Xsalt-Triatlon Sfanta Ana -raport de cursa-partea II(concursul)

Continuarea postului trecut, vezi aici...

Mama cati oameni erau in apa, peste 250. Unde sa ma bag? ce sa fac sa nu iau pumni si picioare in cap? ce dracu m-a mancat pe mine sa ma bag la triatlon, nu imi ajungea maratonul?

Ca o mica paranteza, singura data cand am inotat sustinut peste 900 de metri a fost cu 3 saptamani in urma la Slatina in Olt, SINGUR, adica fara teama ca se urca cineva pe mine sau ca imi da cineva un picior in fata. 
Am ales latura putin mai indepartata de balize astfel incat chiar daca am inotat cu 50-100 de metri mai mult, nu am avut nici o problema.
Cu 5 minute inainte de start am bagat cateva brate sa ma obisnuiesc cu apa si apoi m-am asezat strategic in spatele unui tip cu casca albastra pe care planuiam sa il tin de iepure.
4..3..2..1..START!
Am tras tare pe primii 100 de metri si din planul cu casca albastra s-a ales praful pentru ca in dreptul primei balize l-am pierdut. Am incercat de cateva ori sa intru intre inotatori sa pot sa merg in trena cuiva dar nu am reusit. Pe segmentul meu nimeni nu inota asa tare ca mine si o zic cu mandrie pentru ca acum 6 luni abia, abia reuseam sa inot legat 100 de metri in stil cu adevarat craul.
Am iesit din apa si m-am uitat la ceas. Arata 7 minute si 10 secunde. Marius era acolo si striga de mama focului. Chiar mi-a facut si un filmulet. Mi-am dat casca si ochelarii jos.
Ce bun sunt... 900 de metri in 7 minute si ceva.
Cand am ridicat insa capul din pamant si am vazut ca cei din fata mea continuau sa alerge pe langa lac in loc sa se indrepte catre standul cu biciclete mi-am zis...hopaaa, asta ratasem eu de fapt la sedinta tehnica, sunt doua ture de lac. 
Panica mare, pune casca inapoi pe cap, aranjeaza ochelarii, dracie... da-i jos ca  sa pui scuipinol pe ei sa nu se abureasca, pune-i iar pe cap, daca intra apa in ei? fie ce-o fi, baga tare.
Am mai depasit cativa la inot. A doua tura am facut-o in 10 minute si 57 secunde, dar asta a inclus si tranzitia. De fapt tot inotul si alergatul dintre ture a fost in jur de 15 minute. Tot sunt bun.
Tranzitia a durat foarte mult, trei minute in conditiile in care trebuia doar sa ma sterg pe picioare, sa-mi iau adidasii si sa plec. TREI minute.
Ce au insemnat cele 3 minute pierdute in tranzitie? FIX UN CACAT si o sa vedeti de ce.
A inceput tura de bicicleta. Prima mea tura cu un MTB la munte si cand zic prima, asta inseamna ca in viata mea nu am mai mers cu o bicicleta pe drum accidentat. Doamne si ce s-a vazut lipsa de experienta.
Primii 500 de metri de drum offroad pana am iesit din zona de concurs a fost relaxare. Apoi a inceput o urcare criminala pe sosea. Vreo 3-4 kilometri. Nu stiu ce inclinatie avea sau daca era normal sa fie asa greu pentru mine, dar mi s-a parut ca nu se mai termina. Tot ce am castigat la inot s-a dus pe apa Sambetei( lacului Sfanta Ana) in acesti kilometri de urcare. 
Cand credeam ca s-a terminat cu greul am ajuns in varf. Ma nene si de acolo din varf am zis ca e imposibil sa ma dau pe bicicleta pana in vale. Nu prin bolovanii, radacinile si fagasul acela ingust. Nu cu panta aia care nici pe jos nu puteai sa o cobori bine. Sa nu mai zic de curbele in ac de par. 
M-am dat jos si am mers cat am putut eu de repede. Nu eram singurul si nici nu mi-e rusine ca am mers. Decat o clavicula rupta sau alte nebuneli mai bine intreg si sanatos la finish.
Acolo si pe rima urcare m-au depasit peste 50 de concurenti. Cel putin din ce am numarat eu pana mi s-a urcat sangele la cap de nervi.
Am mai incercat de cateva ori sa merg si eu pe bicla dar dupa 10 metri m-am dat jos frumusel si am mers pe langa ea.
Traseul arata cam asa... nu e inregistrarea mea dar cam asta este relieful: Traseu bicicleta individual Triatlon Sfanta Ana.
Cand credeam ca am scapat de nebunia coborarii am dat in portiuni cu nisip, crengi peste care trebuia sa sari cu roata din fata sau sa incetinesti foarte mult astfel incat sa poti sa treci de ele si locuri foarte inguste cu sanse mari de alunecare.
Cu toate astea mi s-a parut extraordinar. Am tras cat am putut eu pe urcari ca sa recuperez coborarile pe langa bicicleta dar una e sa urci cu 10 kilometri pe ora si alta sa cobori cu 30 si ceva. Oricum au fost portiuni si de bicicleta pe urcari cand m-am dat jos la push bike. Am incercat sa urc pe ea, dar mi se ridica roata din fata si chiar daca urcam pe ea, in afara de mandria ca am urcat pe bicicleta altceva nu castigam. Viteza era mai mica decat a unui melc turbat.
Pe tot parcursul traseului de bicicleta am vazut concurenti cu probleme, fie o roata 8, fie o cazatura mai deocheata, fie un lant stricat. Stiu ce inseamna sa cazi, sa te doara tot corpul si sa vrei sa termini dar cand se intampla asta pe un teren foarte accidentat unde ai nevoie de maini, de picioare, de clavicula si de bicicleta in stare de functionare, dorinta de a termina trebuie sa fie foarte mare. 
Dupa coborari, urcari, coborari prin padure, parte la care m-am descurcat execrabil, a venit partea de coborare pe sosea, mica dar care mi-a placut la nebunie si la final inca o coborare prin padure.
Asta a fost cireasa de pe tort. M-a zguduit si mi-a inclestat mainile pe frane. La final ma dureau tendoanele de atata franat. Poteca valurita cu multe curbe, panta abrupta, frunze, nisip si multa adrenalina.
Recunosc ca tot traseul mi-a placut la nebunie dar cand te duci pentru prima oara in viata si faci asa ceva si mai vezi ca unii trec pe langa tine ca rapidul cand tu nici pe jos nu poti sa mergi prea bine, inseamna ca iti mai trebuie ceva antrenament si o doza foarteeeee mare de inconstienta.
Dupa proba de bicicleta s-au dus toate sperantele mele de a obtine un loc printre primii 20 la categoria mea de varsta.
Timpul spune tot, 2 ore si 7 minute pe 23 de kilometri de MTB. Si daca alergam tot scoteam un timp mai bun.
Sunt varza la proba offroad dar sper sa ma revansez la Reci pe plat.
Pe ultimii kilometri de bicicleta deja ma gandeam la alergare. Imi era asa o pofta sa ma dau jos din saua aia.
Am lasat bicicleta in standul aproape plin. Eram bucuros. Nu cazusem, eram intreg, bicicleta era in regula. Acum hai la alergat.
Dupa 300 de metri a inceput un urcus foarte abrupt, direct prin padure. Aici am depasit vreo 10 concurenti si mi-a mai revenit moralul un pic. 
Pai cum frate sa faci 2 ore pe 23 de kilometri de bicicleta si altii o ora si putin? ce astia sunt mai cu mot?
Si am inceput sa tot depasesc mai mult de nervi. Oricum stiam ca sunt pe undeva pe la jumatatea clasamentului. 
Alergarea de 6,2 kilometri am facut-o in 37 de minute. 

