Alerg cu sufletul la gura

Titlul nu a fost ales intamplator. Chiar am alergat cu sufletul la gura in prima mea iesire in parc. O sa vedeti mai jos si de ce.

Cu aceasta ocazie tin sa multumesc persoanelor care au avut un cuvant greu de spus in orientarea mea catre alergare si anume sora mea Elena si sotul ei Marius Stefan care s-au tinut de capul meu pana m-am apucat sa alerg. Dupa ce m-am lasat de fumat si mai ales de jocuri pe calculator am observat cum timpul se dilata pentru mine. In loc de 10 minute pentru alte activitati, aveam dintr-o data 11 ore libere si nu aveam ce sa fac cu ele.

Stiam de ceva vreme ca ei alearga si chiar am prieteni care se indeletnicesc cu alergarea montana, unul dintre ei, Radu Diaconescu, fiind un foarte bun prieten cu care pe la 20 de ani chiar obisnuiam sa merg in ture cu cortul si care se pare ca si-a dat seama repede ca sportul era mai important decat jocul pe calculator.

Nici nu stiu cum am ajuns in situatia in care ma aflam. Acum mai bine de 7 ani, eram activ, vazusem aproape toti muntii Romaniei ( in afara de piatra Craiului, la care sunt inca restant), sarisem cu parasuta, zburasem cu moto-deltaplanul, cu parapanta, facusem scuba diving si mai presus traiam asa cum vroiam.

Cred ca cel mai nociv factor a fost jocul pe calculator. Ma sleia de puteri, imi storcea tot timpul, m-a facut sa renunt la prietenii reali pentru cei din spatele calculatorului, si cel mai grav a fost ca nu mi-am dat seama.

Oricum "raul" deja era facut, decizia sa ma apuc de alergat deja luata, si ca sa fiu motivat si mai mult, mi-am luat un ceas de alergare profesional, Marius mi-a dat niste adidasi de alergare( care mi-au produs si prima mea accidentare pentru ca erau cu 2 numere mai mari) si m-am apucat de treaba. Treaba era sa incerc macar sa fac Jogging/alerg macar 30 minute timp de 2-3 ori pe saptamana.

Mai jos este prima mea alergare din data de 27.04.2011.

O sa imi aduc aminte de aceasta zi toata viata. A fost ziua in care chiar mi-am dat seama ca este o mica problema.

Desi cu toate incercarile mele de a  alerga timp de 30 minute, pur si simplu nu am putut. M-am opintit, am mai mers, am injurat, mi-a fost si frig dar la final am zis ca nu e de mine alergatul si am plecat acasa cu un puls de 200 batai pe minut, 16 minute de pseudo-alergat si 2.6km parcursi.

Asa am inceput. Nu mi-am inchipuit ca poate fi asa greu sa alergi dupa 15 ani de fumat intensiv. Fumatul a fost inca un lucru major care mi-a schimbat viata, si nu in mai bine. Toti care fumeaza in ziua de azi si mai ales cei care incep de la varste fragede sunt cobaii unei societati careia nu ii mai pasa de crearea unui mediu in care sa te dezvolti ca individ ci ca sclav al produsului de proasta calitate, scump, daunator care mai apoi se trateaza cu medicamente ce vizeaza doar efectul si nu cauza, sclav al unor indiferente ce merg pana la obscen in tarile unde constiinta individuala lipseste, dar acest lucru in alta postare.

Be safe!