Daca vrei sa faci ceva cu adevarat, vei gasi o cale. Daca nu vrei, cu siguranta vei gasi o scuza. (Frank Banks)

vineri, 27 iulie 2012

Tura bicla

Asa cum va spuneam si ieri, antrenamentul cu bicicleta de miercuri m-a facut sa ma simt ca un participant la Ironmanul din Hawaii.
De ce? simplu, din cauza vantului puternic.

Am plecat relaxat din fata blocului si dupa 2 kilometri mi-am dat seama ca tura asta o sa fie speciala.
Pedalam de-mi ieseau ochii din cap ca la melc si avansam cu 17 kilometri pe ora.
Aveam un antrenament de o ora asa ca jumatate de ora am tras cu vantul din fata iar cealalta jumatate cu vantul din spate( se mai schimbase un pic directia dar in general tot din spate batea).
Cand am iesit din Bucuresti am zis ca asa ceva nu este posibil. Venea cate o rafala din lateral si trebuia sa ma tin bine sa nu ma bage in sant. Am trecut un pic de fosta fabrica de lapte Tnuva si gata s-a facut si jumatatea de ora. Alteori la fabrica eram dupa 15 minute.
M-am oprit un pic sa imi trag sufletul si apoi am inceput drumul inapoi. Mama si ce tare a fost. Ce am facut in 30 minute la dus , am facut inapoi in 18 minute.
Fain sa pedalezi cu peste 39 kilometri/ora pe plat.
read more "Tura bicla"

joi, 26 iulie 2012

Epic Training Camp

Turul Frantei, editia 2019. Un ciclist necunoscut imbraca tricoul galben dupa prima etapa. Surprinzator si in cea de-a doua etapa acelasi ciclist castiga din nou tricoul galben. Ziarele incep sa scrie despre acest necunoscut. Cine este el? de unde vine? 
Nimeni nu stie nimic. Televiziunile vuiesc. Se pare ca ar fi un brazilian dar inca nu i se cunoaste numele. Oare ar putea sa fie noul campion?
Etapa 10 si inca se mentine pe pozitii cu sanse reale la titlu.
Cam asa ar putea arata turul Frantei in viitorul nu foarte indepartat, iar ciclistul necunoscut ar putea fi unul din detinutii din inchisoarea braziliana aflata langa orasul SANTA RITA DO SAPUCAI.
Autoritatile s-au gandit sa le ofere posibilitatea detinutilor sa isi reduca din pedeapsa pedaland pe o bicicleta care genereaza curent electric pentru iluminatul stadal. Pentru fiecare 24 ore pedalate, detinutului i se reduce pedeapsa cu o zi.
La 8 ani de inchisoare,  daca pedaleaza 3-4 ore pe zi, 6 zile pe saptamana, inseamna ca iese cu un an mai devreme, adica in 2019, si dupa 7 ani de pedalat cred ca ajunge destul de bun.
Totul e sa inceapa devreme...asa cam pe la 17 ani. Sa aiba timp de antrenament...zic. Si mai e problema cu nutritia si suplimentele alimentare.
Nu ar fi rau nici la noi o treaba ca asta. Ar ajunge din nou Bucurestiul un mic Paris. Ca slava domnului avem ceva material in inchisori. Poate ajunge un pui de SPP mare campion.
Stirea originala o puteti gasi aici.

Si ca tot a venit vorba de biciclit, ieri m-am simtit ca participantul unui concurs de Ironman in Kona, Hawaii, dar va zic in urmatoarea postare de ce.

Somn usor!
read more "Epic Training Camp"

marți, 24 iulie 2012

Invitatie BUCHAREST FAAS MIDNIGHT RUN

alergatorSalutare,
Pe data de 3 august incepand cu ora 23, adica vineri noaptea, ProSport si Puma alaturi de RoClub Maraton in calitate de partener principal, cu sprijinul Primariei Sectorului 3 Bucuresti, organizeaza BUCHAREST FAAS MIDNIGHT RUN !
Locatia aleasa este  Parcul IOR, start din zona centrului de inchiriere biciclete.
Vor fi doua probe: SPEED (100m cronometrat electronic) si LONG RUN (10km - 3 ture de lac).

