RanDoMness oF liFe si saptamana 5 de antrenament

Astazi am gasit un "gadget" mai mult decat interesant. Daca o sa va jucati un pic cu pestisorii o sa vedeti cat de aleator se duc acestia la mancare. Stiu ca in spatele acestui lucru este un program, dar incep sa ma atasez de ei. Asa ca trebuie sa intru mai des sa scriu cate ceva.

Macar o sa le dati voi de mancare cand mai intrati sa cititi ce imi mai debiteaza mintea.

Trecand peste partea ca ma joc cu niste pestisori virtuali, lucru care nu ma deranjeaza deloc, tinand cont ca de cand ma stiu jocurile pe calculator au fost ca un magnet pentru mine, acum uitandu-ma la ei imi dau seama cat de aleatoare este viata noastra.

In ultimul timp am vazut ca miscarea in Romania a inceput sa creasca repede si bine si impreuna cu aceasta si eu. Daca acum 1 an si 8 luni nici nu ma gandeam ca o sa ajung sa alerg un maraton, acum deja ma antrenez pentru un Ironman si oricat de tare as vrea sa ma bat cu pumnul in piept si sa zic ca a fost decizia mea si ca eu am facut totul ca aceste lucruri sa devina realitate, de fapt este totul o mare minciuna.

Da, am facut planuri. Da, am canalizat o mare parte din timp, din bani si din energie catre acest capitol, dar toate au fost un mic graunte de nisip in marea lucrurilor care chiar au iesit asa cum trebuiau sa iasa si care m-au facut sa continui aceasta calatorie. Am tot incercat sa dau un nume acestui fenomen si cum nu am ajuns la nici o concluzie o sa il numesc simplu: RanDoMness oF liFe. Fiecare moment care m-a impins catre o directie sau catre alta si prin care constient sau involuntar am ales un anumit drum si nu altul.

Am pe langa mine o multime de exemple care imi demonstreaza ca totul este aleator si nu are nici un sens.

Uitandu-ma la pestisori si facand o retrospectiva a lunilor care au trecut pot spune cu siguranta cateva lucruri:

• mi-am dorit foarte mult nu neaparat sa alerg ci mai mult sa scap de fumat si de kilogramele in plus si asa s-a nimerit sa fie alergarea lucrul care mi-a oferit o alternativa.
• pana m-am pus pe picioare ca sa zic asa, am avut un suport extraordinar din partea sotiei, a surorii mele si al cumnatului meu altfel cu siguranta as fi renuntat.
• am avut si am inca un loc de munca care sa imi permita micile nebunii.
• desi nu am absolut nici o inclinatie catre alergare si inca am momente in care ma intreb de ce dracu alerg asa de nebun cate 30-40 de kilometri pe saptamana (am avut si saptamani cu 100 kilometri pe saptamana), totusi continui realizand ca am fost destul de norocos sa am un corp bine construit astfel incat sa nu ma accidentez si asta mi-a conferit o continuitate.
•  strict despre bani, la inceput mi s-a parut foarte ieftin sa alerg. Era relativ ieftin in comparatie cu 250 lei pe luna dati pe tigari, dar realitatea imi spune ca este scump acest sport, pe undeva pe la 3000 lei pe an impreuna cu concursurile. Daca incep cu triatlonul, in primul an, cand te costa mult echiparea si bazinul, sar usor de 10000 lei, punand la socoteala si cateva concursuri. E adevarat ca poti sa alergi si descult, dar la munte nu prea merge sa alergi descult si pe sosea stiu doar pe Gabi Solomon care a alergat un intreg maraton descult, dar el este o exceptie.
• atat anul 2011 cat si 2012 au fost exceptionali din punct de vedere al climei. Doi ani perfecti pentru alergare si din aceasta cauza am avut continuitate si in iarna.
• tot timpul am avut un scop, intai un semi-maraton, apoi maratonul de la Istanbul apoi cel de la Paris si acum Ironmanul de la Nisa. Eu cel putin nu pot sa alerg de nebun fara nici un scop. Nu e felul meu de a fi. Sunt altii care alearga cate 80 de kilometri pe saptamana de placere. Eu nu pot. Trebuie sa stiu ca respectiva actiune are un sfarsit, o tinta. Poate sa fie alergare de relaxare, de destindere, de crestere a conditiei fizice, de nervi, intalnire cu prietenii, pentru peisaj, dar trebuie sa aiba un scop. Sa nu mai zic de antrenamentul pentru Ironman. Nu e nici o placere sa inot 3-4 kilometri intr-un bazin de 20 de metri si cu alti doi inotatori pe langa mine care intra tot timpul pe banda pe care ma deplasez sau care stau la capatul bazinului si freaca menta si nu ai loc de ei. Sa nu mai zic de anotimpul ploios/iarna cu pedalat in casa. Hamstereala totala. Dar fac asta pentru ca am un scop.

Sunt unii care aleraga maraton dupa maraton, 10, 20, 50, 100, dar eu trebuie sa am o diversitate, viata e mult prea scurta sa fac acelasi lucru in fiecare an si de 10-20 de ori. Da, alerg acum pentru ca imi ofera un drum spre un alt orizont, dar in nici un caz nu o sa alerg maraton dupa maraton in aceleasi locuri si in nici un caz nu o sa alerg doar maratoane. Nu pot sa fac acelasi drac de 100 de ori.

In alta ordine de idei si saptamana de antrenament cu numarul cinci a iesit bine, de data asta duminica am iesit la alergat si la inot chair daca afara ploua. Nu pentru ca am o pasiune extraordinara sa alerg prin ploaie cand afara sunt 3 grade, stiu cum e de la antrenamentul pentru maratonul de la Paris cand am alergat si la -20 de grade pe viscol. Asa cum am spus am un scop si vreau sa vad daca pot sa il duc la bun sfarsit.

In rest, totul este doar o conjunctura favorabila sau mai putin favorabila.