Cura fara mancare si doar cu apa

Cura fara mancare si doar cu apa 

Este o inscriere cuneiforma egipteana din jurul anului 3800 BC care spune asa:

"People live on ¼ of what they eat, on the other ¾ live their doctors"

adica:

" Oamenii traiesc doar cu un sfert din mancarea pe care o consuma in fiecare zi, cu restul de trei sferturi traiesc doctorii lor" 

Ce inseamna cura fara mâncare si doar cu apa

Cura fara mâncare si doar cu apa este procesul prin care cineva se abtine de la consumul de alimente si/sau apa pentru o perioada de timp. La postul doar cu apa, nu se consuma absolut nici un aliment sau substanta care are calorii dar poti bea cata apa doresti. In afara de postul cu apa se mai poate face o cura doar cu suc natural de fructe/legume, cura in care se consuma doar suc de fructe sau sucuri de legume.

Update:  Resurse si studii despre cura doar cu apa " Water Fasting"

David Sinclair -Ted Talks- despre imbatrinire si fasting

https://www.youtube.com/watch?v=vCCdmGKtxPA 

Peter Attia  Ted talk 

https://www.ted.com/talks/peter_attia_what_if_we_re_wrong_about_diabetes 

Extended daily fasting overrides harmful effects of a high-fat diet: Study may offer drug-free intervention to prevent obesity and diabetes

http://www.sciencedaily.com/releases/2012/05/120517131703.htm

Fasting for 15 hours a day wards off obesity, study finds
http://www.sbs.com.au/news/article/2014/12/07/fasting-15-hours-day-wards-obesity-study-finds

Fasting triggers stem cell regeneration of damaged, old immune system
http://news.usc.edu/63669/fasting-triggers-stem-cell-regeneration-of-damaged-old-immune-system/

Effect of intermittent fasting and refeeding on insulin action in healthy men
http://jap.physiology.org/content/99/6/2128

Meal Frequency and Timing in Health and Disease
http://www.pnas.org/content/111/47/16647.full?sid=df1ad769-e9dd-426c-93ad-264c9a578545

Fasting: Molecular Mechanisms and Clinical Applications
http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1550413113005032

The effects of intermittent or continuous energy restriction on weight loss and metabolic disease risk markers: a randomised trial in young overweight women
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3017674/

Important de retinut este ca aceasta cura NU TREBUIE CONFUNDATA cu infometarea, proces prin care cineva sufera din cauza lipsei nutritiei, mineralelor si a vitaminelor.

In timpul acestei cure, corpul transforma grasimile disponibile deja in corp in energie asa ca vitaminele, mineralele si acizii grasi sau proteinele sunt preluate direct din corp fara o sursa externa.

In timpul infometarii, corpul nu mai are rezerve de grasime pentru a le transforma in energie (infometarea intervine undeva pe la sub 5% grasime corporala).  Din momentul in care rezervele de grasime sunt terminate, corpul incepe sa consume din muschi si organe.

Carrington, precum si alti cercetatori precum A.J.Carlson considera ca o persoana normala poate rezista fara mâncare in jur de 40 de zile.

Poate va intrebati cum reuseau si cum inca reuessc  atat calugarii tibetani cat si calugarii sau pustnicii sa reziste fara mâncare o perioada de 40 de zile.  Corpul uman se regleaza exceptional si indata ce este lasat fara o sursa externa de energie, recurge la parghii interne, precum metabolizarea grasimilor cat si a rezidurilor din celule ( ex: bacterii, virusi, elemente nefolosite) pentru a contracara acest deficit.

Ce beneficii ar putea avea cura fara mâncare si doar cu apa?

1.     In primul rand si cel mai evident este slabitul. Este adevarat ca prin aceasta cura, la inceput pana cand se intra in starea de ketoza sau consum exclusiv al grasimilor, o foarte mica parte din masa musculara este consumata pentru energie, dar asta se intampla doar in primele 3-4 zile de la inceperea curei.

2.     Arderea grasimilor

3.     Un mod natural de vindecare a corpului. Corpul are o foarte mare capacitate de a se vindeca singur, si cred ati vazut ca de multe ori in momentul unei boli, fie ea si o simpla raceala, apetitul scade vertiginos si foarte brusc. Asta este din cauza ca organismul nostru intra intr-o stare de curatare si un proces de vindecare.

4.     O reorganizare mentala. In timpul curei o parte din neuroni se reorganizeaza si capata alte conexiuni datorita „stresului continuu” si redaptarii la obtinerea de energie din alte surse decat cea predominanta externa.

5.     Curatire fizica a corpului de virusi, bacterii daunatoare, curatarea aparatului digestiv

6.     O relatie mai clara intre ce maninci/ de ce maninci/cand trebuie sa maninci

Ultimul punct de pe lista, relatia cu mancarea este foarte important pentru mine intruct tot timpul am fost o persoana „mancacioasa” mai mult de placerea gustului decat de foame.

Dupa aceasta cura imi dau seama ca de fapt cand maninc nu imi este neapart foame in adevaratul sens al cuvantului si ca poate maninc si emotional. De cele mai multe ori se intampla sa maninc pentru ca asa m-am obisnuit, nu de foame si de foarte multe ori maninc si alimente fara nutrienti, alimente goale.

Adevarata foame nu este de fapt ce credem noi, semnalul ca avem stomacul gol sau durerea in stomac (care de fapt provine de la alte probleme mai grave). Foamea adevarata se simte, din ce am citit in gat cumva ci nicidecum in stomac.

Cat ar trebui sa tina o cura cu apa?

Un om sanatos poate sa reziste peste 40 de zile doar cu apa, iar dus la extrem se apropie de 80-100 de zile. In momentul in cre este suficienta grasime in corp, acesta nu va apela la consumul muschilor sau a calciului din oase.