Taxa de participare este de 36 lei iar pachetul contine:

- phone case Puma (suport brat pentru ipod) – pentru primii 300 inscrisi

- tricou de participare Puma – pentru primii 300 inscrisi

- bratara luminoasa

- medalie de finisher

- numar de participant

- produse promotionale de la organizatori

- ziar ProSport

- diploma de participare personalizata

- masurare electronica a vitezei pentru proba de SPEED.

- premii pentru castigatori si tombola participanti
Membrii RoClub Maraton primesc la inscriere si un card de reducere (-25%) la magazinele PUMA.

Mai multe detalii cat si inscrierea pe: www.midnightrun.prosport.ro sau pe pagina de facebook. 

Cu ocazia asta puteti vedea si cat mai scoateti pe suta de metri si sa va aduceti aminte de probele de foc din liceu, apoi va recuperati cu o alergare de 10 kilometri in jurul lacului.
Puteti participa fie la ambele probe (cu o singura taxa de inscriere!!!), fie doar la o singura proba.

Eu deja m-am inscris. O sa fie un antrenament bun inainte de triatlonul de la Reci plus ca la ora 12 noaptea cu siguranta va fi racoare.
read more "Invitatie BUCHAREST FAAS MIDNIGHT RUN"

marți, 17 iulie 2012

Xsalt-Triatlon Sfanta Ana -raport de cursa-partea II(concursul)

Continuarea postului trecut, vezi aici...

