Triatlon Reci 2012 -raport de cursa

Data trecuta la triatlonul de la Sf. Ana mi-a iesit exact cum am vrut eu asa ca am continuat tot pe acest trend.

Plecare seara cu trenul, sosire in Sf. Gheorghe la miezul noptii si apoi participare la concurs, dar o sa descriu aventura asa cum s-a intamplat.

Dupa noaptea de vineri din IOR care s-a incheiat cu alergarea de 10 kilometri la evenimentul FAAS Midnight Run am ajuns acasa la trei si jumatate si mi-a mai luat aproape o ora sa adorm asa ca prea mult somn nu am apucat sa adun.

Sambata am plecat la 10 seara spre Sf. Gheorghe si am ajuns la 1 si 37 minute dupa 2-3 ore de somn iepureste.

In gara surpriza mare. Ma dau jos din tren, ridic capul si vad gara plina de schele si acoperita de un paravan imens. Intreb impegatul ce se intampla cu sala de asteptare si acesta imi explica, pe un ton destul de calm, ceva in ungureste. M-am enervat. Nenea...eu nu stiu ungureste si poate te injur in romana de nu te vezi. Eu te-am intrebat frumos in romana ceva si tu ca cetatean al Romaniei si functionar public pe deasupra imi raspunzi pe ungureste. Pai e frumos asa? Exact acestea au fost cuvintele prin care m-am adresat a doua oara si cred ca de frica sa nu il reclam pe undeva, s-a facut mic si a inceput sa imi explice pe o romana stricata cum ca "gara sunt in renovat si nu mai sunt sala de asteptere" sau ceva de genul asta ca nu prea am inteles tot. Oricum principalul lucru era ca nu am unde sa stau inauntru.

Mi-am zis, hopaaa, e nasol. Erau niste banci in fata garii dar dupa vreo jumatate de ora si cateva incercari de a dormi sau macar de a gasi o pozitie confortabila pentru urmatoarele 5 ore, incercari esuate lamentabil, am hotarat sa ma plimb toata noaptea prin oras. Cand ieseam dezamagit din gara, am observat intr-o parte o toaleta din acelea cum sunt in gari, construite din beton, cu intrare cumva la demisol si deasupra cu un tip de carton care se pune pe acoperisul blocurilor. Asta e bun izolator si pot sa dorm frumos acolo sus fara sa ma deranjeze nimeni. M-am uitat in stanga, apoi in dreapta, nu era nimeni sa ma vada cum escaladez peretele WC-ului si hopa sus. Ce pot sa zic decat ca am fost protejat de caini, de eventuali hoti si de privirile indiscrete ale trecatorilor. Nu am mai dormit sub cerul liber de vreo 10 ani, de cand ma duceam la mare. Pana la ora 5 dimineata am tot dormit, cat de cat, pentru ca era un caine bezmetic care latra din 2 in 2 minute si asa a tinut-o toata noaptea. La ora 5 s-a stricat treaba. S-a lasat un frig cu un vanticel de imi inghetasera...picioarele in adidasi. Si eu eram in pantaloni scurti pentru ca la Sf. Ana a fost foarte cald si de data asta nu am mai luat pantaloni lungi. Am rezistat pana pe la 6 si ceva si apoi m-am dat jos si am pornit la pas prin Sf. Gheorghe. Cu Marius trebuia sa ma intalnesc pe la 8 asa ca nu mai era mult.

La una din benzinariile de langa podul peste Olt am vrut sa beau o ciocolata calda dar DIN NOU mi s-a raspuns in ungureste si am plecat fara sa mai zic nimic. Nu le mai dau un leu astora. Sunt nesimtiti si sincer nu stiu cum au trecut proba la limba romana de la bacalaureat. Asta e. Pana la urma e vina noastra ca ii lasam sa faca ce vor.

S-a facut si 8 pana la urma si m-am intalnit cu Marius. El a participat la primul triatlon (proba sprint) si a facut o figura frumoasa reusind sa iasa al patrulea din apa.

La fata locului, organizarea a lasat de dorit. Nu aveau pregatite numerele de concurs, stateau sa caute ca nebunii declaratiile pe proprie raspundere, tricourile erau nesortate si stateau sa umble in toate sa iti gaseasca masura. Am stat 25 de minute la coada sa imi ridic kitul de participare, care in afara de bonul de masa, nu prea a avut ceva consistent. Un tricou din bumbac care se da si in parcuri cand se alearga pe la crosuri, o apa, o banana, o ciocolatica, numerele de concurs si...cam atat.

Dupa inscriere m-am intalnit si cu Simona si cu Alex si am mers sa ducem biclele in zona de tranzitie.

Mi-am aranjat totul frumos pe caprarii, ce fac si ce imi iau cand ies din apa si ce imi iau cand termin bicicleta.