Corpul isi preia energia din urmatoarele surse: (din ce am citit, intrucat nu sunt nutritionist sau am studii care sa confirme acest lucru)

a.     Mancarea din fiecare zi care se transforma in glucoza care fie este folosita pe loc fie este depozitata ca rezerve de grasime

b.    Glicogen din ficat in cazul in care corpul are nevoie de energie rapida sau atunci cand nu consumam alimente pana la  8 ore. Glicogenul din ficat ne ajunge ca energie in jur de 12 ore, in functie de activitatile pe care le desfasuram

c.     Glicogen din muschi. Dupa glicogenul din ficat corpul recurge la glicogenul din muschi, deoarce este cea mai rapida forma de energie, inainte de proteina si apoi grasimi. Ca erzerve de glicogen in muschi, avem aproximativ 2000-2500 calorii, adica pe undeva pe la maxim 2 zile in functie de activitatile pe care le facem. Dupa epuizarea resurselor de glicogen din muschi corpul recurge la ketoza.

d.    Ketoza. In momentul in are corpul realizeaza ca resursele rapide s-au terminat, atunci apare fenomenul numit ketoza, adica un proces de ardere a grasimilor din stratul adipos ( stratul pe care vrem cu toti sa il dam jos, abdomen, piept, coapse, spate). Procesul se numeste rationalizarea proteinelor, deorece corpul realizeaza ca pastrarea muschilor si a organelor este esentiala pentru supravietuire. Acest lucru se intampla atata timp cat avem rezerve de grasime, undeva pe la 5-7%.

e.     Infometarea ( care duce la moarte daca este sustinuata). In momentul in care rezervele de grasime s-au terminat corpul recurge la proteina din muschi si organe si la calciul din oase.

Din aceste motive o cura de cateva zile( pana in 4 zile) are un beneficiu scazut raportat la consumul muscular de la inceput.

Intr-o cura de la 10 zile in sus, corpul intra in starea de autoreglare, in care sunt procesate si elemente mai putin benefice din organism, sau chiar daunatoare precum virusi si bacterii.

Este cura cu apa sigura?

Cele mai multe reactii sau impotriviri vin dintr-o frica exacerbata ca te poti imbolnavi sau si mai rau…sigur o sa mori daca nu maninci. Media, conglomeratele alimentare au creat o sperietoare in care daca nu consumam numarul de calorii recomandat (dupa cum se vede pe toate etichetele in jur de 2000 de kcal) ni s-ar putea intampla ceva ireversibil.

Pentru un om sanatos cura fara mâncare si numai cu apa reprezinta o cale naturala de a curata corpul si de a da o pauza de refacere.

Se poate face sport in timpul curei?

Datorita faptului ca organismul nu mai are acces la energie externa, activitatile fizice pot fi limitate si chiar asa e si recomandat. Din ce am citit unii prefera sa nu faca absolut nimic, altii activitati fizice usoare.

Este bine sa se faca plimbari astfel incat sistemul vascular si limfatic sa ramana cat mai activ. De asemenea plimbarile ajuta si la mentinera unui tonus muscular si o stare fizica buna.

Intreruperea curei…cum?

Ziua 1 (prima zi dupa) : pepene verde, cantalup, para, papaya sau orice fruct zemos, fie piure fie suc direct presat.

Ziua 2 (a doua zi dupa) : pepene verde, para, papaya sau orice fruct zemos, fie piure fie suc direct presat.

Ziua 3 (a treia zi dupa) : in functie de cum s-a comportat organismul in cele 2 zile, se poate introduce supa usoara, clara, sau un piure de legume.

Ziua 4 (a patra zi dupa) : se pot introduce si mancaruri acide, fara grasime.

In principiu, la inceput se introduc alimente care sunt usoare pentru sistemul digestiv. Ca si regula se introduc alimente in ordinea: fructe-legume-legume gatite-lactate-oua-carne.

Resurse pline de informatii:

 Fasting on Wikipedia

 Fasting: The Natural Way To Perfect Health

 What Happens During Fasting

 Asteptari prima oara cand incerci cura fara mâncare si doar cu apa: Overall Expectations | Common Signs | Guidelines on What To Do

Cum sa incepi cura fara mâncare si doar cu apa

Inainte de a incepe, analizati daca este pentru voi, in primul rand, documentati-va si luati decizia singuri. Tot ce am scris mai sus se bazeaza pe ce am citit eu si pe ce cred eu ca mi s-ar potrivi mie. Pentru voi s-ar putea ca acest tip de cura sa nu prezinte interes sau sa fie prea agresiv. Puteti incerca intai mai putine zile, la inceput poate 2-3 zile sa vedeti ce se intampla de fapt, apoi puteti sa il extindeti in functie de dorintele si asteptarile voastre.

Cura fara mâncare si doa cu apa nu este neaparat despre slabit sau despre abstinenta de la orice fel de aliment pentru o perioada stabilita. Cura este despre schimbarea vietii in mai bine, despre redescoperirea alimentelor sanatoase, pline de energie, despre vindecarea emotionala si mentala, despre constientizarea ca mancarea este de fapt un instrument care ne da energie.
Alimentele furnizeaza grasimi, carbohidrati, proteine, fibre si minerale. Nu o sa intru in detalii cum se absorb fiecare si cum se metabolizeaza pentru ca nu sunt nutritionist si mai mult, aceste informatii le puteti gasi usor pe net. Nu toate caloriile sunt la fel. O punga de chipsuri desi are peste 800 de calorii, toate sunt goale fara nici un pic de nutrienti. E ca si cum corpul tau vrei sa fie un Ferrari si ii bagi benzina de cea mai proasta calitate. Oricat de Ferrari ar fi, se strica si nici nu functioneaza la parametri optimi.
Cu toate astea cura doar cu apa este un proces destul de greu de pus in practica, din foarte multe considerente printre care, frica ca ni se poate intampla ceva inreversibil sau sa murim sau sa ne imbolnavim, reactia celor din jur cand le spui ce faci, propria ta frica la cel mai mic semn ca iti e foame, conjunctura in care tii acest post, suportul familiei, etc..
Pentru o cura de succes as mentiona:

1.     Cel mai important lucru- sa stii de ce vrei sa incepi o asemenea cura. Fara obiective clare, la cel mai mic semn ca iti e foame, o sa cedezi presiunii pusa de un creier care nu este obisnuit cu asa ceva.