Mama cati oameni erau in apa, peste 250. Unde sa ma bag? ce sa fac sa nu iau pumni si picioare in cap? ce dracu m-a mancat pe mine sa ma bag la triatlon, nu imi ajungea maratonul?
Ca o mica paranteza, singura data cand am inotat sustinut peste 900 de metri a fost cu 3 saptamani in urma la Slatina in Olt, SINGUR, adica fara teama ca se urca cineva pe mine sau ca imi da cineva un picior in fata. 
Am ales latura putin mai indepartata de balize astfel incat chiar daca am inotat cu 50-100 de metri mai mult, nu am avut nici o problema.
Cu 5 minute inainte de start am bagat cateva brate sa ma obisnuiesc cu apa si apoi m-am asezat strategic in spatele unui tip cu casca albastra pe care planuiam sa il tin de iepure.
4..3..2..1..START!
Am tras tare pe primii 100 de metri si din planul cu casca albastra s-a ales praful pentru ca in dreptul primei balize l-am pierdut. Am incercat de cateva ori sa intru intre inotatori sa pot sa merg in trena cuiva dar nu am reusit. Pe segmentul meu nimeni nu inota asa tare ca mine si o zic cu mandrie pentru ca acum 6 luni abia, abia reuseam sa inot legat 100 de metri in stil cu adevarat craul.
Am iesit din apa si m-am uitat la ceas. Arata 7 minute si 10 secunde. Marius era acolo si striga de mama focului. Chiar mi-a facut si un filmulet. Mi-am dat casca si ochelarii jos.
Ce bun sunt... 900 de metri in 7 minute si ceva.
Cand am ridicat insa capul din pamant si am vazut ca cei din fata mea continuau sa alerge pe langa lac in loc sa se indrepte catre standul cu biciclete mi-am zis...hopaaa, asta ratasem eu de fapt la sedinta tehnica, sunt doua ture de lac. 
Panica mare, pune casca inapoi pe cap, aranjeaza ochelarii, dracie... da-i jos ca  sa pui scuipinol pe ei sa nu se abureasca, pune-i iar pe cap, daca intra apa in ei? fie ce-o fi, baga tare.
Am mai depasit cativa la inot. A doua tura am facut-o in 10 minute si 57 secunde, dar asta a inclus si tranzitia. De fapt tot inotul si alergatul dintre ture a fost in jur de 15 minute. Tot sunt bun.
Tranzitia a durat foarte mult, trei minute in conditiile in care trebuia doar sa ma sterg pe picioare, sa-mi iau adidasii si sa plec. TREI minute.
Ce au insemnat cele 3 minute pierdute in tranzitie? FIX UN CACAT si o sa vedeti de ce.
A inceput tura de bicicleta. Prima mea tura cu un MTB la munte si cand zic prima, asta inseamna ca in viata mea nu am mai mers cu o bicicleta pe drum accidentat. Doamne si ce s-a vazut lipsa de experienta.
Primii 500 de metri de drum offroad pana am iesit din zona de concurs a fost relaxare. Apoi a inceput o urcare criminala pe sosea. Vreo 3-4 kilometri. Nu stiu ce inclinatie avea sau daca era normal sa fie asa greu pentru mine, dar mi s-a parut ca nu se mai termina. Tot ce am castigat la inot s-a dus pe apa Sambetei( lacului Sfanta Ana) in acesti kilometri de urcare. 
Cand credeam ca s-a terminat cu greul am ajuns in varf. Ma nene si de acolo din varf am zis ca e imposibil sa ma dau pe bicicleta pana in vale. Nu prin bolovanii, radacinile si fagasul acela ingust. Nu cu panta aia care nici pe jos nu puteai sa o cobori bine. Sa nu mai zic de curbele in ac de par. 
M-am dat jos si am mers cat am putut eu de repede. Nu eram singurul si nici nu mi-e rusine ca am mers. Decat o clavicula rupta sau alte nebuneli mai bine intreg si sanatos la finish.
Acolo si pe rima urcare m-au depasit peste 50 de concurenti. Cel putin din ce am numarat eu pana mi s-a urcat sangele la cap de nervi.
Am mai incercat de cateva ori sa merg si eu pe bicla dar dupa 10 metri m-am dat jos frumusel si am mers pe langa ea.
Traseul arata cam asa... nu e inregistrarea mea dar cam asta este relieful: Traseu bicicleta individual Triatlon Sfanta Ana.
Cand credeam ca am scapat de nebunia coborarii am dat in portiuni cu nisip, crengi peste care trebuia sa sari cu roata din fata sau sa incetinesti foarte mult astfel incat sa poti sa treci de ele si locuri foarte inguste cu sanse mari de alunecare.
Cu toate astea mi s-a parut extraordinar. Am tras cat am putut eu pe urcari ca sa recuperez coborarile pe langa bicicleta dar una e sa urci cu 10 kilometri pe ora si alta sa cobori cu 30 si ceva. Oricum au fost portiuni si de bicicleta pe urcari cand m-am dat jos la push bike. Am incercat sa urc pe ea, dar mi se ridica roata din fata si chiar daca urcam pe ea, in afara de mandria ca am urcat pe bicicleta altceva nu castigam. Viteza era mai mica decat a unui melc turbat.
Pe tot parcursul traseului de bicicleta am vazut concurenti cu probleme, fie o roata 8, fie o cazatura mai deocheata, fie un lant stricat. Stiu ce inseamna sa cazi, sa te doara tot corpul si sa vrei sa termini dar cand se intampla asta pe un teren foarte accidentat unde ai nevoie de maini, de picioare, de clavicula si de bicicleta in stare de functionare, dorinta de a termina trebuie sa fie foarte mare. 
Dupa coborari, urcari, coborari prin padure, parte la care m-am descurcat execrabil, a venit partea de coborare pe sosea, mica dar care mi-a placut la nebunie si la final inca o coborare prin padure.
Asta a fost cireasa de pe tort. M-a zguduit si mi-a inclestat mainile pe frane. La final ma dureau tendoanele de atata franat. Poteca valurita cu multe curbe, panta abrupta, frunze, nisip si multa adrenalina.
Recunosc ca tot traseul mi-a placut la nebunie dar cand te duci pentru prima oara in viata si faci asa ceva si mai vezi ca unii trec pe langa tine ca rapidul cand tu nici pe jos nu poti sa mergi prea bine, inseamna ca iti mai trebuie ceva antrenament si o doza foarteeeee mare de inconstienta.
Dupa proba de bicicleta s-au dus toate sperantele mele de a obtine un loc printre primii 20 la categoria mea de varsta.
Timpul spune tot, 2 ore si 7 minute pe 23 de kilometri de MTB. Si daca alergam tot scoteam un timp mai bun.
Sunt varza la proba offroad dar sper sa ma revansez la Reci pe plat.
Pe ultimii kilometri de bicicleta deja ma gandeam la alergare. Imi era asa o pofta sa ma dau jos din saua aia.
Am lasat bicicleta in standul aproape plin. Eram bucuros. Nu cazusem, eram intreg, bicicleta era in regula. Acum hai la alergat.
Dupa 300 de metri a inceput un urcus foarte abrupt, direct prin padure. Aici am depasit vreo 10 concurenti si mi-a mai revenit moralul un pic. 
Pai cum frate sa faci 2 ore pe 23 de kilometri de bicicleta si altii o ora si putin? ce astia sunt mai cu mot?
Si am inceput sa tot depasesc mai mult de nervi. Oricum stiam ca sunt pe undeva pe la jumatatea clasamentului. 
Alergarea de 6,2 kilometri am facut-o in 37 de minute. 

