Daca vrei sa faci ceva cu adevarat, vei gasi o cale. Daca nu vrei, cu siguranta vei gasi o scuza. (Frank Banks)

miercuri, 27 iunie 2012

Competitii si nu prea

 Nu am mai scris de aproape 2 saptamani si asta pentru ca am fost foarte ocupat cu o gramada de delegatii pentru serviciu, tot felul de proiecte si bineinteles cu antrenamentele.

Am continuat antrenamentul pentru triatloane adica 10 ore pe saptamana si pot sa zic ca acum corpul s-a obisnuit cu volumul. Saptamana trecuta chiar am avut o saptamana de 14 ore de antrenament. Nu am experimentat niciodata atat de multe ore si saptamana asta sunt un pic obosit, probabil si pe fondul caldurii excesive si a umiditatii foarte ridicate. 
Necazul e ca nu pot sa fac antrenamentele sub ora 20 sub nici o forma( decat daca am inot, si nici asta prea bine pentru ca intre orele 17-20 e buluc la piscina) si cum trezitul de dimineata nu prea ma coafeaza, asta inseamna ca mai tot timpul am avut o sesiune dubla in zilele in care ar fi trebuit sa fac ceva dimineata si seara altceva.
Am avut si cateva brickuri foarte bune( adica antrenamente la discipline diferite, facute unul in continuarea celuilalt). Spre exemplu saptamana trecuta sambata am fost la bazin si am bagat 1 ora si un pic, apoi am fost 2 ore cu  bicicleta(viteza medie 27.9Km/h) si apoi am mai alergat inca 45 de minute. Nu am fortat nimic. Dupa 2 kilometri de alergat m-am intalnit cu  Florentina in parc si cum ea mai avea inca 45 de minute de alergat, am continuat in ritmul ei. Chiar a fost bine si pot sa zic ca daca stau si calculez asta a fost primul triatlon olimpic facut in antrenament( fara vreo 1400 de metri de alergat).
Intre timp mi-a sosit si coletul pierdut de Posta Romana datorita unor baieti destepti care cine stie ce magarii fac si care au trimis coletul de la depozitul Postei pana la GLS, ca mai apoi sa livreze GLS-ul din Sibiu. Ca dracu, si am dat peste 10 telefoane sa aflu ce s-a intamplat dar in final am dat de colet care normal ca nu mai ajungea la mine pentru ca in acest transfer cei de la Posta Romana au scris de mana adresa si au "uitat" sa treaca si scara blocului si nr. apartamentului si mai mult si ultima cifra a numarului de la telefon. Asa ca eu stateam linistit acasa si coletul mai avea doua zile pana sa se intoarca inapoi in Anglia.
Acum faza tare e ca am adidasi pentru fete.
Am vazut eu ca era un pret cam prea redus pentru acest tip de adidasi si ca  aveau o culoare ciudata dar am zis..nah acuma poate nu se vand din cauza culorii asa ca i-am comandat. Daca ma uit pe site scrie clar WOMEN dar atunci nu am vazut. Culoarea nu ma deranjeaza asa tare si deocamdata la cateva alergari s-au comportat ok, asa ca atunci cand o sa vedeti un tip cu adidasi cu o culoare dubioasa sa stiti ca sunt eu si sa va fie rusine ca va depaseste un baiat care alearga in adidasi de fata. Daca ma depasiti sa va ganditi ca sigur ma dor picioarele de la adidasii de fata si ca de aia nu pot sa alerg mai tare. Deci oricum ar fi, tot ies bine (sau asa cred eu!!!!).
Costumul de triatlon este foarte tare. Nu am mai purtat asa ceva pana acum si chiar imi place cum se muleaza pe piele si cum se comporta atat la inot cat si la bicicleta si alergat.
Sambata o sa particip la Cozia Mountain Run si desi initial vroiam sa particip la proba de 30 kilometri, pe ultimul moment m-am razgandit si am decis sa merg la cea de 21 kilometri.
In afara de alergare, evenimentul are si un scop umanitar prin strângerea de fonduri. Anul acesta, fondurile strânse vor fi donate unui Aşezământ social pentru mame şi copii fără adapost din localitatea Slobozia, judeţul Giurgiu.
Mai multe puteti citi direct pe siteul evenimentului dand click aici: Cozia Mountain Run
Inca nu stiu daca sa imi iau adidasii cei noi sau sa vin cu cei vechi, dar cred ca o sa vin cu cei vechi si apoi o sa ii retrag din circulatie ca am alergat aproape 2000 de kilometri cu ei.

Alergarea la Cozia o sa fie ceva special din cauza ca acest masiv a fost unul din cele mai umblate de mine si ca aici am petrecut in 4 sau 5 ani Pastele la cort sau ca obisnuiam sa vin cu parintii, tot la cort, si sa stam pe malul Oltului cand inca nu erau casute sau o zona comerciala, sa facem baie la baraj si sa alerg dupa soparle sau licurici cu prietenii din copilarie.