Eu spre exemplu stiu foarte clar ca vreau sa mai slabesc un pic, vreau sa fac o detoxifierea a corpului, stiu ca vreau sa imi redefinesc procesul de a manca si de a consitentiza ca mancarea este doar un instrument care se poate controla foarte bine si ca mancatul trebuie sa devina un proces de alimentare a corpului cu energie reala, sanatoasa si nutritiva. Un alt obiectiv a fost ca atunci cand voi fi la parinti de sarbatori, sa trec peste toate alimentele, care desi excelente, mi-ar aduce inca cateva kilograme in plus.
Cu atatea ispite pe langa mine, vreau sa le controlez.
Dupa identificarea obiectivelor, si dupa documentarea despre acest tip de cura fara mâncare si doar cu apa, stiu ca obstacole precum ameteala, sau dureri usoare de cap vor fi la ordinea zilei si ca sunt neimportante atata timp cat nu imi produc dureri foarte mari sau ca nu pot sa le suport. La fel ca si in sport unde stiu ca pot duce multa durere si sa continui asa si aici, cred ca voi gasi o cale sa le asimilez si sa ma obisnuiesc cu ele.

2.     Este foarte important sa intri intr-o stare care sa te ajute sa treci peste primele zile, cand foamea va fi foarte pregnanta si constanta si tot felul de pofte iti vor trece prin fata ochilor. Stiu asta din primul meu post, acum 2 ani, cand in a 4 zi nu am mai putut sa rabd si am mancat cateva linguri de salata de Boeuf.

3.     Tine cura cat poti tu. Desi trebuie sa iti predefinesti perioada in care vrei sa tii aceasta cura, este foarte important sa te opresti in cazul in care te simti foarte rau, si aici nu ma refer la o durere de cap sau ameteli cand te dai dimineata jos din pat.

4.     Incearca sa tii cura o perioada mai mare de 7 zile. Cu cat cura este mai indelungata, bineinteles nu dusa la extrem de genul 50-60 zile, beneficiile sunt mai mari. Tineti minte ca in primele 2-3 zile de cura, corpul abia elimina excesul de apa din organism si incepe sa intre in starea de ardere grasimi. Tot in primele zile se consuma si o mica parte din masa musculara si beneficiile sunt minore.

5.     Programul sau periaoda in care se tine cura trebuie sa fie adecvata acestui proces. Fara intalniri de afaceri, sau munca fizica extenuanta, ideal e sa stai acasa in vacanta in nici un caz dus la serviciu in fiecare zi.

6.     Ai incredere in tine si incearca sa iti imaginezi cum ar arata cura pentru tine, sau cum ai simti-o. Majoritatea barierelor pentru o cura reusita sunt de ordin mental sau de ordin social. Prima oara cand am stat 7 zile fara mâncare, doar cu apa, 99% din persoanele pe care le cunosc au luat-o razna si mi-au spus ca asa ceva nu e un lucru bun, ca daca mi se face rau pe strada sau altele si mai grave, etc.. Nu mi s-a intamplat nimc si acum vreau sa stau 20 de zile fara sa maninc. La fel, foarte multi spun ca nu ar avea puterea sa faca asa ceva, ca ei mor de foame dupa o zi, ca se simt slabiti daca nu maninca pana seara. Toate astea sunt in minte. Va spun ca sunt o persoana mancacioasa si din acest motiv am vrut sa fac prima oara experimentul de 7 zile. Asa am crezut si eu ca o sa imi fie extrem de rau dupa 2 zile de nemancat. Nu a fost asa.

7.     Poti sa tii secret daca vrei faptul ca tii aceasta cura. Eu am decis sa spun pentru ca la mine obiectivele spuse cu glas tare ma ajuta sa constinetizez mai bine situatia si sa urmez planul. Poti sa spui persoanelor foarte apropiate dar in general ceilalti te judeca sau au pareri, de cele mai multe ori distorsionate sau poate pur si simplu care nu coincid cu ale tale. In momentul cand incerci astfel de post nu ai nevoie de bariere externe sau prejudecati din partea celorlati. Majoritatea populatiei si aici vorbesc de peste 99% nu este pregatita sa accepte asa ceva. Situatia sociala, modul in care suntem interconectati nu permite acest tip de alegeri decat in cazul in care tu, cel care ia aceste decizii ignori parerile celorlati si ai incredere in tine. Bineinteles ca deciziile trebuie luate responsabil si dupa o analiza anterioara foarte elaborata.

8.     Asa cum am spus cura doar cu apa nu este doar despre slabit. Da, ajuta dar nu considera ca acesta este cel mai mare beneficiu. NU este in inci un caz un remediu impotriva ingrasarii sau obezitatii. Acestea vin din alte procese, mult mai profunde pe care trebuie sa le controlezi sau pentru care trebuie sa gasesti solutii. Da, te ajuta sa slabesti, dar fara un mod de viata sanatos, dupa cura o sa te ingrasi la fel, poate mai mult decat inainte daca nu iti alegi o viata sanatoasa. Intr-adevar aceasta cura te poate ajuta sa identifici de ce maninci ce maninci, cand maninci si cum maninci si te poate ajuta sa gasesti parghiile necesare gasirii unor solutii, dar asa cum am zis depinde doar de tine sa faci asta.

