Recapitulare

Nu stiu cand au trecut ultimele trei saptamani. Pur si simplu s-au dus. Fara o rutina, fara ceva programat, fara filmele de alta data, fara iesiri in oras, cu doar 4-5 ore dormite pe zi, treziri multe si cu mai multe plansete.

Incepem sa ne obisnuim si noi cu el si el cu noi. 

Nu pot sa bat campii despre cum era acum 30 de ani cu un copil dar acum chiar cu tehnologia in plus, cu pampersul, cu servetelele umede, cu informarea pe net sau din carti despre cum si ce sa faci, tot e daca nu greu, cel putin foarte solicitant. Poate asa o fi la primul mormoloc si la al doilea mai treci cu vederea unele lucruri.

Cateodata e asa linistit si cateodata plange de se aude de la parter. Am incercat feonul, plimbat prin casa cu caruciorul, tinut pe spate, pe fata, pe burta, de manute, cantat, sssssit dar cand i se pune pata poti sa faci ce vrei tu ca tot degeaba. Noroc ca il tine putin, adica cca. 15 de minute dar si asa e destul.

Am avut noroc cu timpul asta frumos si am mai iesit in parc, ma rog Puiu a iesit cu el si eu la antrenamente. Am avut chiar in cateva zile si galerie la bazin. 

Saptamana trecuta a  fost cea mai lunga saptamana. 15 ore de antrenament efectiv care au culminat cu sambata cand am pedalat trei ore in casa si apoi am iesit la o alergare care speram sa fie usoara dar a fost putin mai rapida decat vroiam. Tempo de 4:55 min/km pe 7 kilometri. Nu ma asteptam sa mai pot sa alerg asa repede mai ales dupa  trei ore de stat in sa.

Mi-a iesit de data asta dar incep sa vad ca flexibilitatea este mai importanta ca oricand.

Pe de o parte sa am un plan bine definit, sa il urmez, sa fac teste sa vad unde ma situez fata de lunile anterioare, e benefic pentru increderea mea si pentru ca nu trebuie sa imi bat capul mereu cu ce fac maine sau poimaine.

Pe de alta parte viata are asa felul ei de a interpune o gramada de obstacole, anticipate sau nu, peste care poti sa treci mai usor sau peste care iti trebuie o scara destul de inalta. Cateodata nu ai de unde sa o iei si atunci intri cu capul inainte. 

Asa este si cu antrenamentul meu. Ma uit in fiecare zi pe program si ma gandesc cum sa fac sa gasesc si putin timp pentru inot sau pentru alergare. Cu bicicleta inca ma mai descurc. Reusesc sa rup 2-3 ore pentru ea. Stiu ca ma pot da jos imediat, ca sunt in casa.

Incep sa invat ca a fi flexibil inseamna mai mult decat a jongla cu un program. Inseamna sa lasi si de la tine, sa mai sari un antrenament, sa modifici si sa speri ca totul o sa iasa bine. Nu cum vrei tu pentru ca atunci cand ai un mic Nasturel nimic nu mai iese asa cum vrei tu. Acum el are ultimul cuvant de spus.

Sa inveti sa fii flexibil cere timp si incredere ca totul va fi bine. 

Ca asa este viata.