Apoi ne-am pus pe asteptat. Datorita numarului mare de inscrieri facute la fata locului, desi se specifica clar pe site ca nu se fac inscrieri in ziua concursului, s-a produs o intarziere destul de mare de aproximativ trei sferturi de ora, adica urma sa alergam exact cand era mai cald afara.

Sedinta tehnica a durat vreo 5 minute, asta datorita traducerii indicatiilor din ungureste in romana, altfel ar fi tinut sub 3 minute.

Startul a fost din apa, avand 3 ture de 400 de metri dar de fapt au fost peste 1300 de metri. Eu m-am pozitionat in fata si am tras destul de frumos pe portiunile drepte, iesind in 26 minute si 34 de secunde. Nu a fost nici o problema in apa, balizele mari s-au vazut foarte bine, apa exact asa cum trebuie ca temperatura, nu am incurcat pe nimeni si nici nu am fost incurcat. Ma tot gandesc cum o sa fie la Ironman cu 2000 de oameni in jurul meu, o masina de spalat veritabila. Prima tranzitie a durat vreo 3 minute si pot sa zic ca am stat destul de mult tinand cont ca au fost vreo 2-3 concurenti care au iesit dupa mine din apa si s-au urcat pe bicla in fata mea. Oricum am inceput sa dibuiesc cu ce se maninca aceasta tranzitie asa ca acum imi plasez bicla tot timpul aproape de exit spre tura de bicicleta, imi aranjez foarte bine toate lucrurile sa stiu de unde si ce sa iau si in plus am mai simplificat acest procedeu prin folosirea costumului de triatlon astfel incat nu mai este nevoie de imbracarea unui tricou. Doar ca sunt eu mai lent de fel.

Pe bicicleta nu am prea avut pe cine sa depasesc dar au fost vreo doi concurenti cu care m-am tot alergat, in rest pustiu. Astept rezultatele sa vad cati erau in fata mea si cu cat timp. Tura de bicla a fost frumoasa comparativ cu cea de la Sf. Ana, cel putin dupa parerea mea. A fost nisip, au fost pietre, viteza prin padure, damburi naspa de tremura toata bicicleta asa ca pentru mine a fost o tura buna de MTB. Distanta de 26 kilometri am facut-o intr-o ora si 10 minute, cel putin dupa ceasul meu.

Dupa bicicleta am baut un Isostar pe care il aveam de la Faas Midnight Run, am mancat un gel si am inceput alergarea. Pe alergare m-au depasit doar cei care erau deja in fata mea si m-au prins din urma si care aveau probabil o tura sau doua in fata. Nu a avut rost sa ma bat cu ei asa ca primele  2 ture au fost superbe, alergate controlat, peisajul ca la mare, nisip, soare si bureti cu apa. A treia tura a inceput sa mi se faca cald si sa simt alergarea prin nisip. Picioarele se afundau tot mai mult si parca nu mai puteam sa le ridic dar imi tot ziceam ca mai am decat trei kilometri.

Am continuat sa trag, dar fara sa ma epuizez pentru ca vroiam ca pe ultimul kilometru sa accelerez. In fata mea timp de aproape 2 ture a fost o fata si ea m-a tinut alert tot timpul. Telul meu era sa o depasesc pana la final, si cand mai aveam jumatate de tura am accelerat si dus am fost. Ultima tura am alergat-o cu 4 minute si 59 secunde/kilometru asa ca sigur mai aveam ceva energie la final.

Si de data aceasta am observat ca imi ia destul de mult sa ma incalzesc si sa ajung la turatia la care incep sa dau randament.

La alergare au fost de fapt 10 kilometri si 500 de metri asa ca timpul de 56 minute si 57 secunde il consider destul de bun, tinand cont de traseu si de faptul ca afara erau 38 de grade.

Astazi s-au afisat si rezultatele, bineinteles in acelasi fel ca si organizarea...fara timpi intermediari la inot, bicicleta si alergare, dar tot e ceva ca macar stiu ca am terminat in 2 ore si 35 minute, am iesit pe locul 22 la general si comparativ cucel ce a iesit pe 10 am terminat cu 17 minute mai prost.

Dupa concurs am facut cateva poze cu Marius, care m-a luat cam repede si nici nu apucasem sa ma dezmeticesc, m-am dus sa fac un dus si apoi am plecat cu Simona si Alex spre Campina. Pentru Alex a fost primul triatlon si din ce am vorbit pe drum, chiar i-a placut foarte mult. Totul e sa se mai pregateasca la bicicleta si la alergare.

Ca impresii de final concursul a fost foarte frumos, cu loc bun de inotat, traseu variat la bicicleta si traseu de alergare bine facut cu puncte de hidratare destul de dese.

Cu siguranta mai vin la acest concurs.

Urmatorul e acasa pe 26 august si e primul triatlon olimpic la care particip, adica 1500 metri inot, 40 kilometri bicla si 10 kilometri alergare.

Va fi primul an in care Bucurestiul va avea triatlon olimpic iar probele se vor desfasura la Unirii. Sper sa iasa ceva de capul lui si sa devina o traditie.