9.     Sfarseste cura responsabil. Cel mai greu este sa iesi din cura si cu cat dureaza mai mult cu atat este mai dificil sa revii la consumul de alimente. Sistemul digestiv este inchis total si totodata foarte sensibil la alimentele pe care vrei sa le reintroduci. Din nou, subliniez faptul ca dupa o perioada indelungata sistemul digestiv nu va procesa mancarea in primele zile asa ca supe clare, fructe moi sunt necesare pentru reintrarea in alimentatie complexa. Sunt oameni care au ajus la spital sau cateva cazuri in care au murit din cauza ca „s-au repezit” la mâncare si tot sistemul s-a blocat.

Deja cand scriu aceste randuri eu sunt in ziua 17 de cura fara mâncare si doar cu apa. Ma simt foarte bine si dupa cum se vede am energie sa scriu coerent aceasta postare. Vreau sa incetez aceasta cura dupa 20 de zile, dar deja nu ma mai gandesc la sfarsit pentru ca am intrat intr-o stare de normalitate as putea sa spun. Pot sa stau la masa, si chiar am stat in ultimele zile cu familia fara macar sa am vreo pofta sau senzatie de foame si corpul s-a obisnuit sa imi furnizeze energie constant asa ca nu mai am „ups and downs” provenite de la nivelul glicemiei in sange sau de la starea de satietate a organismului.
O sa revin si cu postarea cu experienta mea dupa aceasta cura, pentru ca este poate unul din cele mai intense experiente pe care le-am avut si din care deja am invatat mult mai multe lucruri decat din carti si din experientele altora. Fiecare corp este unic si se comporta unic fata de anumite situatii.

Sarbatori fericite!

read more "Cura fara mancare si doar cu apa"

Retrospectiva 2016

Multi m-au intrebat sau probabil s-au intrebat ce s-a intamplat cu mine in 2016. Nici un concurs, nimic pe blog, nici macar o alergare amicala asa de amintiri prin parc. Desi initial am tot evitat sa dau detalii, simt ca e momentul sa las in urma tot ce s-a intamplat si sa merg mai departe.

La sfarsitul anului 2015 am avut un accident de munca prin electrocutare. Nu a fost vina mea si nici acum nu se stie ce s-a intamplat de fapt. Ideea e ca in urma accidentului mi-am pierdut cunostinta, am fost internat o saptamana, vreo 4 luni nu am stiut sa vorbesc bine, mana dreapta a avut de suferit destul de mult si nu am putut sa fac nimic cu ea vreo 3 luni. Asta asa pe scurt.
De facut miscare am inceput sa fac prin iulie si la momentul actual, pe partea cu alergatul stau binisor, adica 5min/km sustinut pe undeva pe la 20-25 kilometri, ca mai mult nu am incercat.

Insa la bicicleta si la inot sunt praf. NIMIC.

In 2016 ar fi trebuit sa particip la Celtman, cu intrare garantata, pentu ca facusem deja Swissman si Norseman, dar datorita faptului ca nu am putut, am pierdut aceasta intrare. M-am inscris pentru 2017 dar la loterie, si stiti cum e la loterie, multi intra, dar foarte putini castiga. La fel a fost si pentru mine si din pacate nu am fost selectat.

Tot cautand altceva, am gasit ICON Extreme Triathlon, care este chiar epic si asta va fi focusul meu sportiv pentru 2017. Pe scurt, inot 3.8km la altitudinea de aproape 1900 de metri, in apa de 10-13 grade. Bicicleta 194 kilometri la altitudine medie de 2000 de metri cu diferenta pozitiva totala de 5000 de metri si care trece si prin faimosul pass Stelvio, de 2757 metri si alergare 42 kilometri care are finish la 3000 de metri. Totul in mai putin de 20 de ore.

Daca vreti mai multe detalii, click aici sa vedeti filmul oficial:

Mai am cateva planuri pentru 2017. Daca totul iese bine sa particip si la 7500, sa ajut din nou oameni sa planifice si sa faca primul lor maraton, poate sa termin o mini-carte despre renuntarea la fumat pe care tot o aman de aproape 2 ani si cel mai important sa invat sa ma detasez de mancare.
Eu sunt asa foarte pofticios la orice, de la prajituri la mancare gatita, snackuri, tot ce e de mancare. In ultimul timp tot stand acasa am mancat mult peste ce imi cere corpul de fapt si asta se vede.
Asa ca pe final de an am hotarat sa mai fac un post doar cu apa, de data asta pe o perioada mai mare de 7 zile.
Deja sunt in post sau "water fasting" si am depasit 10 zile. Da, 10 zile de nemancat absolut nimic si baut doar apa. Cum ma simt? Excelent. Cat mai tin acest post? pai daca ma simt bine in continuare, si nu vad in acest moment de ce sa nu ma simt bine, vreau sa inchei dupa 20 de zile.
O sa detaliez toata experienta asta intr-un alt post mai lung si doar despre ce inseamna "water fasting", la ce e bun si ce a insemnat pentru mine aceasta experienta. 

Sarbatori fericite alaturi de cei dragi si sa ne auzim cu bine in 2017.

read more "Retrospectiva 2016"

Norseman - Raport de cursa

Norseman este o aventura intr-o tara exceptionala. Totul se reduce la cuvantul "perfect".

