Stres, confort si dezvoltare

Cu ceva timp in urma, Marius, cumnatul meu mi-a trimis un link cu modul cum se antreneaza Rayan Hall, maratonistul cu cele mai bune performante din istoria maratonistilor americani. Acesta povesteste in interviul acordat siteului Sportsillustrated ca, dupa cursa exceptionala de la Boston, cu un timp de 2 ore, 4 minute si 58 secunde si-a dat seama ca alerga mult prea mult si a redus considerabil antrenamentul de la peste 200 kilometri pe saptamana la sub 160 de kilometri pe saptamana si cu toate astea a obtinut locul doi la calificarile pentru jocurile olimpice din Londra. 

Ryan Hall are o anduranta fizica si mentala cat si o baza aerobica aproape dusa la extrem si sunt convins ca volumul si intensitatea antrenamentelor au avut un rol foarte important la realizarea acestei performante.

 Prin aceasta introducere vreau de fapt sa va zic cum a fost ziua de ieri cand am avut de alergat 16 kilometri din care 10 kilometri la ritm de 4:50min/km (12.5 kilometri/ora). A mers excelent si pentru prima oara de cand alerg am reusit sa alerg ultimii 2 kilometri din acest tempo cu ritm de sub 3min:56sec/km (15.2 kilometri/ora). Au urmat inca 3 kilometri de recuperare dar asta a fost mai putin important.

Ce consider eu ca a fost extraordinar este faptul ca acum 5 luni, cand incercam sa fac intervale de 800 de metri cu ritm de 4min:30sec/km (13.1 kilometri/ora) imi venea sa vomit dupa aproape 600 de metri.

Ieri parca ceva s-a schimbat. A fost un antrenament greu dar poate unul din cele mai reusite de pana acum.

Sunt sigur ca asta se intampla doar dintr-un motiv. Mi-am stresat corpul, sistemul aerobic si cardiovascular si rezultatele se vad. Doua luni de antrenament cu volum dublu fata de ce puteam sa fac in septembrie anul trecut, 2 luni cu intervale la care nici nu ma gandeam acum 1 an, mult stres fizic si mental dar si o bucurie extraordinara dupa antrenamente ca cel de ieri. 

Concluzia e simpla, directa si incontestabila. Un volum mare creeaza un sistem aerobic pe masura si totodata incredere ca "ti-ai facut temele" iar increderea produce rezultatele. Increderea care te face sa tragi un sprint inainte sa treci linia de finish la un maraton. 
E posibil sa ajungi si la o oboseala cronica din cauza antrenamentelor si nu numai a lor, dar daca nu iti impingi corpul si mintea mai departe cum poti stii ca ai facut tot posibilul sa iti atingi potentialul, fie el chiar si unul de amator?
Pregatesc o postare despre supercompensatie si despre absorbtia antrenamentului, iar ca exemplu o sa fiu chiar eu, dar pana atunci, ca sa ma bucur pe deplin de antrenamente, saptamana viitoare pe 3 martie voi participa la primul meu triatlon ce va avea loc la Izvorani.

Concursul se numeste Winter Trichallenge si mai multe detalii gasiti pe siteul organizatorului.

Antrenamentul de pana acum imi spune ca ar trebui sa alerg cei 5 kilometri dupa 16 kilometri de bicicleta, cu 4 minute si 26 secunde/kilometru, adica pe undeva pe la 22 minute, cu inotul inca e o nebuloasa pentru ca nu am mai inotat de 3 ani.

Va invit si pe voi, fie doar ca spectatori si aduceti si un colac de salvare.