Xsalt-Triatlon Sfanta Ana -raport de cursa-partea I(pana la concurs)

Nici nu stiu cu ce sa incep.

Cu faptul ca am avut o zi absolut perfecta si toate au iesit asa cum am vrut? cu descrierea concursului sau poate cu aventura scurta ce-i drept de o zi care a implicat mersul cu trenul, intalinrea cu doi nebuni frumosi care se duceau sa se antreneze pentru Bucegi 7500 si cu tatal unui alergator/triatlonist care promite mult in urmatoarea perioada apoi cu dormitul noaptea in gara la Tusnad Bai, facut autostopul si printr-o minune cules de organizatori si dus cu masina exact la lac.

Totul pare acum cand stau si scriu ca s-a desfasurat asa de repede incat nici nu am avut timp sa imi trag sufletul, dar cred ca atunci cand iti doresti ceva cu adevarat parca toate lucrurile tind sa se aranjeze si sa iti ofere o experienta deosebita.

Asa a fost si de data aceasta cu mine.

Pe lista de concursuri la care vreau sa particip anul acesta, vezi competitii 2012, aveam in plan fie triatlonul Sfanta Ana fie maratonul Transalpin. E adevarat ca se desfasoara in weekenduri consecutive dar mi se pare cam mare investitia dat fiind faptul ca nici una din locatii nu este exact in spatele blocului asa ca cel mai mult a influentat cat de facil pot sa ajung la locul actiunii si cati bani implica acest lucru.

Dupa analize atente am decis sa particip la triatlon, ca antrenament si obisnuinta pentru Ironmanul din 2013 dar mai ales ca sa ma obisnuiesc cu tranzitiile si cu organizarea logistica.

Cu o saptamana in urma totul era asternut pe foaie. Urma sa plec cu Marius cu masina in dimineata concursului, cu bicicleta o rezolvasem pe ultima suta de metri cu baietii de la Aventuria si cei de la Smart Atletic, carora veau sa le multumesc pe aceasta cale pentru ca s-au dat peste cap sa imi faca rost de un transport pentru bicla(un Giant destul de bun cu care nu am avut nici o problema si care s-a comportat de minune pe un traseu destul de solicitant).

Ma simteam in forma, vremea se anunta superba, poate totusi prea calduroasa, concursul se desfasura intr-o zona superba pe care nu o mai vizitasem de peste 25 de ani, totul era cum nu se poate mai bine.

In saptamana premergatoare concursului, miercuri, ii dau telefon lui Marius sa facem planul de bataie, cum plecam, la ce ora, ce luam la noi, etc., si aflu ca Marius era la Piatra Neamt cu treaba si dintr-o data am ramas fara transport.

Doar un mic hop.

Fa analize, cum e mai bine, sa plec de vineri cu altcineva, dar cu cine ca nu stiam pe nimeni, scriu pe forumul Ro Club, scriu pe alte forumuri, nimic. Ce dracu' fac? plec de nebun singur, sambata la 4 dimineata cu masina?

Am facut repede calculele, am tras linia si mi-a dat cu virgula. De dus oricum ma duceam dar inca nu stiam cu ce. Am zis asa intr-o doara sa ma uit si pe mersul trenurilor desi nu mai mersesem cu trenul de aproape 8 ani. Sincer sa fiu nici nu prea ma atragea ideea dar decat sa obosesc aiurea conducand de unul singur tocmai pana la Tusnad am zis hai sa incerc.

Si s-au nimerit trenurile exact cum e mai bine. Plecare de vineri seara la 22 cu debaracare la ora 2:27 in Tusnad Bai si intoarecere sambata la 17:20 cu sosire in Bucuresti la 21:30.

Mamaaa ce noroc pe mine. Asa fac.

Vineri dupa serviciu am tras repede o tura de o ora cu Jolie(cursiera mea) sa pun sangele in miscare, apoi 15 minute de alergare asa ca de tranzitie si m-am apucat sa imi fac bagajul. Simplu: ochelari, casca, costum tri, adidasi, prosop un bidon de apa si pantaloni scurti. Ma tot batea gandul de ceva timp sa imi cumpar o curea pentru numarul de concurs si ca un facut chiar asta a fost in kitul de participare. 

Ajuns in gara, la casa de bilete era liber, biletul costa 58 RON, nici mult nici putin dar deja la 2 oameni care au bilet dus intors nu se mai merita sa mergi cu trenul.

In tren aglomeratie, oameni cu sacose, cu suc si cipsuri de vanzare, la fel ca acum 8 ani. Totusi garniturile de tren erau schimbate. Aratau mai bine dar cu aer conditionat lipsa. M-am asezat pe locul meu, mi-am pus castile si m-am pregatit de somn.

Intre timp in compartiment au intrat o fata si un baiat, imbracati de alergare cu camelbakuri( rucsac ce contine un rezervor cu apa si care se poarta pe spate) si frontale. M-am luminat la fata si am intrat repede in vorba cu ei.

