1 saptamana pana la Maraton-Recuperare

Inca o saptamana pana la maraton. 

Acum pot spune ca am un maraton alergat si stiu ce implica 42,195 kilometri. Stiu si de durere, stiu si cat de greu este sa mai gasesti motive sa alergi dupa 39 kilometri si mai stiu ca pentru a ajunge la linia de sosire am alergat prin ploaie, prin zapada, printr-un ger cumplit, am alergat pe banda, m-am trezit in weekend de cateva ori fara nici un chef de alergat si totusi am iesit si mi-am facut antrenamentul. Si toate astea pentru a trece impreuna cu alte suflete ca mine, o linie desenata pe asfalt.

Pe hartie totul este perfect, am bifat rand pe rand zile cu intervale, zile in care din cauza efortului am lasat putin din sufletul meu pe pista de alergare, zile in care am ajuns acasa exaltat dupa o alergare foarte buna si zile in care am m-am intrebat de ce fac asta. Am incercuit si ultima alergarea lunga inainte de ziua cea mare si totul este pregatit. 

Dar cu toate astea incep sa ma intreb daca tot antrenamentul a fost de ajuns sa am rezultatul "dupa care alerg".

Cu doua saptamani in urma, am avut o surpriza neplacuta care mi-a reconfirmat ca pregatirea mentala, nutritionala si relaxarea inainte de maraton sunt la fel de importante ca si lunile de antrenament. 

Mi-am dat seama ca si o alergare de 35 de kilometri este la fel de importanta ca un maraton. Trebuie sa o pregatesti, sa o accepti si sa te obisnuiesti cu ideea ca spre sfarsit o simti din plin oboseala acumulata saptamani de-a randul.

Mai mult, acum cand am inceput recuperarea activa premergatoare maratonului, parca toate problemele se aduna deodata si ma coplesesc.
Nu stiu daca pot sa le spun atacuri de panica dar cu siguranta in corpul meu si in mintea mea se intampla ceva.
Acum cand am redus antrenamentul si am intrat in perioada specifica numita "taper" adica reducerea progresiva a volumului astfel incat sa las corpul sa se refaca si sa se incarce cu energie pentru maraton, incep sa iasa la iveala toate micile probleme, fie cu genunchii sau cu talpa stanga sau chiar unele pe care nu le-am simtiti niciodata ca durerea de spate.
Daca m-ar intreba cineva ce trebuie sa faci sa termini un maraton i-as spune sa se concentreze pe ultimele 3 saptamani.
Dupa alergarile lungi cred ca cele 3 saptamani dinaintea maratonului sunt cele mai importante. Acum e momentul sa ne relaxam si sa ne reincarcam cu energie.
Nu mai este momentul sa incercam sa mai punem pe lista inca o alergare lunga sau sa incercam noi metode de imbunatatire a vitezei. Nu mai suntem in liceu si oricum "ingrasarea porcului in ajun" nu prea dadea rezultate. Nici cu copiute nu prea merge asa ca antrenamentul facut inainte de aceste 3 saptamani e bun facut. Corpul uman se adapteaza in general la efort si incarcare dupa aproximativ 18 zile. Tot ce o sa faci acum o sa te oboseasca excesiv iar rezultatele o sa se vada dupa maratonul propriu-zis.
In cazul in care vrei sa mai pui pe lista inca o alergare extra-lunga, uita-te pe antrenamentele deja facute, gandeste-te cat ai muncit sa ajungi pe ultima suta de metri si ai incredere ca totul va iesi cum iti doresti.
Asta nu inseamna ca trebuie sa stai pe canapea si sa te uiti toata ziua la televizor.
Reducerea progresiva a kilometrajului este cuvantul cheie. La primul maraton cred ca am redus antrenamentul prea devreme si prea abrupt.
Pentru acest maraton o sa reduc antrenamentul la 70% apoi 50% apoi in ultima saptamana la 20% fata de volumul meu maxim care a fost de 90 kilometri pe saptamana.
Totusi o sa pastrez alergarile de viteza astfel incat corpul sa ramana in starea de alerta si sa imi pastrez tonusul muscular.

Daca va intrebati cum arata startul maratonului de la Paris, ei bine este infricosator.

Singurul lucru care ma relaxeaza este ca toti acesti alergatori au aceleasi temeri ca si mine.

Oare cum va fi?