Countdown- saptamana 10

Si s-a mai dus o saptamana de antrenament. O saptamana care m-a solicitat foarte mult cu o zi de marti in care am facut cele mai grele intervale de pana acum, dar sa o luam pe rand.

Cel mai greu a fost sa fac tranzitia dintre alergarea afara si alergarea in sala, pe banda. Te oboseste foarte mult alergarea pe banda. Mental in principal. Trebuie sa stai mereu concentrat altfel ai sanse mari sa cazi de pe banda, fie in lateral fie in spate.

Luni am luat hotararea rapida sa alerg in sala. Timpul de afara nu prea imi mai permite sa fac antrenamentele cum trebuie asa ca am ales un rau necesar. Am tras si destul de tare nestiind la ce sa ma astept de la banda. Am alergat 9 kilometri la ritmul de 5 minute pe kilometru. Am plecat acasa fericit cu gandul la ce bine si frumos este pe banda.

Marti au fost intervalele. Cel mai greu antrenament pe care l-am facut. Am bagat 16 kilometri din care 5 intervale de 1600 de metri la 4:30min/km. Asa mi-am dat seama ce inseamna alergarea pe banda. Totul este asa de constant incat obosesti destul de repede, fara fluctuatii, fara schimbari de ritm si fara o ventilatie buna.

Miercuri vroiam sa alerg usor si am ajuns sa alerg cei 8 kilometri la un ritm de 5:07 minute la un kilomentru. Am calculat foarte prost ritmul si vroiam sa alerg pe la 5 minute si 40 secunde pe kilometru.

Joi am venit cu lectia invatata pentru ca aveam de alergat 16 kilometri. Stiam deja si ce ma asteapta si cum sa ma comport la alaergarea pe banda. Am calculat bine de data asta si am facut cei 16 kilometri la un ritm de 5 minute si 30 secunde pe kilometru, dintre care 4 kilometri intercalati de alergare cu panta de 6%.

Vineri desi aveam de alergat 8 kilometri, am hotarat sa alerg 10 kilometri astfel incat kilometrajul pe saptamana asta sa fie peste 90 kilometri. Am tras la un ritm de 5 minute si 17 secunde pe kilometru.

Sambata a fost a doua alergare mare pe acest an. Tot 32 de kilometri, dar de data asta pe banda si fara suporterul minune(Elena-sora mea). Am avut la mine si apa si powerbar si un gel.

Primii 20 de kilometri i-am alergat surprinzator de bine cu o mica problema. S-a resetat banda dupa 15 kilometri. A scris pe ecran cooldown si timp de 3 minute nu am avut ce sa ii fac. Cred ca e setata sa nu se supraincalzeasca, sau poate sa nu ne supraincalzim noi alergatorii, ca pe banda te incalzesti nu gluma. Nu este ca afara unde mai ai un vanticel, o panta sau alergi dimineata si e racoare. In sala pana si aerul e monoton.

Am stat cele 3 minute si apoi am inceput din nou sa alerg. La kilometrul 20 am mancat gelul si m-am pregatit pentru kilometrul 22, cand planuiam o marire de ritm de la 10.7 kilometri pe ora la 12 kilometri pe ora( adica exact viteza cu care ar trebui sa alerg la Paris). Si a venit kilometru 22, am tras aer adanc in plamani si dai si baga. Nu mai alergasem asa repede dupa 22 de kilometri. Am alergat 5 kilometri cu viteza de 12 kilometri pe ora si  cand eram in jurul kilometrului 27, mi-am dat seama la ce m-am inhamat. E greu, e foarte greu si inca nu sunt pregatit mental pentru aceasta lectie. In timp ce meditam asupra cursei ce urmeaza sa se intample peste doua luni, langa mine a aparut Virgil, un prieten vechi cu care obisnuiam sa ma fac ca alerg prin parc cu vreo 6-7 ani in urma. Imi aduc aminte ca alergam in jurul parcului Tineretului, adica undeva la 2 kilometri jumatate si ni se parea ca am alergat o vesnicie, faceam febra musculara si apoi 3-4 zile nu mai faceam nimic care sa implice efort fizic. Ce vremuri...

Cand a venit langa mine si mi-a zis ca vrea sa alerge si el vreo' 3-4 kilometri am zis in gandul meu "multumesc cui te-a trimis" si am continuat alergarea cu el. Pot sa zic ca a fost un imbold extraordinar. Ultimii 4 kilometri nici nu stiu cum au trecut. Dupa 32 de kilometri, cand m-am dat jos de pe banda eram aiurit si se invartea sala cu mine si cred ca mi-a luat un minut sa imi revin complet si sa invat din nou sa merg pe pamant, totusi eram cel mai fericit om din sala. Un simplu antrenament poate sa iti lumineze o zi intreaga si pana la urma pentru asta ma duc. Am tras 32 de kilometri fara sa stiu cum e pe banda, am alergat dupa 22 de kilometri cu viteza de maraton si am treminat antrenamentul in 2 ore si 58 minute. Cel mai bun timp al meu pana acum la un antrenament asa lung. Asta ar insemna undeva pe la 3 ore si 53 minute la un maraton, in antrenament. E clar mai bine cu mult decat anul trecut. Dar inca simt ca nu sunt complet pregatit pentru 3 ore si 30 de minute. Momentan sunt doar un soarece care alearga pe o roata.

Dupa antrenament am fost la spectacolul Cirque du Soleil si in timp ce ma uitam la spectacol cred ca am avut un runner's high, acel sentiment care te copleseste si esti foarte bucuros, aproape ca iti vine sa plangi de emotie si nu stii de ce.

In timp ce spectatorii aplaudau, simteam ca ma aplauda si pe mine si inca o data mi-am dat seama ca ceva asa extraordinar cum e un maraton se face cu multa munca, multe sacrificii, cu antrenamente precum cel pe care tocmai il terminasem si mai presus de toate astea cu acea nebunie care iti spune ca poti sa faci ceva pe care inca nu l-ai facut niciodata.

A fost o saptamana grea si frumoasa, mi-am depasit asteptarile si am alergat 91 de kilometri.

Sper sa nu ma accidentez la acest volum. Astazi ma simt bine, ma dor ce-i drept gambele si simt un disconfort minor la spate dar deja mi-am facut antrenamentul de 8 kilometri si totul a decurs normal( astazi chiar nu am sarit calul).

Noapte buna!