu o zi inainte am participat la voluntariatul pentru aranjarea kiturilor de concurs. In timp ce umpleam si sortam pungile cu premiile participantilor, eram bucuros ca pot sa ajut la organizare dar eram si trist si imi parea rau ca nu o sa particip oficial la acesta alergare. Dar pana la urma tot raul spre bine. Am invatat lectia si data viitoare o sa ma inscriu din timp.
Sambata seara am fost destul de relaxat stiind ca nu o sa am un barem si nici nu o sa fie un concurs adevarat pentru mine. Doar cea mai lunga alergare din acest an, o alergare de 32 de kilometri. Ma simteam putin obosit dupa alergarile prin zapada toata saptamana dar nu ma durea nimic asa ca am adormit linistit.
M-am trezit pe la 8:30 si am inceput ritualul meu obisnuit. Intai abodomenele apoi cateva genoflexiuni si la sfarsit urcarea pe cantar sa vad cat am inainte de alergare.
Imi tot spuneam in minte, doar 32 de kilometri, doar 32 de kilometri, ai mai alergat atat.
Creierul imi zicea ...daaa, dar nu pe zapada. Este adevarat, nu pe zapada. Dar am alergat toata saptamana pe zapada. Poate de aia sunt un pic obosit.
Pana la urma l-am pacalit ca o sa alerg cat pot si cand nu mai pot plec acasa, doar nu sunt in concurs si nici nu ma cunoaste nimeni.Vin acasa, fac o baie calda, beau un ceai fierbinte si ma culc.
Am mancat o banana, un pumn de stafide, 2 curmale, m-am echipat rapid, am dat un pupic sotiei, ea mi-a urat alergare usoara si sa vin acasa daca incepe sa ma doara ceva si am tulit-o pe usa.
Cu masina o rezolvasem o zi inainte. Era curata, dezapezita si in pole-position. Cand am vazut -17 grade am zis hopa, parca 32 de kilometri la temperatura asta nu suna bine, sa nu mai zic ca in 5 minute eram inghetat bocna. Ce sa faci, Clio Symbol, ii ia ceva pana se incalzeste. Stiam ca nu avem voie cu masina in incinta politehnicii asa ca am dat talpa sa ajung un pic mai devreme cu speranta ca poate mai prind pe undeva un loc liber pe langa Politehnica. Am gasit un loc intr-o benzinarie, unde dupa ce am dat o mica atentie si am promis ca vin in 1-2 ore, am parcat masina frumos si am pornit voios catre punctul de start. In rectorat, la standul Ro Club Maraton era mare zarva asa ca am luat un pic pulsul si am pornit catre linia de start sa incurajez concurentii de la cros. Dupa ce au plecat ei, la 5 minute am plecat si eu. Planul era sa termin in acelasi timp cu cei de la semimaraton asa ca un calcul simplu imi spunea ca trebuie sa am 3 ture inainte de a se da startul pentru semimaraton. Primii 3.5 kilometri au trecut foarte repede, chiar am depasit cativa intarziati de la cros. Apoi au trecut 10 kilometri si cei de la semi nu plecasera inca. Era conform planului. Acum mai aveam decat 6 ture. Am ajuns la kilometrul 18 si intre timp am alergat cu Tudor Butu, unul din cei care au terminat un Ironman, exact unde vreau eu sa ma duc in 2013, la Regensburg. Cu el in echipa erau domnul Chiurlea si fiul sau Serban. Chiar mi-a facut placere sa alerg cu 2 ultramaratonisti recunoscuti in toata lumea si un Ironman. Ma simteam mic pe langa ei. 
Din stanga: Tudor Butu, in spate-Cristian Chiurlea, Serban Chiurlea, Cristian Bostina

















  



Surpriza a venit la kilometrul 21 cand in departare am vazut o fata care sarea in sus si se invartea ca un titirez. La inceput nu mi-am dat seama ce e cu ea si cine e si sincer nu asteptam pe nimeni care sa fie pe margine si sa ma sustina direct. Asa ca de emotie, mi-a crescut pulsul cu vreo 10 batai pe minut cand am vazut-o. Era acolo cu ceai cald, banane si alune. Ne-am imbratisat si am alergat impreuna 3 kilometri. Am facut si o poza dupa singura urcare de pe traseu. A fost punctul meu de hidratare mobil. 
Cu punctul de hidratare dupa mine