Per total am terminat in 3 ore si 2 minute si dupa alergare m-am dus sa fac o baie in lac.
Apoi am mancat gulasul oferit de organizatori, un gulas foarte iute si fierbinte care nu prea a mers pe caldura aia, am mai vorbit cu cei de la Smart Atletic, am asteptat sa termine si Marius partea lui de alergare de la stafeta si am plecat grabiti sa prind trenul. 


Ce pot sa spun despre concurs decat ca a fost cel mai frumos concurs la care am participat.
Bicicleta m-a tras foarte mult in jos dar am avut momente frumoase, adrenalina, frica si chiar si epuizare pe urcarile interminabile.
Cu siguranta voi reveni la acest concurs dar acum vreau sa imi iau revansa la Reci fata de toti meseriasii care s-au dat cu bicla mai bine ca mine. Si aici nu vorbesc de Ciprian Balanescu sau de cei care sunt in top 10. Vorbesc despre cei care au alergat in 45-55 minute, au inotat in peste 25 minute dar m-au facut varza pe coborari la bicicleta.
La Reci pierdeti avantajul asta...hah!!!

Singura poza de la concurs este cu Marius si echipa lui.

Inca un lucru bun. Nu am avut nici un pic de febra musculara sau alte dureri. Astazi la inot am resimtit un pic spatele dar e normal. Am prins bazinul liber si am tras ca dementul sa vad cat mai scot pe 100 de metri.
Acum bag antrenamente pana la Reci, dar daca se mai iveste ocazia de vre un concurs pe undeva mai aproape de casa...cine stie.
read more "Xsalt-Triatlon Sfanta Ana -raport de cursa-partea II(concursul)"

luni, 16 iulie 2012

Xsalt-Triatlon Sfanta Ana -raport de cursa-partea I(pana la concurs)