Dupa Cozia urma sa particip la triatlonul de la Targu Mures dar din cauza costurilor mult prea mari am renuntat la acest eveniment. O sa il fac sub forma de antrenament acasa. Mi se pare ca 500 de ron si 2 zile de trambalat cu 400 de kilometri dus si 400 intors  pentru un concurs de 3 ore este mult prea mult asa ca o sa ma duc la cel de la Sfanta Ana si cel din Sf. Gheorghe.
Inca nu am gasit un program bine structurat pentru Ironman dar cautarile continua si sper ca pana in septembrie sa incropesc ceva. 


Cercetari, cercetari.

read more "Competitii si nu prea"

joi, 14 iunie 2012

Delta Vacaresti

Cald, foarte cald.
Sfarsitul de saptamana a venit destul de repede mai ales ca pe 4 iunie a fost liber. Sambata am avut unul din cele mai bune antrenamente ale mele de anul acesta. A fost cald dar asta nu m-a impiedicat sa fac un tempo run de 30 de minute cu 4min si 45 sec/km, asta dupa 2 ore de bicicleta.
Duminica am avut o sesiune de inot foarte buna. Am fost tot pe la pranz si nu era nimeni in piscina asa ca am ales un culoar si mi-am facut de cap.
Seara am fost la vot si apoi in delta Vacaresti.
Am ramas placut surprins de salbaticia locului. Chiar daca este la 15 minute de centrul Bucurestiului, un amalgam de imagini iti inunda retina. Balti numai bune de pescuit, poteci prin stufarisul inalt de aproape 2 metri, canale prin care te poti pierde cu barca, salcii pletoase si corturi de tigani laolalta cu caini si cai.
Salbaticie in toata puterea cuvantului.






Cu cat ne-am afundat mai mult in interior ei m-a cuprins un dor de delta si de vaslitul pe canale printre salcii.
Din vorba in vorba cu pescarii locului am aflat ca lacurile adapostesc stiuca chiar de 6-7 kilograme dar ca tiganii au inceput sa puna plase peste tot si s-a stricat farmecul de pescuit la undita.
Le-am facut cateva poze si lor dar erau tare suparati si ma tot apostrofau daca o sa ii dau la ziar.
Un pustiulica chiar a facut pe fotomodelul. Daca ar fi fost spalat si imbracat cat de cat chiar ar fi aratat normal.
Lipsa de educatie, dezinteresul parintilor si viata fara responsabilitati i-a adus pe acesti copii in stadiul in care sunt astazi. Conditiile in care traiesc sunt putin spus precare, daca nu inumane dar ei tot gasesc un moment in care sa rada cu gura pana la urechi.
 







 Am intrat in delta pe langa complexul Asmita Gardens si dupa vreo doua ore de umblat prin stufaris si pe poteci indoielnice am iesit in sfarsit la liman pe partea cealalta dinspre Piata Sudului.
Puiu a gasit o papadie cat ea de mare si se pregatea sa sufle in ea cand niste sunete ciudate au speriat-o si nu a mai atins pamantul. Nu a contat ca era gunoi. Pana la sfarsit a mers numai pe dale.

E frumoasa delta Bucurestiului. Va recomand sa o vizitati cat inca mai este. Poate maine va fi un complex de turnuri in locul ei si ar fi pacat sa o ratati.

Have fun!
read more "Delta Vacaresti"

joi, 7 iunie 2012

Triatlon...si bicicleta

 Dupa antrenamentul de ieri (1 ora bicicleta si 1 ora alergare) pot spune ca incep incet sa simt cum antrenamentele anterioare sunt asimilate.
Astazi nu a mai fost asa greu la alergare dupa ora de bicicleta, chiar a fost unul din cele mai bune antrenamente ale mele din ultimul timp. Dupa bicicleta am reusit intr-o ora sa alerg 12 kilometri cu ritm de 5 min/km. Primii 2 kilometri au fost ciudati dar apoi mi-am dat drumul.

