Triathlon Challenge Mamaia 2012 -raport de cursa

Triathlon Challenge este o competitie in familie. M-am strecurat si eu pentru prima oara anul acesta, chiar daca sunt un fel de var de gradul al treileaal triatlonului si nu prea stiam multi participanti.

O mare dezamagire a fost ca nu am inotat, dar in marea schema a lucrurilor cred ca a fost cea mai buna decizie pe care o puteau lua.

Pentru mine toate triatloanele de anul acesta au fost pe fuga. Un fel de "hit and run". O sa fac in curand un raport sa vad ce e de facut pentru anul viitor.

La fel a fost si cu triatlonul de la Mamaia, care a fost programat sa aiba loc in Bucuresti (in august), apoi mutat la Mamaia (la sfarsitul lunii septembrie).

Si de data aceasta am plecat singur, de dimineata, pe la ora 6 si jumatate si am ajuns acolo la ora 8 si jumatate. Norii negri erau adunati deasupra Constantei desi cei de la meteo anuntasera o zi cu peste 20 de grade si cu soare fara nori, dar uitasera sa spuna ora la care se va intampla aceasta minune.

In parcarea de la Kaiak, locul de desfasurare a competitiei, m-a intampinat o burnita rece ca gheata si un vant de te dobora din picioare. Valurile lacului Siutghiol erau de o schioapa.

La ridicarea chipului de cronometrare, foile zburau in toate directiile, in restaurant era fum de tigara si ceaiurile se terminasera de mult asa ca nu am zabovit prea mult. M-am intalnit cu Gabi Solomon, cu Marian Chiriac, cu Stefan Oprina si cu Simona, am vorbit un pic si apoi eu m-am retras in masina, care incepuse deja sa se raceasca.

Concursul trebuia sa inceapa la 10:45, dar conditiile atmosferice au impiedicat acest lucru si startul s-a amanat pana la ora 12, dar timpul de pornire efectiva a cronometrului a fost la 12 si 7 minute.

S-a luat intre timp si hotararea sa nu mai inotam si sa inlocuim aceasta proba cu inca o alergare de 5 kilometri (la proba Olimpica). Elitele au fost un pic nemultumite, dar asa cum am zis, chiar daca eu consider ca eram pregatit si de inotul pe vijelia aia, decizia a fost aleasa bine. Nu cred ca dupa 25-30 de minute de inot (unii chiar si peste 45 de minute) ar fi fost placut sa iesi din apa la 10 grade, cat era afara, pe ploaie si apoi sa te urci pe bicicleta. Dar daca ar fi fost si proba de inot, cu siguranta as fi iesit muuult mai bine decat pe locul 32.

Asa ca am stat in masina. Am mai dormit o ora si pe la 11 si jumatate il aud pe Marius Vintila cum  striga in difuzor ca incepe proba Olimpica.

Imi fac incalzirea alaturi de cativa participanti, printre care si Mugur Fratila, care a avut o pana la bicicleta, si care tot a terminat cu 1 minut inaintea mea. 

Ma aliniez la start, asa mai in spate sa nu incurc pe cei mai rapizi ca mine.

3..2..1..start. Se incepe repede, primul kilometru il fac in 4 minute si multi care erau in fata mea incep sa se piarda pe drum. Asta nu imi place niciodata la un concurs de amatori. Daca va stiti cu musca pe caciula, ca nu sunteti antrenati destul, ca nu puteti sa tineti pasul cu aia rapizi, ca faceti crampe, ca aia sau ailalta, nu va mai bagati in fata sa se schinuie lumea sa depaseasca.

Kilometrul 2 il fac in 4 minute si 11 secunde, pe al treilea in 4 minute si 17 secunde apoi incep sa incetinesc usor sa ma pregatesc de bicicleta.

Acesti 5 kilometri si ceva cred ca au fost cei mai rapizi alergati de mine vreodata. 21 minute si ceva pe 5 kilometri si 380 de metri.

Eram la 2-3 minute departare de elite. A fost frumos. 

In tranzitie mi-am dat repede jos adidasii de alergare si i-am pus pe cei de biciclit. Cat ma invarteam eu pe acolo sa imi pun casca si ochelarii, s-a rupt elasticul de la numar. 

Rupe cu dintii o gaura in numar, incearca sa il prinzi din nou , se rupe iar, il prind de brat pana la urma si incep sa alerg catre iesirea de bicicleta. Tocmai cand prindeam viteza, o rafala de vant bate din dreapta mea si ma dezechilibreaza. Franez si ma redresez cu greu, feresc un alergator si incep lupta cu vantul. Ba din fata, ba din lateral. 

Si dai si trage. Planul era sa scot o medie de 30km/h. Dar dupa aventurile mele de la triatloanele la care am participat, era clar ca planul de acasa nu se potriveste cu cel de la Mamaia. 

Dupa circa 3 kilometri de tras cat puteam eu de tare am inceput sa ma enervez.

