Daca vrei sa faci ceva cu adevarat, vei gasi o cale. Daca nu vrei, cu siguranta vei gasi o scuza. (Frank Banks)

luni, 25 februarie 2013

Triatlon Winter Challenge Izvorani 2013

Ma tot uit pe geam. Ploua. O ploaie rece si marunta. Azi nu am antrenament afara. Ar fi trebuit sa ma duc la inot dimineata dar am preferat sa ma odhinesc mai mult si sa ma pregatesc pentru cele doua ore de antrenament de bicicleta pe trainer.
Sambata am participat la primul concurs de triatlon din 2013.  Triatlonul de iarna Winter Trichallenge de la Izvorani. Anul trecut a fost cu zapada si apa inghetata si a fost primul concurs de acest fel la care am participat dar m-am simtit minunat chiar daca am fost luat ca din oala, cel putin la proba de inot.
Anul acesta nu pot sa zic ca am fost nepregatit, e adevarat ca ultima luna si mai ales timpul petrecut noaptea cu Nasturel, de altfel "quality time together" cum ar spune americanii, si-a cam spus cuvantul si chiar daca am reusit sa continui antrenamentele, lipsa de somn si oboseala acumulata mi-au cam pus bete in roate, dar asta era de asteptat.
Acest concurs este unul de explozie, cu doar 6,8 kilometri alergare, 12 kilometri bicicleta si 500 de metri inot, in aceasta ordine.
Daca anul trecut am reusit un onorabil loc 24 intr-o ora si 42 de minute, anul acesta speram sa fiu pe undeva in primii 15.
In final am iesit pe 35 la individual cu un timp de o ora si 18 minute si 20 de secunde. De ce mai pun si secundele? pai cand ma uit pe clasament imi dau seama ca daca fortam un pic orice proba si trageam mai tare de mine, castigand 3 minute, as fi fost in top 20 si cu alte 2 minute as fi fost in top 15.  Pentru fiecare minut sunt aproximativ 7-8 concurenti, la distanta de doar cateva secunde intre ei.  
Clasamentul complet il puteti gasi in format pdf la smartatletic.ro/wintertri/rezultate/.
Nu pot sa zic ca nu am tras. Am incercat sa scot ce pot in conditiile date. La un moment dat l-am prins pe Sergiu Buciuc din urma dar nu am reusit sa alerg cu el mai mult de 1 kilometru. Ritmul de 4:20 minute pe kilometru a fost prea mult pentru mine mai ales in perioada asta in care pun accentul mai mult pe partea de build si nu pe viteza.
Dupa 31 minute si 35 de secunde si 6,8 kilometri am ajuns la bicicleta iar dupa inca 1 minut si ceva am plecat din tranzitie.
La alergare nu prea am avut timp de admirat peisajul dar cu bicicleta a fost altceva. NU prea am tras la aceasta proba. Imi pare rau acum dar tin minte data viitoare. In schimb, am vazut mesajele amplasate pe marginea drumului si radeam ca prostul singur. Mi-a placut mesajul cu " Iti e greu? dar ce credeai ca e Winter-tri?"
In afara de namolul de la start, in rest asfaltul a fost uscat, cu cateva gropi pe care mai mult le-am sarit decat sa le ocolesc, dar si asa cand am ajuns inapoi la tranzitia spre ultima proba de inot, eram inamolit din cap pana in picioare. Am ajuns repede in vestiarul unde imi lasasem ochelarii si casca inainte de inceperea concursului, mi-am dat adidasii jos si treci la dus. Eram asa inamolit incat mi-a luat ceva timp sa ma curat. Inotul in bazin nu a fost o proba dificila ca anul trecut. Am inotat relaxat primele 3 bazine, am accelerat putin incercand sa stau in spatele lui Alex Diaconu dar chiar daca a spus ca acest concurs e de relaxare si ca nu vrea sa traga la podium, tot era mai rapid. Am continuat sa inot la limita la care aveam destul aer la fiecare trei brate dar pe ultimele doua bazine am resimitit oboseala acumulata de cateva saptamani. Oricum ma tot gandesc ca si oboseala asta e buna la ceva. Cand in sfarsit, sper eu cat de repede, isi va regla mormolocul somnul atunci cu siguranta ca voi progresa mult mai repede cu antrenamentele. Pana atunci fac ce pot, cum pot si incerc sa raman pe linia de plutire.
Despre concurs pot spune ca a fost impecabil organizat si chiar daca se anunta un pic de ploaie, pana la urma vremea a tinut cu noi si am ramas uscati.
In schimb, a batut vantul si pe aolcuri la proba de bicicleta chiar se simteau rafalele pe langa baza de caiac.
Felicitari Smartatletic, felicitari si celor peste 70 de concurenti care au venit pentru prima oara la acest concurs, asa ca mine anul trecut si sper ca experienta a fost una pe masura. Deasemenea felicitari si lui Bogdan Antohe, unul din creierele din spatele acestui concurs, pentru terminarea primului lui triatlon. 
Tot pentru prima oara l-am avut pe tatal meu ca sustinator din tribuna, asa ca antrenament pentru Ironman. I-a placut si totodata a vazut ca aceste concursuri sunt "serious business" si ca incet, in Romania, sportul incepe sa prinda contur.
Cat despre podium, la individual baieti s-a pastrat acelasi nume ca anul trecut pentru locul intai, si anume Cristian Lutic, care a reusit sa termine sub o ora acest concurs. Eu personal l-am vazut doar la start, sa zic asa primii 300 de metri apoi la final cand am stat un pic de vorba cu el. Nu stiu cum o sa impace bacul de anul acesta cu concursurile dar sper sa participe la cat mai multe si bafta la examene. 
Locul doi a fost adjudecat de Daniel Attila iar pe locul trei a urcat Alexandru Ciocan.
La stafeta, la fel ca si anul trecut, echipa Ro Club Maraton formata din Vlad Victor, Gabi Solomon si Razvan Staicu a urcat pe prima treapta a podiumului in sub o ora, urmati la 9 secunde de echipa Smartatletic si la mai bine de un minut de echipa Happy tree friends.
Echipa Aventuria, unde la proba de alergare a concurat Marius iar la inot, Marius Lazarescu, a terminat pe locul patru. Data viitoare luati podium, s-a auzit?
Desi la editia cu numarul doi, acest concurs a adunat peste 250 de concurenti. In curand nu o sa mai incapem in bazinul olimpic. Mai multi concurenti, mai bine pregatiti si tot mai multi care participa pentru prima oara la un astfel de concurs.
Triatlonul ia amploare in Romania si asta e bine.
 