Nici nu stiu cu ce sa incep.
Cu faptul ca am avut o zi absolut perfecta si toate au iesit asa cum am vrut? cu descrierea concursului sau poate cu aventura scurta ce-i drept de o zi care a implicat mersul cu trenul, intalinrea cu doi nebuni frumosi care se duceau sa se antreneze pentru Bucegi 7500 si cu tatal unui alergator/triatlonist care promite mult in urmatoarea perioada apoi cu dormitul noaptea in gara la Tusnad Bai, facut autostopul si printr-o minune cules de organizatori si dus cu masina exact la lac.
Totul pare acum cand stau si scriu ca s-a desfasurat asa de repede incat nici nu am avut timp sa imi trag sufletul, dar cred ca atunci cand iti doresti ceva cu adevarat parca toate lucrurile tind sa se aranjeze si sa iti ofere o experienta deosebita.
Asa a fost si de data aceasta cu mine.
Pe lista de concursuri la care vreau sa particip anul acesta, vezi competitii 2012, aveam in plan fie triatlonul Sfanta Ana fie maratonul Transalpin. E adevarat ca se desfasoara in weekenduri consecutive dar mi se pare cam mare investitia dat fiind faptul ca nici una din locatii nu este exact in spatele blocului asa ca cel mai mult a influentat cat de facil pot sa ajung la locul actiunii si cati bani implica acest lucru.
Dupa analize atente am decis sa particip la triatlon, ca antrenament si obisnuinta pentru Ironmanul din 2013 dar mai ales ca sa ma obisnuiesc cu tranzitiile si cu organizarea logistica.
Cu o saptamana in urma totul era asternut pe foaie. Urma sa plec cu Marius cu masina in dimineata concursului, cu bicicleta o rezolvasem pe ultima suta de metri cu baietii de la Aventuria si cei de la Smart Atletic, carora veau sa le multumesc pe aceasta cale pentru ca s-au dat peste cap sa imi faca rost de un transport pentru bicla(un Giant destul de bun cu care nu am avut nici o problema si care s-a comportat de minune pe un traseu destul de solicitant).
Ma simteam in forma, vremea se anunta superba, poate totusi prea calduroasa, concursul se desfasura intr-o zona superba pe care nu o mai vizitasem de peste 25 de ani, totul era cum nu se poate mai bine.
In saptamana premergatoare concursului, miercuri, ii dau telefon lui Marius sa facem planul de bataie, cum plecam, la ce ora, ce luam la noi, etc., si aflu ca Marius era la Piatra Neamt cu treaba si dintr-o data am ramas fara transport.
Doar un mic hop.
Fa analize, cum e mai bine, sa plec de vineri cu altcineva, dar cu cine ca nu stiam pe nimeni, scriu pe forumul Ro Club, scriu pe alte forumuri, nimic. Ce dracu' fac? plec de nebun singur, sambata la 4 dimineata cu masina?
Am facut repede calculele, am tras linia si mi-a dat cu virgula. De dus oricum ma duceam dar inca nu stiam cu ce. Am zis asa intr-o doara sa ma uit si pe mersul trenurilor desi nu mai mersesem cu trenul de aproape 8 ani. Sincer sa fiu nici nu prea ma atragea ideea dar decat sa obosesc aiurea conducand de unul singur tocmai pana la Tusnad am zis hai sa incerc.
Si s-au nimerit trenurile exact cum e mai bine. Plecare de vineri seara la 22 cu debaracare la ora 2:27 in Tusnad Bai si intoarecere sambata la 17:20 cu sosire in Bucuresti la 21:30.
Mamaaa ce noroc pe mine. Asa fac.
Vineri dupa serviciu am tras repede o tura de o ora cu Jolie(cursiera mea) sa pun sangele in miscare, apoi 15 minute de alergare asa ca de tranzitie si m-am apucat sa imi fac bagajul. Simplu: ochelari, casca, costum tri, adidasi, prosop un bidon de apa si pantaloni scurti. Ma tot batea gandul de ceva timp sa imi cumpar o curea pentru numarul de concurs si ca un facut chiar asta a fost in kitul de participare. 
Ajuns in gara, la casa de bilete era liber, biletul costa 58 RON, nici mult nici putin dar deja la 2 oameni care au bilet dus intors nu se mai merita sa mergi cu trenul.
In tren aglomeratie, oameni cu sacose, cu suc si cipsuri de vanzare, la fel ca acum 8 ani. Totusi garniturile de tren erau schimbate. Aratau mai bine dar cu aer conditionat lipsa. M-am asezat pe locul meu, mi-am pus castile si m-am pregatit de somn.
Intre timp in compartiment au intrat o fata si un baiat, imbracati de alergare cu camelbakuri( rucsac ce contine un rezervor cu apa si care se poarta pe spate) si frontale. M-am luminat la fata si am intrat repede in vorba cu ei.
Povestea lor e absolut dementiala, cel putin din punct de vedere al fetei, Corina.
Tipul, Alex dorea de mult sa participe la tura lunga de la Bucegi 7500 ( alergare continua de 90 kilometri in echipe de 2, fie mixt fie masculin sau feminin, cu diferenta de nivel de 7500 de metri)asa ca a scris pe forumul Herastrau Running ca ar dori un partener.
Asta se intampla pe la jumatatea lui mai. Dupa 1 saptamana i-a raspuns Corina, care tocmai participase fara prea mult antrenament la primul ei maraton montan, Ecomarathon si apoi la Hercules.
S-au vazut, s-au placut si s-au apucat de antrenamente impreuna. Sambata asta era antrenamentul cu numarul 3, programat pentru aproximativ 11 ore. Avusesera cu 2 saptamani inainte un antrenament de 29 ore si 31 minute de care amandoi erau mandri. Am povestit cu ei tot drumul lor pana la Busteni cand ne-am impartit numerele de telefon(si ei se antreneaza in mare parte tot in Tineretului si poate alergam impreuna prin parc) si s-au dat jos pentru tura lor.
Asa ca le tin pumnii la 7500. 
Chiar erau simpatici amandoi, tensionati dar veseli si plini de energie.
GOOO L.O.I.S!!!! (Limits Of Inner Sky- numele asta cred ca a fost ales de Corina), aveti mari sanse la podium. 
Dupa ce au plecat ei, la urmatoarea statie s-a urcat un domn care era mare jucator de tenis de mana si cu care am mai vorbit de una, alta pana am ajuns eu la Tusnad Bai, asa ca de somn nici vorba.
In gara la Tusnad in afara de mine, s-a mai dat jos un domn care asa cum am mai spus, se ducea sa-si vada fiul in competitie. Fiul lui era Cristian Lutic, castigatorul concursului de triatlon de la Izvorani, cel din iarna la care am participat si eu.
Amandoi am dormit in gara din Tusnad Bai, pana la ora 6:30 cand  doua persoane in varsta au intrat in sala de asteptare si au inceput sa se certe pe diverse lucruri. Ea, sotia cred, vroia evantaiul sa isi faca vant dar nu il gasea prin bagaje, el, mosulica, vroia sa bea linistit o bere rece si injura de mama focului ca cei din gara nu au un chiosc de unde sa poti sa cumperi asa ceva.
Tambalau pe care pana la urma nu l-am mai putut tolera asa ca am iesit amandoi sa cautam un mijloc de transport catre lacul Sfanta Ana. La benzinaria de peste drum am dat de echipa Geiger care urma sa se ocupe de cronometrarea noastra(ei aveau si chipurile pentru concurs). I-am rugat frumos sa ne ia si pe noi si ne-au luat, asa ca la ora 7 fara 10 minute eram la lac. Noi si organizatorii, in total vreo 15 oameni si un lac superb, calm, din care iesea aburul diminetii ce parca nici nu anticipa ca in patru ore o sa fie ca o masina de spalat. Splendid. 

