Primul meu concurs Crosul Padurii-Reguli a doua parte.

Intre timp mi-am mai revenit cu genunchii si am inceput iar sa alerg. Chiar am participat la primul meu concurs oficial Crosul Padurii. Tot cu adidasii de la Marius.

Trebuie sa ii schimb in curand.

Finish in cursa Crosul Padurii--- eu sunt cel imbracat in tricou alb.

A fost o munca titanica. Am plecat la ritmul de alergat al grupului de prieteni (5:40min/km) si a fost un ritm mult prea mare pentru mine si nu am putut sa il sustin.

Aproape toata cursa m-am intretinut cu o batranica, cand ma depasea ea , cand o depaseam eu. Pe final mandria mea si cei probabil 30+ ani in minus m-au ambitionat si am depasit-o definitiv. Am terminat 9.6km intr-o ora si 3 minute. Dar i-am terminat.

A treia regula:

Creaza-ti noi obiceiuri. Unul cat de mic iti va aduce in timp foarte multa satisfactie si te va propulsa la urmatorul.

Daca am vazut ca se poate cu alergarea am comandat online o pereche de adidasi de alergare exact cum mi se potriveau mie( modul de alegere al unor adidasi de alergare si a echipamentului de alergat intr-o postare viitoare).

Deja imi facusem planul, imi mai trebuia un program de antrenament asa ca am facut pasul major. Am decis sa alerg un MARATON, adica 42.2 kilometri.

Cum imi trebuia energie am ajuns sa mananc dimineata. Inainte fumam dimineata , acum am inceput sa maninc. Eram pe drumul cel bun.

A patra Regula:

Incepe usor.

O sa ai timp destul sa ajungi sa faci lucrurile in viteza, si la un moment dat s-ar putea sa nu mai vrei sa le faci repede. Nu este vorba de lene aici, ci doar de a-ti calcula pasii, de a incetini de fapt ritmul vietii.

Cand m-am apucat de alergat in urma cu o luna nu stiam cat , cum si mai important cat de repede sa incep sa alerg, am pornit prea repede, asa ca normal ca am dat-o in bara si m-am accidentat.

Regula cinci:

Incearca pe cat posibil sa faci cat mai des ceva nou.

Rutina este mama plictiselii si apoi si mai rau a lucrurilor prost facute.

Regula sase:

Nu zii niciodata nu pot. Incearca cu toata silinta intai. Cred ca asta este cea mai importanta regula pentru mine.

Niciodata nu as fi crezut ca o sa ma apuc de alergat de „nebun” prin parc. Si uite ca am si fost la primul concurs. Si satisfactia pe care am avut-o cand am trecut linia de sosire a fost tot ce mi-a trebuit sa ma hotarasc spre maraton.
Tot inainte.

Be safe!