Per total am terminat in 3 ore si 2 minute si dupa alergare m-am dus sa fac o baie in lac.
Apoi am mancat gulasul oferit de organizatori, un gulas foarte iute si fierbinte care nu prea a mers pe caldura aia, am mai vorbit cu cei de la Smart Atletic, am asteptat sa termine si Marius partea lui de alergare de la stafeta si am plecat grabiti sa prind trenul. 


Ce pot sa spun despre concurs decat ca a fost cel mai frumos concurs la care am participat.
Bicicleta m-a tras foarte mult in jos dar am avut momente frumoase, adrenalina, frica si chiar si epuizare pe urcarile interminabile.
Cu siguranta voi reveni la acest concurs dar acum vreau sa imi iau revansa la Reci fata de toti meseriasii care s-au dat cu bicla mai bine ca mine. Si aici nu vorbesc de Ciprian Balanescu sau de cei care sunt in top 10. Vorbesc despre cei care au alergat in 45-55 minute, au inotat in peste 25 minute dar m-au facut varza pe coborari la bicicleta.
La Reci pierdeti avantajul asta...hah!!!

Singura poza de la concurs este cu Marius si echipa lui.

Inca un lucru bun. Nu am avut nici un pic de febra musculara sau alte dureri. Astazi la inot am resimtit un pic spatele dar e normal. Am prins bazinul liber si am tras ca dementul sa vad cat mai scot pe 100 de metri.
Acum bag antrenamente pana la Reci, dar daca se mai iveste ocazia de vre un concurs pe undeva mai aproape de casa...cine stie.