Dupa Swissman m-am recuperat foarte repede intr-un concediu prin Moldova si chiar daca nu am mai facut efort sustinut in fiecare zi, am avut cateva zile de alergare prin munti si doua sesiuni de inot in ape deschise.
Cu trei saptamani inainte de concurs au inceput sa curga mailurile de la organizatori. Ca apa o sa fie extrem de rece, ca vremea de afara se anunta chiar cu zapada, ca o sa ploua toata ziua, ce mai...mailuri incurajatoare.
Antrenamentul meu a continuat pe canicula din Bucuresti, cu 2 saptamani inainte de concurs mi-am depasit chiar recordurile personale la alergare pe 5k si la bicicleta pe 2 ore. Simteam ca sunt in forma si drept sa o spun speram sa fiu printe primii 160 pentru tricoul negru, dar banuiam ca si cei care aveau sa participe la acest concurs aveau sa fie in forma vietii lor si poate cel mai important cu multi ani de bicicleta la activ.
In saptamana concursului a venit un anunt cel putin intimidant. Apa are 11 grade iar temperatura la iesirea din apa va fi de 6-7 grade. Ups!!!
Eu sincer nu prea am dat importanta inotului in ape reci, adica am citit despre experienta asta despre cum ar trebui sa te simti in apa rece, ce trebuie sa faci in primele 10 minute si cum sa reactionezi DAR cam atat. Nici vorba de macar un inot in apa mai rece de 20 grade. Tot inotul meu in apa rece l-a constituit proba de la Triatlon fara asfalt, in 2013 cand apa marii a avut cred ca pe undeva pe la 13-14 grade si de care imi aduceam aminte vag....ca era rece si nu mai puteam sa respir cand am intrat in ea.
In fine, am decis sa nu incerc marea cu degetul si ajutat de Tudor Butu am imprumutat un costum de neopren SAILFISH-vibrant si o casca de neopren tot marca Sailfish care s-au dovedit a fi geniale.
Chiar daca e entry level, costumul sailfish-vibrant a fost extraordinar, super flexibil, calduros si nu am avut nici o problema sa inot cu el in apa care o sa vedeti ca a fost mai rece decat ziceau ei ca o sa fie. 
Deasemenea am luat, din nou, de la Aventuria, bike-caseul lor minune care s-a descurcat si de data asta exemplar. 
Echipamentul l-am pastrat pe cel de la Swissman. M-am gandit ca daca am trecut cu el prin vremea aia, atunci sigur o sa trec si prin vremea de la Norseman. Bun. Echipament si transport rezolvate.
Joi dimineata la 5 am fost la aeroport, de data asta fara prea multe probleme cu bikecaseul si greutatea lui. Pe cei de la KLM nici nu i-a interesat ce greutate are, desi cred ca avea aproape de 40 de kilograme si de data asta.
Am plecat din Bucuresti in tricou dar imediat cum am ajuns in Norvegia am inceput sa pun haine. Frig si vant si de data asta inca 2 suporteri, Dan si Adriana.
Cazarea noastra a fost la un fel de internat de fete transformat in pensiune, dar care a fost minunata, langa un rau, si foarte linistita.
Am fost cazati la 35 de kilometri de Eidfjord, locul de start al aventurii, intrucat cazarea in acest orasel, in timpul concursului a fost foarte scumpa si am renuntat sa stam asa aproape desi pentru cine vrea sa participe la acest concurs, am recomandarea sa stati aproape ca sunt o gramada de evenimente frumoase in zilele premergatoare concursului si daca socotiti si banii pe care ii dati facand naveta, cred ca tot acolo ajungeti.
Nu am specificat la inceput ca Norvegia e cea mai scumpa tara in care am fost. Scuze, nu e scumpa, e exorbitant de scumpa. Totul e scump. Cazare, mancare, mers cu masina, trecut prin tuneluri, divertisment, singurul lucru care e pe gratis  e admirarea naturii, care de multe ori iti taie rasuflarea.
Ca si idee pentru cine vrea sa faca acest concurs: 470 Euro inscrierea, 290 Euro/persoana avionul (la cel care merge cu bicla... mai pui inca 100 de euro transportul ei), daca te misti repede cand afli ca te-au acceptat poti gasi cazare cu 100 Euro/noapte/persoana sau dormi in sala de sport oferita de organizatori, dar si acolo e 40 de euro/noapte/persoana, masina de inchiriat...si nu prea merge cu compacta ca nu ai loc de bicla si de restul de echipamente..asa ca mai dai si pe ea inca 500 de euro, motorina si taxele de drumuri inca vreo 250 euro, mancarea e la latitudinea ta, dar oricum si oriunde ai manca tot e ca la restaurant de 4 stele la noi.
In concluzie, daca vrei tricoul negru, antreneaza-te vreo 3-4 ani inainte sa te duci, ca s-ar putea sa fie singura data cand calci pe la ei.
Eu din pacate am avut prea putina experienta cu bicicleta si chiar daca am tras foarte bine (parerea mea) cu doar doi ani de antrenament nu prea se face primavara si nivelul celor care se duc la Norseman este cel mai bun pe care l-am vazut eu la un concurs. Oamenii viseaza triatlon si parca singurul lor tel este sa ia tricoul ala.
Inainte de briefing am fost la o tura de recunoastere a primei urcari de 25 de kilometri pana pe platou, si chiar daca se urca de la 0 metri la 1300 de metri, distanta este destul de mare astfel incat in afara de vreo doua portiuni cu panta de 10%, restul e pe undeva pe la 7% medie. 