Eu cu Elena dupa urcarea spre Automatica



































Multumesc sor'mea, chiar aveam nevoie de un imbold pentru ultimii 10 kilometri.
Dupa ce am inceput sa alerg din nou singur, pe la kilometrul 28 deja simteam efectele alergarii pe zapada. Incepuse sa ma doara putin talpa piciorului stang si sa simt muschii spatelui destul de tensionati. 
Ultima tura, ici colo mai vedeam echipe razlete care se speriau cand auzeau pasii mei. 
"Hai sa tragem si noi mai tare ca ne prinde o echipa, macar sa nu fim ultimii".
Eu deja radeam cand ii auzeam, "Stati linistiti ca nu va prinde nimeni, eu alerg in afara concursului". Se linisteau de parca ar fi fost pe locul intai si au scapat de urmaritorii de pe locul doi. 
Pentru Gerar toti au fost castigatori, chiar si eu care nici macar nu am fost in concurs. 
Ultimii 3 kilometri



















Cand am terminat cei 32 de kilometri ma simteam de parca alergasem un maraton. Zapada, alunecarea excesiva, temperatura foarte scazuta si alergarea cu cagula pe fata tot timpul cred ca au simulat destul de bine conditiile unui maraton. 
Ieri am facut pauza, nu pentru ca ma durea ceva ci pentru a am zis ca deja fortez prea mult si ma duc spre panta obsesiei. Astazi trebuia sa alerg intervalele dar am alergat 10 kilometri intr-un ritm usor si lam last pe maine intervalele.
Concluzia dupa Gerar este evidenta. Un concurs exceptional cu organizare pe masura si voluntari cum rar gasesti. Am avut propriul meu punct de hidratare mobil care mi-a dat aripi pentru ultimii 10 kilometri.

Cum sa nu alergi in aceste imprejurari.
Sa vedem cum fac acum la urmatoarele alergari lungi.

Salutare.
read more "Gerar 2012"

duminică, 29 ianuarie 2012

Countdown- saptamana 12

O sa incep invers inventarul antrenamentului pentru saptamana care tocmai a trecut.
Duminica aceasta am avut de alergat 32 kilometri si a coincis cu desfasurarea semimaratonului Gerar. Planul meu era sa fac semimaratonul cu echipa si apoi sa mai alerg inca 10 kilometri. Din motive pur obiective( nu am fost pe faza si s-au ocupat toate locurile in 5 zile) echipa nu s-a mai reunit asa ca am ramas sa vad cum ma strecor sa alerg 32 de kilometri in cadrul evenimentului. Organizatorii au inteles ca nu poti sa te pui cu nebunul si asa am alergat 32 de kilometri alaturi de echipele ce participau la Gerar.
Surpriza a venit la kilometrul 21 cand in departare am vazut-o pe sora-mea care sarea in sus si se invartea ca un titirez. La inceput nu mi-am dat seama ce e cu ea si cine e si sincer nu asteptam pe nimeni care sa fie pe margine si sa ma sustina direct. Asa ca am alergat 3 kilometri cu ea. O sa scriu despre asta intr-o alta postare despre semimaratonul Gerar si alergarea cea mai lunga din anul 2012.
Sambata am fost voluntar la aranjarea chiturilor pentru Gerar asa ca nu am alergat.
Vineri am alergat 8 kilometri pe un teren destul de curat. Zic destul pentru ca zilele de joi si miercuri au fost foarte obositoare.
Joi a fost cea mai grea zi din anul acesta. 12 kilometri prin Carol. Am iesit relaxat desi banuiam ce o sa urmeze. 
Dupa alergarea in parcul Carol
Dar parca nu am fost pregatit pentru un soc asa puternic. Minus 8 grade, troiene iar pe margine langa trotuar baltoace de toata frumusetea care inca nu inghetasera complet. Primul pas si deja eram ud fleasca la picioare.
Pe de alta parte, cand am ajuns in parcul Tineretului si am inceput sa alerg pe zapada alba imaculata si sa aud cum scartaie sub picioare am inceput sa ma simt mai bine. Nu m-am bucurat prea mult. Am ajuns in Carol si surpriza surprizelor, troiene peste tot. Mi-am zis ca daca tot am ajuns pana acolo hai macar sa dau o tura. Parca eram in trupele de comando care se antreneaza prin Alaska, sau asa mi s-a parut mie. Nici tipenie de om, un vant de 90 kilometri/ora care cand batea din fata imi taia respiratia, si zapada pana la genunchi. Am tras si dupa prima tura am zis inca una , apoi inca una si pana la urma mi-am facut tot antrenamentul. Dar cred ca a fost cel mai greu antrenament de pana acum. Dar lasa ca ce nu ma omoara ma face mai puternic. Asa sper eu cel putin.
Miercuri desi am avut de alergat doar 8 kilometri a fost iar foarte greu. Zapada nu prea era, doar anumite portiuni de gheata si zapada troienita peste care saream ca sa nu ma ud in adidasi,  dar era un uragan de te lua pe sus si bineinteles tot minus 8 grade. Acum cand ma gandesc mai bine, cand alergam acum ceva timp pe la 3-4 grade ziceam mama ce frig e. Acum cand ies afara si ma vad vecinii si ma intreaba " unde te duci asa imbracat pe vremea asta?" , le raspund calm" ma duc sa alerg bineinteles". Cred ca s-au obisnuit cu mine. 
Marti am avut ziua de intervale, 2 kilometri de incalzire apoi 4x1600metri pe la 4:22min/kilometru si apoi inca 1 kilometru de sfarsit. In total 11 kilometri si cu alergarea de recuperare dintre intervale.
Luni a fost o alergare normala de 8 kiloemtri care chiar nu prevestea ce o sa se intample in restul saptamanii.
In total 79 kilometri si inca coafura rezista. 

