A fost foarte frumos astazi asa ca am iesit la o tura cu noua mea cursiera.
Dupa primul kilometru de plimbat prin cartier am zis ca nu are rost sa o chinui si pe ea si sa ma chinui si pe mine oprind la fiecare stop, ocolind fiecare canal sau oprind la fiecare bordura. Asa ca, inconstient cum sunt, am pornit spre centura Bucurestiului.
Am plecat pe la 11 si planul era sa ma intalnesc cu un prieten langa Piata Obor pe la ora 13, sa il ajut sa se mute intr-o casa noua.
Mi-am facut calculul si am zis ca e posibil. Cat de mare sa fie centura Bucurestiului, ca am trecut cu masina de o gramada de ori si nu pare asa de mare. Nu am luat in calcul vantul.
Imediat cum am iesit din Bucuresti a inceput sa bata. Cand din fata, cand din lateral. Al dracu daca s-a oprit pana nu am iesit de pe centura prin Voluntari.
Daca cineva isi ia cursiera si nu e obisnuit sa mearga pe sosea cu ea, recomandarea mea este sa se plimbe intai un pic prin parc. Trebuie sa fii atent la tiruri, la gropi, la vantul care te omoara cand bate din fata, la balti, la schimbatul vitezelor, ce mai la o gramada de lucruri.
Am ajuns exact la 13 la Obor. Si dupa 45 de kilometri de bicicleta am inceput sa car lucruri de la etajul 3 la dubita apoi sa urc inapoi la etajul trei pentru altele. Acum cand scriu sunt destul de bine dar ma doare fundu' extraordinar. Parca l-a batut cineva cu ciocanul de facut snitele. Dar cred ca te obisnuiesti dupa cateva ori de iesit in fiecare zi.
Dupa ce am terminat cu mutatul am plecat din nou, catre casa de data asta. Iar semafoare, canale, balti si soferi nesimtiti.
La Lizeanu am vrut sa ocolesc un canal si am intrat pe linia de tramvai. Mare greseala. S-a prins roata exact pe spatiul pe care sta roata tramvaiului. Si normal ca mi-am luat si prima busitura. Destul de nasoala ca am vrut sa o protejez pe Jolie.
Asa este cand esti gentilom. Si ea s-a lovit un pic la coarne( s-a ros partea care imbraca coarnele-ghidolina) dar o reparam noi. Bine ca am scapat amandoi ca la 20 la ora asfaltul este destul de dur.
Eu m-am lovit pe partea dreapta la mana si la coapsa si mi-am ros si geaca de vant.
Dar pana la urma nu cred ca e biciclist care sa nu fi luat o cazatura mai zdravana. Bine ca a fost fara probleme prea mari. Data viitoare cand vad linie de tramvai stau departe.
Chiar daca au fost peripetii tura a fost minunata. In total 55 kilometri si media de 17.7km/ora. Habra nu am daca este bine sau rau dar cred ca am tras mult mai tare tinand cont ca am pierdut destul timp prin Bucuresti la semafoare si intersectii. Mai trageam 2 ore si faceam suta. Radule, la primavara mergem la Slatina!
Puiu s-a cam suparat pe mine la inceput.
Mai jos dialogul :
Ea- Pai ai zis ca pleci o ora-doua si tu vii dupa 5 ore si mai esti si murdar ca dracu".
Eu- Da puiule ca am cazut pe la Lizeanu.
Ea- CE AI FACUT??!!!
Eu- Am cazut.
Ea- Ia sa vad. Hai ma' Cristi ce dracu, daca iti rupeai mana sau iti spargeai capul?
Eu (viteaz)- E rupeam, ce sa rup ca era viteza mica si nu erau masini in spatele meu.
Ea- Da, da era mica. Lasa ca te stiu eu. Cine stie ce viteza aveai.
Eu- nu am mai zis nimic ca avea dreptate... am lasat capul jos si am acceptat mustruluiala.
De rotile murdare si de faptul ca ii stric tot feng shuiul din casa cu bicicleta nu a mai zis nimic. M-a dat cu galbenele si mi-a pus sa maninc ceva. E bine sa ai pe cineva sa aiba grija de tine.
Multumesc puiule.
Mai jos este si traseul.
Sa aveti o seara minunata.
Din aceeasi categorie a prevenirii, daca nu ti-ai luat deja, atunci vorbeste cu Mosul si pentru o casca...
RăspundețiȘtergereIn rest,stai fara grija, se aplica vorba "din greseli invata omul".
Dar si eu si Radu ne si imaginam ce figura a facut Elena cand te-a vazut intrand asa "sifonat" pe usa.
Prima tura a fost de test:-)
RăspundețiȘtergereLa urmatoarea o sa am casca.
Si cu greselile...e de preferat sa invat din ale altora.
Puiu era sa ma manance, dar s-a linistit cand a vazut ca sufeream.
Oricum ar fi, bicla asta e o racheta. Chiar a fost o tura faina.