Briefingul a fost foarte tare, cu muzica norvegiana, cu o retrospectiva a tuturor concursurilor Norseman care au fost foarte dure, cu descrieri tehnice si cu un anunt surpriza.
Inotul se va reduce de la 3800 metri la 1900 metri datorita conditiilor extreme, asta insemnand o apa de 10.5 grade, maree putin in reflux si vant dinspre lateral.
 Nu stiam daca sa ma bucur sau sa ma sperii intrucat inotul nu este punctul meu forte dar chiar si asa la cum au prezentat problema, mi-a crescut un pic tensiunea. 
Au zis ca este primul an in care se intampla ca apa sa fie asa de rece in August si ca oricat de extrem este Norseman nu este in regula sa inoti in apa asa rece asa mult timp.
Ne-au mai spus ca pe bicicleta daca suntem inceti, la un moment dat s-ar putea sa ploua dar cel mai important ca nu o sa avem vant deloc pe platou, lucru care a facut ca timpii de bicicleta de anul asta sa fie extraterestri adica primul loc cu 5 ore si 24 minute pe o elevatie de 3000+ metri.
Planul meu era sa ies din apa cat pot eu de bine, sa nu mai stau 30 minute in tranzitii ci doar 5 la fiecare si pe bicicleta sa nu ma dau jos de pe ea iar ca timp undeva pe la 7 ore si 50 de minute. La alergare ca target aveam primii 25.5 kilometri care erau relativ plati, la cat de plat poate fi un traseu in Norvegia, sa ii fac in sub 2 ore si 20 minute, adica un 5:30min/km.
Surprinzator dupa briefing am reusit sa stau calm si stingerea am dat-o la ora 20:30. Planul era sa ma trezesc impreuna cu Marius la ora 2:30 AM si sa fim in tranzitie la 3:30 AM.
La pensiunea unde eram noi cazati, au mai fost inca 5 wannabe Norseman dintre care 3 au luat tricoul negru in final.
Totul bun si frumos, ne-am trezit la 2:30 dar cu noi s-a trezit si Elena, care nici acum nu stiu de ce, s-a dus sa faca un dus.
Cert e ca in loc sa plecam la 2:45 de la pensiune, am plecat de fapt la 2:55, si avand de condus 35 de kilometri, i-am cam dat talpa prin locuri unde limita de viteza este sub 50 kilometri pe ora, si in Norvegia daca iei amenda se cam duc toate economiile tale.
Am ajuns in tranzitie la ora 3:30, mi-am aranjat tot, m-am uitat putin cu jind la bicicletele aliniate la start si am intrat in cala Ferryului care urma sa ne duca la locul de start.

Atmosfera mi s-a parut mult mai rece ca la Swissman si tensiunea mult mai mare, dar poate ca din cauza ca afara erau 7 grade si apa avea sub 10 grade.
In cala ferryboatului era un furtun cu apa pompata direct din fiord si eram incurajati sa intram sa ne obisnuim cu senzatia de rece.
Erau concurenti care intrau doar in slip si care stateau destul de mult. Am bagat si eu mana un pic si mi-am zis ca o sa am o problema cu proba asta. Era asa rece incat imi ingheta instant. Ganditi-va ca in frigider sunt in jur de 5-7 grade si cateodata nu poti sa bei apa pusa la rece. 
La inceput cand m-am urcat pe ferry totul parea asa distant si ireal incat m-a ajutat foarte mult sa stau calm.
Singurul gand care imi trecea prin cap era ca acum 2 ani nici nu stiam ce inseamna triatlon si acum eram pe un vas, in Norvegia, gata sa sar in apa inghetata dintr-un fiord unde adancimea este de 400 de metri, intr-un cuvant urma sa incep unul dintre cele mai titrate triatloane din lume, daca nu poate cel mai cunoscut triatlon extrem, NORSEMAN Extreme Triathlon. Ma simteam foarte norocos. 
Toate astea nu ar fi fost posibile fara suportul de acasa, fara familia care m-a ajutat foarte mult sa imi indeplinesc acest vis si fara toate antrenamentele facute numai eu stiu cum si cu ce sacrificii.
Nici nu mi-am dat seama bine ce se intampla cand am fost anuntati ca trebuie sa ne grupam la capatul ferryului si sa ne pregtim pentru binecunoscuta saritura de la 5 metri inaltime drept in apa intunecata si rece a fiordului.
Desigur mai era si o alta optiune, "the chicken door" care te ducea aproape de apa, fara sa sari direct.
Va zic ca la un moment dat mi-a trecut prin cap sa aleg aceasta cale, dar parca experienta nu ar mai fi fost la fel asa ca m-am ingramadit si eu cu ceilalti pe marginea intunecata asteptand deschiderea usii imense catre fiord.
Deja incepusem sa tremur dar nu stiu daca de frig sau de emotie si la un moment dat un voluntar m-a impins bland catre margine si mi-a zis "it's your time to shine today, take a deep breath and don't look back". A fost parca momentul in care m-am trezit si mi-am zis ca "e pe bune si chiar urmeaza sa sar".
Mi-am tinut ochelarii si casca si am sarit. Saritura asta e o experienta in sine fata de tot concursul.