Am ajutat si eu cum am putut, oricum ma plictiseam si deja incepuse sa creasca tensiunea concursului.
Am dat o tura de lac pe ultima portiune a traseului de alergare si am luat putin temperatura apei, care spre surprinderea mea era ca la bazin. Am inteles ca la ora concursului apa avea 26 de grade.
Pe la 9 jumatate baietii de la Smart Atletic inca nu sosisera asa ca panica incepuse sa puna stapanire pe mine.
Intr-un final a sosit Cristian Lutic si am raspuflat usurat, dar surpriza m-a pus iar cu botul pe labe. El facea parte din prima masina, iar bicicleta mea era pe a doua masina care inca nu sosise. Semnal la telefon ioc asa ca stateam ca pe ghimpi.
Pe la 10 fara 20 au ajuns. Intre timp,  toata parcarea, soseaua pana la lac si zona de concurs se umplusera de masini cu insotitori si concurenti.
Unii faceau ultimele reglaje la bicicleta, altii se incalzeau, altii testau apa si eu saream de pe un picior pe altul pentru ca in sfarsit aveam bicicleta. Pierdusem sedinta tehnica asteptandu-mi bicicleta asa ca habar nu aveam ce avea sa urmeze.
Am mai sporavait un pic cu cate un concurent, m-am echipat, mi-am dus bicicleta la stand, mi-am aranjat totul cat mai bine sa trec repede prin zona de tranzitie atat la inot-bicicleta cat si la bicicleta-alergare si m-am indreptat usor catre apa.
Mama cati oameni erau in apa. Unde sa ma bag? ce sa fac sa nu iau pumni si picioare in cap? ce dracu m-a mancat pe mine sa ma bag la triatlon, nu imi ajungea maratonul?
Ca o mica paranteza, singura data cand am inotat sustinut peste 900 de metri a fost cu 3 saptamani in urma la Slatina la OLT, eu SINGUR. 

Continuarea cursei in postul urmator.