Batea vantul cand din lateral, cand din fata si cu toate astea tot eram depasit. Ma tot intrebam ce dracu maninca astia de trec asa pe langa mine si ma gandeam ca nu am cum sa ii mai prind pe alergare. Din nou mi-am dat seama ca o conditie fizica relativ buna la alergat e complet diferita de cea de bicicleta. 

Ma asteapta o iarna luuuungaaa pe trainer.

Am continuat prin vant iar la ultima tura ceasul imi arata 36 kilometri. Cum nimeni nu zisese ( sau poate se discutase acest aspect vineri seara la sedinta tehnica) ma gandeam ca nu prea imi da calculul, daca mai fac inca o tura asta inseamna peste 45 kilometri, deci clar ceva nu era in regula. In fata mea era Silvia David asa ca am tras cat am putut sa o prind din urma si am intrebat-o cat are o tura de bicla. Am rasuflat usurat cand mi-a strigat 9 kilometri. 

Tarcul de biciclete era aproape plin asa ca demoralizat mi-am pus iar adidasii de alergat si am taiat-o. Pe traseu am prins o gramada de oameni din urma si nu m-a depasit nimeni, dar la cat de demoralizat eram nu am tinut concentrarea pana la sfarsit si am fluctuat destul de mult. Ultimii 2 kilometri i-am alergat in 4:37min/km si 4:39min/km iar cand m-am uitat la ceas am vazut ca si aici in loc de 10 kilometri, au fost 11.2km. 

Timp final 2 ore, 48 minute si 32 secunde si locul 32 din 53 la categoria mea.

Multumesc galeriei lui Mihai Teodorescu, galerie care m-a incurajat si pe mine de fiecare data cand am trecut si felicitari lui Mihai care a iesit pe podium cu stafeta lui.

Multumesc lui Gabi Solomon , Ana-Mariei, Adrianei si lui Marian Chiriac pentru incurajari.

Felicitari si Simonei care la fel a iesit pe locul I cu stafeta feminina.

locul intai la general a fost ocupat de Deak. O surpriza a fost Robert Gomoescu care a prins o zi foarte buna, a luat locul 2 si a reusit sa ii surclaseze pe Ciprian Balanescu si pe Alex Diaconu. 

Acum ca nu am termen de comparatie si ca inca mai am cativa ani de crescut la bicicleta dar pot zice ca a fost bine si mai este ceva loc pentru a imbunatati timpul.

Dar problema inca ramane: ce fac anul viitor la Nisa pe cursa aia infernala de bicicleta? oare am timp sa imi imbunatatesc rezistenta si puterea musculara?

Vom vedea.

Ca puncte forte ale acestui eveniment mentionez doar 3: marea familie de triatlonisti, intalnirea cu prietenii si faptul ca am vazut cum concureaza cei de pe locurile fruntase la un concurs de sosea.

Bravo organizatorilor si voluntarilor ca au muncit la acest eveniment si chiar daca nu sunt carcotas de fel, la acest concurs au fost multe, multe lupsuri, mai multe decat e normal la cea mai importanta competitie de triatlon.

Ca puncte slabe pot sa remarc (fara rautate) ambitia de a organiza triatlonul in Bucuresti, apoi mutat la Mamaia, si din aceasta cauza s-a ajuns la situatia de a  alege o perioada foarte tarzie cu vreme imprevizibila.

Alt punct slab a fost traseul. CAMPIONAT NATIONAL DE TRIATLON si nu esti in stare sa ai o distanta oficiala (40km bicicleta si 10km alergare si sunt convins ca daca era si inotul la fel se intampla). Eu sunt amator si fac asta de placere fara sa am vreo pretentie, dar cei care concurau pentru titlul de campion national, ei saracii ce sa mai zica?

Apoi o mare problema a fost cu faptul ca bicicleta se desfasura tot pe traseul de alergat. Cand bate vantul din lateral in rafale si rulezi (nu eu) cu 30-35 km/h si vezi un alergator care saracul vrea sa intre si el in zona de tranzitie, franezi ca altfel te faci praf si tu si el si parca ti se ia de concurs si in lco sa te concentrezi sa mergi cat poti de bine, stai tot timpul cu sufletul la gura ca poate intra un alergator in fata ta.

Au dat tricou tehnic dar s-au zgarcit la numarul de concurs si la snur si din aceasta cauza o gramada de concurenti au pierdut acest numar sau au gasit tot felul de improvizatii sa il lege pentru ca era snurul prea scurt.

Unii au stat pe traseu peste 3 ore jumatate. Cred ca meritau un after party, ceva, un corn. Am fost la crosuri care au fost mai bine organizate din punct de vedere nutritional si ca atmosfera.

Sa nu intelegeti ca nu mi-a placut, a fost frumos, dar puteam acum sa zic ca a fost cel mai frumos concurs de triatlon la care am participat in loc de mda...am fost si la triatlonul de la Mamaia din 2012. 

Poate data viitoare iese mai bine.