Incepi sa intri in apa, putin, cu picioarele care oricum sunt cu sosete de neopren, nu simti raceala si dintr-o data esti invaluit ca intr-un bloc de gheata. E rece si te duci la fund, nu poti sa respiri, corpul se chinuie sa se adapteze la socul termic, simti cum dai din maini si nu mai ajungi la suprafata, totul e negru, ochelarii normal ca nu stau pe cap asa cum vrei tu, si iti intra apa si pe langa, ti-e frica sa nu sara cineva pe tine si nu mai ajungi la suprafata. Nu stiu cat a durat sa ies dar nu cred sa fi fost mai bucuros vreodata ca nu sunt singur in apa aia rece.
Mi-a inghetat totul in mai putin de trei minute. Mainile au fost primele, apoi fata, apoi nasul si in sfarsit gatul. 
Mi-am dat seama ca o sa fie o zi lunga. Nu imi era frica de munte sau de traseul de bicicleta si cred ca datorita acestui fapt m-am calmat, am inceput sa respir incet, de fapt sa incerc sa respir incet, pentru ca plamanii nu prea vroiau, si m-am indreptat spre linia de caiace care se vedea in departare.
Am inotat vreo 200 de metri pana acolo si cand am ajuns la linia de start, nu mai simteam nimic, incepusem chiar sa inot crawl. 
Ne-au mai tinut vreo 5 minute pana au sarit toti si s-au aliniat si deodata s-a auzit hornul ferryului.
Start. Asa din scurt. m-am tinut un pic de primul pluton dar am inceput sa il pierd, la fel si cu al doilea si cu al treilea si m-am stabilizat undeva pe la jumatate.
Inotul la Norseman. Sa vezi peretii aceia verticali cum intra in apa, sa stii ca sub tine e un abis si sa simti energia din jurul tau e mirific.
Am incercat sa inot la 3 brate dar nu reuseam sa tin capul in apa asa mult, parca ma intepau o mie de ace asa ca pana la urma am inotat la doua brate cu respiratie pe partea fara valuri. Avantaj ca am invatat sa inot si la 3 si la 2, incet dar sigur.
Prima baliza de intoarcere spre mal a aparut destul de repede si de acolo mai aveam vreo 300 de metri asa ca am tras cat am putut eu.
Din apa am iesit in 43 minute, pe 2000 de metri, ceea ce nu este rau deloc considerand cat de rece era apa, ca a fost si putin reflux si valuri dintr-o parte.

Se pare ca inot mai bine la doua brate si o sa experimentez mai mult modul asta.
Spre surprinderea mea in tranzitie erau foarte multe biciclete asta insemnand ca sunt acolo in mijlocul concurentilor nu ca la Swissman sa ies printre ultimii.
Mi-a luat 9 minute sa urc pe bicicleta asta si datorita faptului ca eram inghetat sloi si cea mai mare parte din dezbracarea mea si imbracare a facut-o Marius.
Pentru bicicleta am avut ca echipament:
cursiera Orca Orbea, full Dura-Ace fara aerobaruri, desi la cursa asta cred ca merge de minune o bicla de triatlon cu Di2 si full triatlon setup inclusiv casca.
pantaloni ciclism scurti si tricou ciclism cu maneca scurta completat de incalzitoare de maini si de la inceput peste pantofii de ciclism am avut overshoes de ploaie.
La iesirea din tranzitie am fost pe locul 190 din 249 concurenti.

Primii 10 kilometri sunt destul de plati dar urmatorii 25 sunt intr-o constanta urcare, cu panta mai mica sau mai mare cu un peisaj fabulos. Cascade de zeci de metri, tuneluri, pereti verticali si un canion absolut demential, toate culminand cu cascada extraordinara numita  Voringfossen. Prima urcare pana la kilometrul 35 am facut-o in 2 ore si 4 minute, exact ca in planul meu. Echipa de suport chiar a ramas in urma datorita numarului mare de masini de suport care urcau spre platou.
Norvegienii astia au construit tuneluri si pentru biciclisti. Sosea normala si pe langa ea sosea de biciclisti. Tunel de masini si pe langa alt tunel de biciclisti. Trecere de biciclisti care intersecteaza soseaua principala, semafor pentru masini si drum liber pentru biciclisti. Incredibil ce am vazut la ei.
Pe toata urcarea nu m-a depasit nimeni ba chiar am depasit un numar destul de mare de concurenti.
Pe platou insa s-au schimbat lucrurile. Treceau pe langa mine in setup cu aerobaruri unul dupa altul.
Eu am depasit in 90 de kilometri cred ca vreo 10 si am fost depasit de mult mai multi.
Traseul de bicicleta de la Norseman are cateva particularitati care il pot face unul din cele mai grele din lume, dar de data asta datorita faptului ca nu am avut nici un pic de vant, eu il consider un traseu mediu, nu foarte greu si cu un peisaj superb.
Chiar daca nu pare asa greu, 3000+m de elevatie pozitiva te obosesc dar singura urcare notabila este Imingfjell, de fapt ultima parte din ea cand este o portiune cu panta de 10-12% pe vreo 800 de metri, in rest "hill drag all the way".
M-am simitit foarte bine pe bicla de data asta chiar daca temperatura a fost pe undeva intre 2 grade si 7 grade dar fara vant si fara ploaie.
Coborarile sunt foarte rapide, drepte si lungi si o foaie mare pe fata te ajuta foarte mult sa cresti viteza, intrucat eu cu 50 dadeam in gol pe la 63km/h si pe langa mine treceau ca vantul concurenti. 
Am terminat cei 180 de kilometri in 7 ore si 46 minute, mai bine decat imi propusesem iar tranzitia am facut-o foarte repede dupa standardul meu, in 6 minute.