Somn usor!
read more "Xsalt-Triatlon Sfanta Ana -raport de cursa-partea I(pana la concurs)"

joi, 5 iulie 2012

Cozia Mountain Run-Raport de cursa

Panorama masiv Cozia -poza preluata de pe Alpinet.org
Cum ziceam in postarea anteriora, adica aici, sambata am participat la un eveniment deosebit atat prin faptul ca a avut o latura umanitara si o parte din fondurile stranse din taxa de concurs au fost donate Asezamantului Social Sf. Arhangheli Mihail si Gavril din judetul Giurgiu, prin faptul ca organizatorul evenimentului, Tudor Butu, este la randul sau un alergator impatimit, un Ironman si un prieten de la care sper sa invat cat mai multe despre antrenamentul si celelalte aspecte ale unui concurs Ironman, cat si din faptul ca in Cozia obisnuiam sa merg destul de des si sunt niste munti deosebiti si foarte putin vizitati.
Am plecat sambata dis de dimineata cu Marius si cu Elena. Traficul destul de redus ne-a ajutat sa ajungem devreme si ma bucur ca nu am fost eu cel de la volan si am putut sa ma odihnesc un pic inainte de concurs. Am reusit sa luam pulsul competitiei sa vorbim cate ceva cu cativa cunoscuti si sa ne intalnim din intamplare si cu Alex Fodor, un tip care a facut progrese foarte mari in ultimul timp in  domeniul alergarilor montane.
Pe la 8 era frigut chiar daca soarele se intrezarea de dupa coama muntelui si cred ca multi dintre participanti si-ar fi dorit ca temperatura sa ramana asa pe tot parcursul zilei.
Am inteles ca pe traseul Cozia a fost o caldura inabusitoare.
Am dat si o tura pe la Castrul Roman, acolo unde obisnuiam sa mergem cu cortul, ne-am zbenguit un pic, am cantat melc, melc codobelc, nu eu si Marius ci sora mea care a gasit un melc si a tinut neaparat sa se imprieteneasca cu el. Am facut 2-3 poze, bineinteles in saritura, din nou in stilul caracteristic al Elenei si apoi ne-am dus la start.

Nu stiu pentru restul cum a fost, dar la mine emotia a fost inexistenta. Am plecat din spate de tot impreuna cu Marius si Elena si am ramas acolo pana la prima urcare din spatele manastirii Turnu.

Apoi am realizat ca pot scoate un timp bunicel asa ca am hotarat sa nu las pe nimeni sa ma depaseasca si la randul meu in cazul in care dau de cineva in fata mea si daca am suflu sa depasesc, sa nu mai stau in spate si sa astept sa se termine concursul cum fac de obicei.
Asa ca am pornit cu avant pe prima panta. Chiar daca a fost destul de abrupta nu m-a terminat complet cand am ajuns in varf.
M-am intretinut cu Serban Chiurlea pe toata portiunea, eu mergand la pas foarte alert si el alergand cu pasi mici dar cu cadenta foarte mare, de fapt pana la despartirea de la Stanisoara am fost tot timpul fie in fata fie spatele lui la distanta de maxim 100 de metri.
Dupa o alergare foarte frumoasa prin padure pe diferenta de nivel si apoi o coborare extrem de abrupta prin lastaris pe urmele lasate probabil de un torent venit din creierul muntilor, am ajuns la primul punct de alimentare din Pausa. Ceasul arata 49 minute pe 6.7 kilometri si eu eram foarte multumit de cum mersesem pana aici.
La punctul de hidratare m-am intalnit cu nepotul lui Lucian Clinciu, Catalin Clinciu, care in ultima luna a participat la tot ce se putea alerga, inclusiv la RTR.
E adevarat, am lalait-o pe urcarea spre manastirea Stanisoara, dar a fost o placere sa pot vorbi cu un alergator in devenire care cu siguranta peste cativa ani va fi pe podium pe la toate concursurile de alergare montana.

Dupa punctul de hidratare de la Stanisoara l-am lasat pe Catalin si am continuat sa alerg pe coborarea foarte abrupta pe langa paraul ce coboara vijelios. Nu am mai avut pe nimeni in fata asa ca motivatia s-a pierdut un pic pe drum, portiunea de urcare pana la Troita si apoi de coborare pana la Turnu fiind facuta de unul singur. Cand aproape scapasem de panta din spatele manastirii Turnu, am dat de parintii mei care imi iesisera in intampinare, am ridicat privirea si mainile sa ii salut si m-am trezit pe jos maturand poteca.
O secunda mi-a trebuit sa ma ridic inapoi pe picioare, dar evenimentul asta imi va aduce aminte tot timpul ca o clipa de neatentie poate avea urmari foarte grave.
Pe ultimul kilometru am prins totusi pe cineva care avea crampe musculare, am bagat un sprint si am trecut bucuros linia de sosire.
Medalia este farte haioasa, din lut de la Horezu.
