Povestea lor e absolut dementiala, cel putin din punct de vedere al fetei, Corina.

Tipul, Alex dorea de mult sa participe la tura lunga de la Bucegi 7500 ( alergare continua de 90 kilometri in echipe de 2, fie mixt fie masculin sau feminin, cu diferenta de nivel de 7500 de metri)asa ca a scris pe forumul Herastrau Running ca ar dori un partener.

Asta se intampla pe la jumatatea lui mai. Dupa 1 saptamana i-a raspuns Corina, care tocmai participase fara prea mult antrenament la primul ei maraton montan, Ecomarathon si apoi la Hercules.

S-au vazut, s-au placut si s-au apucat de antrenamente impreuna. Sambata asta era antrenamentul cu numarul 3, programat pentru aproximativ 11 ore. Avusesera cu 2 saptamani inainte un antrenament de 29 ore si 31 minute de care amandoi erau mandri. Am povestit cu ei tot drumul lor pana la Busteni cand ne-am impartit numerele de telefon(si ei se antreneaza in mare parte tot in Tineretului si poate alergam impreuna prin parc) si s-au dat jos pentru tura lor.

Asa ca le tin pumnii la 7500. 

Chiar erau simpatici amandoi, tensionati dar veseli si plini de energie.

GOOO L.O.I.S!!!! (Limits Of Inner Sky- numele asta cred ca a fost ales de Corina), aveti mari sanse la podium. 

Dupa ce au plecat ei, la urmatoarea statie s-a urcat un domn care era mare jucator de tenis de mana si cu care am mai vorbit de una, alta pana am ajuns eu la Tusnad Bai, asa ca de somn nici vorba.

In gara la Tusnad in afara de mine, s-a mai dat jos un domn care asa cum am mai spus, se ducea sa-si vada fiul in competitie. Fiul lui era Cristian Lutic, castigatorul concursului de triatlon de la Izvorani, cel din iarna la care am participat si eu.

Amandoi am dormit in gara din Tusnad Bai, pana la ora 6:30 cand  doua persoane in varsta au intrat in sala de asteptare si au inceput sa se certe pe diverse lucruri. Ea, sotia cred, vroia evantaiul sa isi faca vant dar nu il gasea prin bagaje, el, mosulica, vroia sa bea linistit o bere rece si injura de mama focului ca cei din gara nu au un chiosc de unde sa poti sa cumperi asa ceva.

Tambalau pe care pana la urma nu l-am mai putut tolera asa ca am iesit amandoi sa cautam un mijloc de transport catre lacul Sfanta Ana. La benzinaria de peste drum am dat de echipa Geiger care urma sa se ocupe de cronometrarea noastra(ei aveau si chipurile pentru concurs). I-am rugat frumos sa ne ia si pe noi si ne-au luat, asa ca la ora 7 fara 10 minute eram la lac. Noi si organizatorii, in total vreo 15 oameni si un lac superb, calm, din care iesea aburul diminetii ce parca nici nu anticipa ca in patru ore o sa fie ca o masina de spalat. Splendid. 

Am ajutat si eu cum am putut, oricum ma plictiseam si deja incepuse sa creasca tensiunea concursului.

Am dat o tura de lac pe ultima portiune a traseului de alergare si am luat putin temperatura apei, care spre surprinderea mea era ca la bazin. Am inteles ca la ora concursului apa avea 26 de grade.

Pe la 9 jumatate baietii de la Smart Atletic inca nu sosisera asa ca panica incepuse sa puna stapanire pe mine.

Intr-un final a sosit Cristian Lutic si am raspuflat usurat, dar surpriza m-a pus iar cu botul pe labe. El facea parte din prima masina, iar bicicleta mea era pe a doua masina care inca nu sosise. Semnal la telefon ioc asa ca stateam ca pe ghimpi.

Pe la 10 fara 20 au ajuns. Intre timp,  toata parcarea, soseaua pana la lac si zona de concurs se umplusera de masini cu insotitori si concurenti.

Unii faceau ultimele reglaje la bicicleta, altii se incalzeau, altii testau apa si eu saream de pe un picior pe altul pentru ca in sfarsit aveam bicicleta. Pierdusem sedinta tehnica asteptandu-mi bicicleta asa ca habar nu aveam ce avea sa urmeze.

Am mai sporavait un pic cu cate un concurent, m-am echipat, mi-am dus bicicleta la stand, mi-am aranjat totul cat mai bine sa trec repede prin zona de tranzitie atat la inot-bicicleta cat si la bicicleta-alergare si m-am indreptat usor catre apa.

Mama cati oameni erau in apa. Unde sa ma bag? ce sa fac sa nu iau pumni si picioare in cap? ce dracu m-a mancat pe mine sa ma bag la triatlon, nu imi ajungea maratonul?

Ca o mica paranteza, singura data cand am inotat sustinut peste 900 de metri a fost cu 3 saptamani in urma la Slatina la OLT, eu SINGUR. 

Continuarea cursei in postul urmator.

Somn usor!