Cat despre urmatorul meu concurs, deja am stabilit cu Nasturel. Facem un concurs "care doarme mai mult" desi la modul cum evolueaza lucrurile, cu siguranta nu ma lasa sa castig ca apoi sa ma tina treaz vreo cateva zile sa ma invete minte. Serios vorbind, sper sa fie crosul de la Ecomaraton, dar vedem cum ne miscam pana atunci. Poate si o iesire la Triatlonul fara asfalt asa ca un ultim antrenament-concurs inainte de Ironman, dar cine stie...

Aaaa, era sa uit, nu stiu cat de greu este sau ce inseamna din punct de vedere material dar poate la anul incercati sa puneti si pe medalie data concursului ca sa vedem si noi peste 10 ani cand am participat.

Felicitari inca o data baietilor de la Smartatletic, concurentilor cat si sustinatorilor. 
La mai mare!
read more "Triatlon Winter Challenge Izvorani 2013"

duminică, 17 februarie 2013

Vise, speranta si viitor

Cand am inceput sa alerg, acum aproape 2 ani, am realizat ca imi pot schimba foarte repede o gramada de obiceiuri nesanatoase si ca pot sa aduc in viata mea o ordine si un program destul de stabil, atat in zona de timp liber cat si in cea profesionala .
De ceva timp am o structura foarte stabila, pe care pot sa o execut in fiecare saptamana. Serviciu, alergare, inot si biciclit, timp liber cu Puiu.
Scurta mea incursiune in acest sport numit triatlon m-a invatat o gramada de lucruri. Cele mai importante ar fi: disciplina, mentalul puternic si perseverenta.
De cand a venit Nasturel in viata noastra lucrurile s-au schimbat un pic si la randul lui, ma invata niste lectii foarte importante.
Prima lectie ar fi cum sa privesc lucrurile in ansamblul lor si sa inclin balanta catre ce este mai important.
In ultimul timp nu mai pun asa mult accent pe pastrarea unor ore fixe de antrenament. Sa nu mai zic de somn. Nici filme nu am mai vazut de 3 saptamani si eu ma uitam la un film cel putin de 4 ori pe saptamana.
Prioritatea este ca atat Elenei cat si lui, in aceasta ordine, sa le fie bine, desi momentan trebuie foarte multa convingere in relaxarea Elenei. Daca reusesc acest lucru, se trece la starea mea de bine adica antrenamente, filme si alte dracovenii de ale mele. Cam greu dar nu imposibil.
Ca tot a venit vorba de antrenament, in mare parte l-am facut. Ba dimineata, ba seara tarziu sau fix in mijlocul zile. Perioadele de veghe isi cam spun cuvantul, acum o saptamana am adormit in timp ce alergam. Stiu ca pare incredibil dar cand m-am trezit cu fata de pamant am zis ca nu e adevarat. Am inchis ochii si cred ca am alergat cel putin 50 de metri cu ei inchisi. Noroc ca eram pe iarba.
In fiecare zi ma invata importanta unui camin si faptul ca pe langa noi mai exista si alte persoane care ne ajuta. Fara ei ar fi infinit mai greu.
In momentele noastre de liniste realizam ca viata noastra s-a schimbat asa mult ca nici nu mai seamana cu ce era inainte. Totul era calculat, planificat si pus la punct.
E... cu un copil nu mai este asa. Totul este o surpriza in fiecare zi. Azi poate doarme bine, maine s-ar putea sa stai toata noaptea incercand sa il linistesti. Copii sunt exact opusul ordinii si planificarii. Cand am hotarat sa avem un copil, sincer nu ma asteptam ca viata sa se schimbe asa brusc si asa profund. 
Faza cea mai tare e ca odata ce ai un copil, chiar daca totul se schimba complet, nu te deranjeaza acest lucru. Nu te deranjeaza ca te trezeste noaptea, ca trebuie sa il schimbi la fiecare 2-3 ore, ca plange si nu stii de ce, ma rog, te deranjeaza ca nu stii cum sa il impaci, nu plansul propriu zis sau ca totul depinde de ce face el.
Sa revin la Ironman. Se poate face un Ironman si sa ai grija si de un mormoloc? vom vedea.
Daca e sa ma gandesc in retrospectiva, fara copil as fi facut antrenamentele mai bine, as fi fost mai odihnit, as fi fost la mai multe concursuri, poate am fi calatorit mai mult sau as fi petrecut mai mult timp cu Puiu. Problema este ca la un moment dat aceste lucruri s-ar fi invechit sau nu mi-ar mai fi oferit satisfactia scontata si pentru un copil ar fi fost destul de tarziu. 
Pot sa zic cu mana pe inima ca munca pentru el este enorma si cateodata te copleseste dar ca si Ironmanul, recompensa este pe masura.
Impreuna cu dragostea pentru el, a venit si o reinoita dragoste si recunostinta pentru parinti. Abia acum ii dau seama ce inseamna sa fii parinte.
read more "Vise, speranta si viitor"