La final am iesit pe locul 14 din 60 de participanti care au trecut linia de sosire la tura scurta. Nu sunt mandru de rezultat dar nici prea rau nu este.
In schimb sunt mandru de sora mea care a tras destul de tare si cred ca a obtinut cel mai bun rezultat al ei de pana acum. Locul 2 la feminin si a terminat in 2 ore si 35 minute cei 18.71 kilometri cu diferenta de nivel de 986 metri.
BRAVO!!!!!

Un mare BRAVO!!! organizatorilor, voluntarilor si concurentilor care s-au intrecut in a oferi o experienta exceptionala.

Alegerea traseului, punctele de hidratare, locatia excelenta pentru desfasurarea unui concurs montan, marcajul foarte bine pus la punct, dificultatea medie la tura scurta si mare la traseul de la tura lunga fac din acest eveniment unul care cu siguranta va fi remarcat si pe viitor listele cu participanti se vor ocupa mult inainte de termenul limita de inscrieri.

Mai jos este si alergarea mea inregistrata de ceasul Garmin si din ce am discutat dupa cursa cu  ceilalti participanti, se pare ca distanta a fost un pic mai mica decat 21 de kilometri, lucru care insa a fost compensat de dificultate datorita celor 986 metri de diferenta de nivel in loc de 700.
Cozia mountain run-tura m... 


Next: primul meu triatlon adevarat la Sfanta Ana pe 14 iulie 2012. Vreau sa trag cat pot eu de tare sa vad ce iese.
Puteti citi din nou prima mea aventura la un triatlon: Winter TriChallenge Izvorani.

 
read more "Cozia Mountain Run-Raport de cursa"

luni, 2 iulie 2012

Goals


Acum ceva timp citeam despre un experiment inedit care analiza motivatia la soareci si cum actioneaza acesta.
In 1957 Dr. C. Richter in laboratorul scolii medicale Johns Hopkins a realizat un studiu pe soareci care a avut ca scop masurarea nivelului motivational.
Scopul a fost sa vada daca soarecii isi vor depasi nivelul fizic prin perceptia ca ar putea sa scape de la inec. 
De fapt a pus doua grupuri de soareci in doua bazine cu apa si i-a lasat sa inoate. La intervale regulate un grup a fost scos pentru 1 secunda din apa si apoi reintrodus, pe cand al doilea grup a fost lasat sa inoate tot timpul. Grupul caruia i s-a oferit o sansa sa scape a inotat incontinuu timp de 3 zile pana ce oboseala fizica a dus la inec. Ceilalti care nu au fost scosi niciodata din apa s-au inecat dupa cateva ore. 
Momentan parca si eu sunt intr-o stare in care nu am nici un tel, doar ma antrenez dar fara un scop anume sau acesta este destul de indepartat...1 an si care fie vorba intre noi, mi se pare mult peste ce pot sa fac eu momentan.
Imi aduc aminte ca aveam concentrarea mult mai mare cand mi-am propus sa scot la Paris sub 3 ore si 30 minute, fapt confirmat si de alergarea de sambata de la Cozia unde am plecat fara un scop anume. Doar sa alerg. 
Nu pot sa zic ca nu am alergat dar se putea mult mai mult mai ales pe panta de la Pausa la Stanisoara pe care am mers aproape tot timpul.
O sa revin si cu raportul de cursa dar intre timp o sa mai citesc cate ceva despre experimentele pe soareci.

Oricum e timpul sa imi reevaluez telurile, sa le definesc si sa incep sa trag mai tare ca de aia ma duc la concursuri.

Linkul exact unde puteti citi despre o gramada de experimente ciudate este http://www.animal-rights-library.com/texts-m/ryder01.htm iar cartea unde sunt publicate studiile facute pe soareci este Psychopathology, ed. Reed, Alexander & Tomkins, 1958.

read more "Goals"