Dupa ce am alergat 32 kilometri am venit acasa, am mancat ca eram rupt de foame si am plecat impreuna cu sotia mea draga in parcul Tineretului sa ma relaxez un pic. Daca mai am energie pentru sarituri inseamna ca sunt pe drumul cel bun.
















O saptamana care o sa fie de referinta pentru alergarile viitoare.

Sa aveti o seara calduroasa cu cana de ceai fierbine si cei dragi aproape.

read more "Countdown- saptamana 12"

duminică, 22 ianuarie 2012

Countdown- saptamana 13

Saptamana 13 a fost usoara.
Luni o alergare normala de 8 kilometri. Tot nu reusesc sa alerg mai incet. Ma invart in jurul a 5 minute si 25 secunde /kilometru. Sunt curios sa vad ce o sa se intample cand o sa ajung la saptmana cu 16 kilometri pe zi, in fiecare zi. Oare tot asa o sa alerg?
Marti a fost ziua de tempo. In total 11 kilometri. Am facut incalzirea 2 kilometri si apoi am tras 7 kilometri cu aproximativ 4:38min/km. La sfarsit am mai alergat inca 2 kilometri. Comparand alergarea de marti cu intervalele de 1600 de metri si cele de 800 metri, parca e mai usora alergarea de tempo.
Miercuri m-am pregatit mental pentru alergarea de joi si am alergat doar 8 kilometri. Ce frumos suna acum "DOAR". Acum cateva luni 8 kilometri erau la fel ca un maraton. Ma pregateam o ora inainte.
Joi a fost alergarea din parcul Carol. Trebuia sa alerg 16 kilometri dar am calculat gresit si am mai alergat 1 tura in plus. Si din 16 am facut 18,5 kilometri. Nu m-am uitat deloc la ceas decat la final in fata blocului. Am prins si o mica ninsoare prin Carol.
Vineri a fost o zi usoara de recuperare. Inca 8 kilometri.
Sambata m-am dus sa alerg cu prietenii din Ro Club Maraton in Politehnica.Chiar daca nu o sa fiu oficial pe lista cu participantii de la Gerar pentru ca m-am inscris prea tarziu, am fost sa vad cum este traseul. Dimineata cand m-am uitat pe geam ploua cu galeata. Am zis ca poate la Politehnica nu ploua. Ploua si acolo dar pana ne-am strans toti, ploaia s-a transformat intr-o ninsoare de toata frumusetea. Am alergat la inceput in grup compact, apoi putin cu Serban, putin cu Oana si mai mult cu Bogdan. De fapt cu Bogdan am alergat aproape 8 kilometri. Mi-a povestit planurile lui pentru anul acesta. Olympus maraton si Bucegi 7500. Pentru 7500 am auzit ca nu prea ai cum sa te antrenezi asa ca tot ce pot sa ii urez este sanatate si sa nu se accidenteze. In rest, stiu ca e ambitios si o sa il termine cumva.
Deci sambata am alergat 16 kilometri prin Politehnica.
Saptamana urmatoare am 32 de kilometri de alergat sambata. O sa alerg duminica cu participantii la Gerar. Bineinteles daca ma primesc si pe mine.
Ma uit acum pe geam si vad ca totul este inghetat. Sper sa nu fie asa si saptamana viitoare ca se alearga destul de aiurea pe gheata.

O zi faina.
read more "Countdown- saptamana 13"