Dar nu despre antrenament vreau sa scriu astazi. Ci despre nesimtirea unor soferi(ite).
In general se admite ca cel mai periculos mod de deplasare este cel cu masina.
Pai incercati sa vedeti cum e cu bicicleta si apoi mai vorbim.
Unii isi cumpara (sau le cumpara pipitelor) cele mai mari si mai sigure masini din lume care sunt burdusite cu tot felul de sisteme de siguranta, air bags, frane performante, atentionari la parcare, camere laterale. Si dupa ce le cumpara si se cred in siguranta, ce fac?
Isi dau cu un cacat de ruj fix la trecerea pe centura Bucurestiului. Nu au treaba cu cedeaza trecerea ca nu e importanta cand ai un Q5.
Astazi una din aceste pipite era cat pe ce sa ma atinga la trecerea peste centura catre Popesti-Leordeni, eu venind dinspre Bucuresti. De cazut tot am cazut dar aproape de pe loc pentru ca evident ca m-am speriat cand am vazut cum vine vita peste mine, nu am mai fost atent la soseaua valurita din fata, am vrut sa pun piciorul jos, picior care a fost impidicat de SPD-uri sa atinga asfaltul. Noroc ca am trecut cu vreo jumatate de metru de masina ca altfel ma busea proasta si poate era mai bine sa dea peste mine sa o pun apoi sa imi cumpere o bicla de cateva mii de euro sa se invete minte.
A avut totusi inspiratia sa se dea jos din masina sa isi ceara scuze si sa imi zica ca nu m-a vazut. Pai cum mama masii sa ma vada daca eu am surprins-o cand isi dadea cu ruj. 
Cred ca daca nu oprea, la cat eram de nervos, luam o piatra si ii spargeam luneta.
Feriti-va de Q5-ul albastru-inchis, cu numar de imatriculare IF031814.
Oricum, ca idee, de cand am inceput sa merg serios cu bicicleta, am cazut de trei ori destul de rau si de vreo 2-3 ori de pe loc. 
Ma tot gandesc ca in ritmul asta, un an de antrenament cu bicicleta o sa fie foaaaaarrrte lung.
Asa ca mi-am facut un autoportret cu cateva...sa le zicem calitati, care ma imping sa fac acest antrenament.
  1. Sunt norocos. Daca nu eram norocos o sfecleam de mult. 
  2. Sunt clar inconstient. Am cazut de cateva ori aproape sa ma spulber pe asfalt si tot nu m-am lasat.
  3. Am capatat o putere mentala pe care inainte nu o aveam.
  4. Am o conditie fizica mai buna ca atunci cand aveam 20 de ani.
  5. Am un tel care imi confera o determinare si o tenacitate extraordinara.
  6. Am devenit mai intelegator. Cand vad pe cineva ca se chinuie cand alearga ma gandesc ca poate inainte de a alerga a fost cu bicicleta 2 ore.
  7. Sunt optimist. Daca nu as fi, de mult as fi renuntat cel putin de antrenamentul de bicicleta.
  8. Fac haz de necaz. Fara simtul umorului nu cred ca poti sa te antrenezi in bazin timp de 2 ore, non-stop. Inainte credeam ca inotul e fun dar dupa 2000 de metri de bazin cu lungimea de 20 metri cand mai ai pe langa tine si niste oameni care au venit sa se relaxeze si stau prin mijlocul bazinului fix in fata ta parca iti vine sa iti iei campii.
  9. Am devenit mai rabdator. Asta m-a invatat maratonul si antrenamentul aferent acestuia.
Se pare ca drumul catre Ironman va fi mai lung decat anticipasem. 
read more "Triatlon...si bicicleta"

luni, 4 iunie 2012

Noutati vechi

Hah!
In sfarsit vineri mi-au venit pedalele si adidasii de ciclism. Sunt gata sa incep si antrenamentele tehnice de bicicleta. O sa am de tras foarte mult de mine pana la Ironman iar aseara cand stateam si ma uitam la bicicleta m-a cuprins un fel de frica si nu seamana deloc cu cea care m-a incercat la primul maraton. E mult mai intensa dar sper sa scap de ea dupa triatlonul de la Targu Mures.

Tot vineri, cand am ajuns la serviciu, in Piata Victoriei fix in parcarea din mijloc era amplasat racheta HAAS-2C, care in 2013 va transporta pe orbita primul satelit romanesc. Asa se vede din biroul meu.

Astazi, am descoperit prin intermediul siteului Tedoo ca exista un roman care face inconjurul lumii PE JOS, il cheama Mihai Tufa si are 26 ani. Mai multe despre acesta si despre incredibila calatorie puteti citi pe pagina theworldphototour.com.
Tot azi am citit pe pagina lui Gabi Solomon despre alergarea de 24 ore pe banda. Puteti citi si voi pe pagina sa personala: www.gabrielsolomon.ro. Este extraordinar ce a facut. Sa alergi 24 de ore si sa mai reusesti sa parcurgi 213 kilometri e uimitor.
Asa ca sunt altii care au avut temeri mult mai mari ca ale mele, le-au depasit si la sfarsit a iesit o aventura de toata frumusetea. Pana la urma important este sa inveti ceva iar la sfarsit sa iesi un om transformat.

Ieri am participat la semimaratonul din Bucuresti. Nu am mai avut intensitatea antrenamentelor premergatoare cursei de la Paris si nici nu ma simteam in forma dupa accidentul de saptamana trecuta asa ca in final am decis sa o ajut pe sora mea sa scada sub 2 ore. Am fost aproape dar lipsa de antrenament s-a vazut. Nu a mai reusit sa tina pasul la kilometrul 14. Am terminat cu timpul de 2 ore si 4 minute, un record personal pentru ea. Bravo sora!! esti pe drumul cel bun spre un maraton de 4 ore.

Pentru mine a fost chiar usor (chiar daca in poza nu pare) si pe tot parcursul semimaratonului m-am delectat cu observarea concurentilor in diferite faze ale alergarii.
A fost destul de cald dar am avut puncte de hidratare foarte apropiate unul de altul si puncte de hidratare mobile- adica cu bicicleta (ideea lui Gabi Solomon) care ne-au ajutat sa rezistam pana la linia de final.
A fost o prima editie cu organizare buna, medalia e frumoasa iar atmosfera a fost destul de ok.

Apropo, Ro Club Maraton a facut 4 ani.

La multi ani!
read more "Noutati vechi"