miercuri, 6 februarie 2013

Sa bicla 2.0 si copil 1.0

Azi a venit mult asteptata sa. O astept de mai bine de 3 saptamani. De vreo 4 luni de cand am inceput sa am antrenamente mai lungi , am tot cautat o sa care sa fie comfortabila, usoara si bineinteles sa fie potrivita pentru stilul meu de biciclit. Am gasit-o prin septembrie, se cheama Adamo Road dar cand am vazut ce pret avea, am inghitit in sec si am continuat cu cea veche. Lunile au trecut si am inceput sa simt din ce in ce mai mult ca saua standard de la Felt nu se mai potriveste si am inceput sa am probleme cu tesuturile moi. Cand l-am intrebat pe Andrei Rosu ce foloseste si mi-a zis ca Adamo Racing, am zis ca daca el petrece 10 ore pe bicicleta pe aceasta sa atunci sigur si Adamo Road, sora ei pentru postura de sosea, va fi la inaltimea asteptarilor.
Am comandat-o din SUA pe 12 ianuarie, pentru ca este de 2 ori mai ieftina ca in Europa, doar 100 de dolari pe langa pretul european care este in jur de 130 Lire sterline (Anglia).
Luni a ajuns la Posta Romana, azi am fost sa o iau. SURPRINZATOR de repede, fara nici o taxa suplimentara si cu amabilitate. Oare inca mai sunt sperante pentru Posta Romana?
Cand am despachetat cutia si  am vazut cat de mica este fata de cea de la Felt am ramas foarte surprins. Ma gandeam ca este aproape cat Nasturel.
Da, s-a nascut intre timp, mai repede decat ne asteptam noi si cu greutatea mult mai mica decat credeam. Este foarte mic, simpatic, dar putin cam rusinos asa ca nu o sa il vedeti in pielea goala, dar Adamo Road e dezinhibata si nu are nici o rusine sa se arate in toata goliciunea ei. Dupa cum vedeti este un pic mai mare ca saua Adamo, dar nu cu mult. Ca greutate are intr-adevar mai mult, adica 2370 grame fata de 315 grame cat are saua. Mult, putin asta este dar cum vedeti si in imagine, cand plange chiar nu se incurca. Noroc ca plange rar si ca nu e rau cand ii este foame.
Asa, sa continuam cu comparatia intre ei.
Amandoi au pielea fina, de cea mai buna calitate si un miros de proaspat, asa ca de bebelus. El e mai rozaliu si ea mai neagra. Momentan amandoi par asa, mai ciudati, el cu piciorusele si manutele ca niste bete de chibrit si ea cu urechile alea neconventionale dar incet, incet ne obisnuim noi unii cu altii.
Apropo de obisnuit, astazi am probat-o. E putin spus diferita fata de ce credeam eu, dar dupa 45 de minute de pedalat si cateva reglaje am ajuns la concluzia ca deja este mai buna ca cea de la Felt. Despre Nasturel nu pot sa zic ca e mai bun ca nu am altul dar cu siguranta pot sa zic ca desi este multa munca acum la inceput, in cateva zile de cand a aparut pe lume a devenit sufletul nostru. 
Sunt sigur ca atat Nasturel cat si Adamo Road vor scoate untul din mine dar sunt mandru si de el si de ea si sunt convins ca in viitorul nu foarte indepartat vor deveni foarte buni prieteni. 
 
read more "Sa bicla 2.0 si copil 1.0"