Semimaraton Sibiu

"Veni, vidi, vici"

Primul meu semi-maraton oficial la Sibiu. A fost o zi extraordinara si un weekend minunat. 

Am decis sa mergem pe ultima suta de metri. Se anunta un weekend frumos si am zis ca 2 zile la Sibiu o sa ne incarce cu energie. Nu am plecat doar eu cu sotia ci au mers si verisoara mea Alina si sotul ei Mihai.

Am condus eu pana la Sibiu, drum fara peripetii destul de liber pe Valea Oltului. Am stat la o pensiune de langa Sibiu in localitatea Gura Raului. 

Semimaratonul incepea la 18:30 asa ca am avut timp sa mancam linistiti sa ne cazam si sa ajungem in piata mare pe la 17. Ne-am intalnit si ceilalti prieteni alergatori : Marius, sora-mea, Maslina, Aida si cativa prieteni de ai lor pe care eu personal nu ii stiu.( din clubul lor de alergare-Ro Club Maraton).

Din stanga: Mihai, prietena Elenei, Eu, Marius, Maslina, Sora-mea Elena

Ca un incepator adevarat am uitat sa pornesc ceasul si gps-ul nu s-a actualizat decat dupa 1 km de alergat.

Am alergat cu Marius pana la km 15. Maslina s-a dus cu "baietii mari" sa scoata un timp bun, iar sora-mea a ramas un pic in urma si a alergat in ritmul ei.

De la km 15 ma simteam foarte bine asa ca am accelerat un pic. Targetul erau sa termin sub 2 ore. 

Ca o paranteza...cu 2 saptamani inainte tocmai alergasem 26KM unde pentru prima oara m-am lovit de temutul zid. Nu asa rau sa-mi sparg capul dar oricum suficient sa ma sperie un pic. 

Cu o saptamana inainte de semimaraton am Alergat si cu Marius prima data in Herastrau, ocazie cu care mi-am si schimabt alergarea de Duminica in alergarea de Sambata cu Marius, Dan si Elena. Cica sunt vorbaret. Probabil de la alergatul singur aproape 3 luni. Acum ma descarc.

Alergarea cu Marius de 29 km m-a lovit iar de zid. Deja eram descurajat in sinea mea. Dupa kilometrul 27 pur si simplu nu am mai putut sa alerg, puteam sa merg fara nici o problema, dar mental nu eram pregatit inca sa depasesc pragul de 27 kilometri. Marius a incercat sa ma tina dupa el dar se pare ca indarjirea nu a fost suficienta. Despre marele zid intr-o postare viitoare. Sa revenim la semimaraton.

La kilometrul 15 mi-am dat seama ca pot mai mult. Marius avea o mica problema cu hidratarea si avea pulsul cam mare. Problema cu hidratarea cred ca a fost cel mai mare neajuns la maratonului de la Sibiu. Au avut mici probleme si cu orientarea si marcarea traseului, cat si cu turistii din piata mare dar cel mai mult s-a vazut lipsa apei. Puncte de hidratare mobile prost organizate.

Am accelerat si pe la km 19 am prins-o pe Maslina. Era si ea obosita cred ca din cauza ca alergase mai repede decat putea sa sustina ea ritmul.

Cand am ajuns in piata mare oamenii ma incurajau si am sprintat efectiv pe ultimul km. (4:20min/km).

Eu la finish

Cea mai mare surpriza a fost din partea lui Mihai, sotul verisoarei mele, care s-a ambitionat sa faca un semimaraton chiar daca incepuse sa alerge cu o saptamana inainte. Exceptional. A terminat in 2 ore si 34 seconde.

Toti si-au depasit asteptarile si au obtinut un Personal Best.

Si eu m-am depasit cu mult iar timpul de 1ora:48minute:00 secunde mi-a dat aripi si m-a fcut sa uit un pic de marele zid. Prima mea medalie. Yuhoooooo!!!.

Poza de final spune tot.

Poza de finish.. Mihai inca isi exercita optiunea de a alerga un semimaraton

 A doua zi am fost pe Transfagarasan. Mare eroare. Aglomeratie si gratare ca atunci nu am mai vazut. Cum era un loc liber pe marginea soselei (oricat de mic) , inevitabil era si un gratar. Aproape de Balea s-a facut coada de masini pentru ca toti smecherii in loc sa plateasca sa intre in parcarea amenajata( era 3 lei ora), parcau direct pe sosea. Erau chiar si in tunelul de la Balea parcati.
Am pierdut toata ziua sa traversam Fagarasul. Si la urcare si la coborare a fost la fel. Gratare si parcare de sosea.
Si colac peste pupaza am luat apa dintr-un izvor de pe langa sosea si am facut o intoxicatie la stomac de toata frumusetea. Puiu e mai rau ca mine. Am dat-o pe antibiotice. S-au mai dus 3 zile de antrenament. Pacat. Tocmai cand eram in forma.


Be safe!