La iesirea din tranzitie eram de 201. Putin dezamagit si realist ca s-a putea sa nu am oameni de depasit pana la checkpointul de la alergare de la km32.5 unde trebuia sa fiu printre primii 160 ca sa fac traseul de tricou negru, am plecat destul de repede.
Imi ziceam in gand ca trebuie neaparat pana la kilometrul 25.5 sa imi urmez planul sa alerg cu sub 5:30 min/km.
Cu nutritia pe bicicleta am stat bine mai putin cu bautura de la Herbalife, Prolong si se pare ca nu ma inteleg cu ea. Dupa experienta de la Swissman am zis ca am dozat-o eu aiurea si de data asta am facut dozarea exact cum spun ei. Dupa 2 bidoane mi-a venit greata iar. Nu sa vomit dar simteam ca daca mai beau unul mi se face rau asa ca am dat-o pe apa si am continuat cu gelurile de la Squeezy.
La alergare, toata echipa de suport ma intreba ce mai vreau dar la un moment dat de la efort nu iti mai dai seama exact ce vrei si ziceam nimic. M-a indopat insa Elena cu mandarine si cu banane si am mai luat din cand in cand cate un gel cu cafeina si totul a mers grozav.
De depasit la alergare am depasit peste 20 de oameni si am fost depasit doar de unul. 
Ca idee pana la kilometrul 25.5 am avut al 54-lea timp de alergare. Sunt super multumit de efortul depus.
Deja pe la kilometrul 20 se vedea muntele in departare si atunci iti dadeai seama cat mai este pana acolo.

Cand am ajuns la zombie hill, dealul iconic de la Norseman, 7 kilometri cu panta medie de 10% si am vazut ca in fata mea pe cel putin 1 kilometru nu am oameni de depasit mi-am dat seama ca nu am cum sa iau tricoul negru si am lasat-o mai moale.
Echipa de suport a mers pe langa mine, Adriana si Marius mergand toata distanta pana la finish, adica 17 kilometri. Ne-am facut si un selfie pe zombie hill.

La checkpointul de la kilometru 32.5 am aflat ca sunt numarul 190 si chiar daca eram in cutoff cu 2 ore jumatate regulile sunt reguli si doar primii 160 sunt lasati sa urce pe munte.
Ramas doar cu miza de a termina pe "lower course" care nici asta nu e floare la ureche, si are in loc de 1810 metri elevatie pozitiva, DOAR 1200, am pornit cu Marius la pas si ne-am bucurat de peisajul si de vremea extraordinara.

Spre final a inceput o ploaie, dar nu mai conta, eram incurajati din toate partile fiecare concurent cu suporterul/suporterii lui, ne bucuram cu totii iar ultimii 100 de metri au fost ca un vis. 
Alergam spre poarta de final, parca trist ca se termina. Timpul final pe alergare a fost de 5 ore si 31 de minute, in conditiile in care ultimii 17 kilometri i-am mers efectiv neavand nici miza sa mai alerg pantele alea.
Am terminat tot concursul in 14 ore si 19 minute, pe locul 187 din 247 finisheri, fara vreo problema mecanica la bicicleta si chiar multumit ca a rulat impecabil, fara crampe si fara emotii ca nu as putea sa ajung la finish. 
A mai fost un roman, stabilit in Rusia care a terminat cu tricoul negru. Bravo Silviu!

Si tot traseul salvat pe Garmin : click garmin connect cursa Norseman

Cazarea noastra a fost la 500 de metri de finish, lucru foarte convenabil, intr-o zona forate tare, cu case care au iarba pe acoperis si care sunt foarte prietenoase cu mediul.
A doua zi dupa festivitatea de premiere si pozele de rigoare, am zis ca nu putem lasa muntele neurcat asa ca am urcat pana in varf la 1883 metri, unde am mancat niste clatite, am vazut toata zona pe unde alergasem cu o zi inainte , ne-am batut un pic cu zapada si  unii dintre noi si-au pus in gand ca poate candva vor fi printre primii 160 pe acest varf.

Concursul Norseman a venit dupa parerea mea mult prea devreme si din cauza asta nu am capatat experienta pe bicicleta, inca nu stiu ce potential am si cat pot sa trag de tare, nici cum sa imi fac pacingul pe o distanta asa mare si sincer la cum au concurat ceilalti ar fi trebuit sa trag mai tare ca sa intru la alergare cu sanse de tricou negru.
Dupa calculele mele mi-au lipsit 34 minute ca eu sa fiu ultimul dintre cei 160. Nu pare mult dar in conditiile din ziua aceea singurul mod prin care as fi castigat minutele astea ar fi fost sa trag mai tare la bicicleta poate un pic mai mult pe urcari, dar cu siguranta mult mai mult pe plat si pe coborari.

Din nou am avut o echipa de suport, de data asta extinsa, exceptionala. Nici sa vreau nu pot gasi vreo problema, desi Elena a invatat pe pielea mea ca bidonul de bauturi nu se da pe coborari cand merg cu 40-50km/h si franez la 10km/h sa il iau ci se da pe urcari cand oricum nu am prea mare viteza.

Multumesc lui Marius, tatalui meu, sorei mele, Adrianei si lui Dan pentru suportul acordat la fata locului si multumesc si celor de acasa, familiei si Elenei in special pentru intelegere.
Stiu ca e greu sa traiesti cu nebunul, dar sper ca ne-am adaptat la o astfel de viata.

Pentru cei care se gandesc sa participe la Norseman, cititi manualul de 100 de ori,  antrenati-va in special la bicicleta pe cele mai grele dealuri pe care le gasiti, pentru ca s-ar putea sa nu aveti noroc ca mine sa prindeti o vreme fara vant si fara ploaie, uitati-va pe filmuletele din 2011 si 2013 si luati in calcul ca s-ar putea sa prindeti si apa rece si vant si ploaie si sa aveti parte chiar de cel mai extrem ironman din lume asa cum am avut eu la Swissman, pregatiti-va pentru preturi exorbitante, luati de acasa o echipa de suport de incredere, bani la voi, echipament adecvat, plan bun si un plan B, multa atitudine pozitiva si o sa aveti parte de experienta vietii voastre.

Spor la antrenament si bafta la preselectie.

read more "Norseman - Raport de cursa"