Gerar 2012

Start Gerar- poza realizata de Antonia( fotograful Ro Club Maraton)

Gerarul va fi in curand un eveniment sportiv de referinta pentru alergarea pe timp de iarna. Inscrierile s-au terminat dupa 6 zile de la deschiderea listei. Asa cum ziceam si in postarea anterioara nu am reusit sa particip cu echipa, asa ca am hotarat sa alerg singur.

De strecurat a fost destul de greu sa ma strecor printre alergatori mai ales ca eu eram singur si negru din cap pana in picioare, zapada alba, fara numar de concurs si mai ales ca majoritatea arbitrilor de pe traseu ma cunosteau. Am incercat sa ii pacalesc cu ochelari de soare dar nu a mers. Cand treceam pe langa ei auzeam " Hai Cristi ca mai e putin!", "Dai bice ca il prinzi pe Victor", " Bravo, esti pe locul 1". Multumesc mult lui Gabi, lui Bogdan, Oanei si celorlalti arbitri care au stat in frig si ne-au sustinut dar pe care spre rusinea mea nu ii cunosc dupa nume.

Cu o zi inainte am participat la voluntariatul pentru aranjarea kiturilor de concurs. In timp ce umpleam si sortam pungile cu premiile participantilor, eram bucuros ca pot sa ajut la organizare dar eram si trist si imi parea rau ca nu o sa particip oficial la acesta alergare. Dar pana la urma tot raul spre bine. Am invatat lectia si data viitoare o sa ma inscriu din timp.

Sambata seara am fost destul de relaxat stiind ca nu o sa am un barem si nici nu o sa fie un concurs adevarat pentru mine. Doar cea mai lunga alergare din acest an, o alergare de 32 de kilometri. Ma simteam putin obosit dupa alergarile prin zapada toata saptamana dar nu ma durea nimic asa ca am adormit linistit.

M-am trezit pe la 8:30 si am inceput ritualul meu obisnuit. Intai abodomenele apoi cateva genoflexiuni si la sfarsit urcarea pe cantar sa vad cat am inainte de alergare.

Imi tot spuneam in minte, doar 32 de kilometri, doar 32 de kilometri, ai mai alergat atat.

Creierul imi zicea ...daaa, dar nu pe zapada. Este adevarat, nu pe zapada. Dar am alergat toata saptamana pe zapada. Poate de aia sunt un pic obosit.

Pana la urma l-am pacalit ca o sa alerg cat pot si cand nu mai pot plec acasa, doar nu sunt in concurs si nici nu ma cunoaste nimeni.Vin acasa, fac o baie calda, beau un ceai fierbinte si ma culc.

Am mancat o banana, un pumn de stafide, 2 curmale, m-am echipat rapid, am dat un pupic sotiei, ea mi-a urat alergare usoara si sa vin acasa daca incepe sa ma doara ceva si am tulit-o pe usa.

Cu masina o rezolvasem o zi inainte. Era curata, dezapezita si in pole-position. Cand am vazut -17 grade am zis hopa, parca 32 de kilometri la temperatura asta nu suna bine, sa nu mai zic ca in 5 minute eram inghetat bocna. Ce sa faci, Clio Symbol, ii ia ceva pana se incalzeste. Stiam ca nu avem voie cu masina in incinta politehnicii asa ca am dat talpa sa ajung un pic mai devreme cu speranta ca poate mai prind pe undeva un loc liber pe langa Politehnica. Am gasit un loc intr-o benzinarie, unde dupa ce am dat o mica atentie si am promis ca vin in 1-2 ore, am parcat masina frumos si am pornit voios catre punctul de start. In rectorat, la standul Ro Club Maraton era mare zarva asa ca am luat un pic pulsul si am pornit catre linia de start sa incurajez concurentii de la cros. Dupa ce au plecat ei, la 5 minute am plecat si eu. Planul era sa termin in acelasi timp cu cei de la semimaraton asa ca un calcul simplu imi spunea ca trebuie sa am 3 ture inainte de a se da startul pentru semimaraton. Primii 3.5 kilometri au trecut foarte repede, chiar am depasit cativa intarziati de la cros. Apoi au trecut 10 kilometri si cei de la semi nu plecasera inca. Era conform planului. Acum mai aveam decat 6 ture. Am ajuns la kilometrul 18 si intre timp am alergat cu Tudor Butu, unul din cei care au terminat un Ironman, exact unde vreau eu sa ma duc in 2013, la Regensburg. Cu el in echipa erau domnul Chiurlea si fiul sau Serban. Chiar mi-a facut placere sa alerg cu 2 ultramaratonisti recunoscuti in toata lumea si un Ironman. Ma simteam mic pe langa ei. 

Din stanga: Tudor Butu, in spate-Cristian Chiurlea, Serban Chiurlea, Cristian Bostina

  

Surpriza a venit la kilometrul 21 cand in departare am vazut o fata care sarea in sus si se invartea ca un titirez. La inceput nu mi-am dat seama ce e cu ea si cine e si sincer nu asteptam pe nimeni care sa fie pe margine si sa ma sustina direct. Asa ca de emotie, mi-a crescut pulsul cu vreo 10 batai pe minut cand am vazut-o. Era acolo cu ceai cald, banane si alune. Ne-am imbratisat si am alergat impreuna 3 kilometri. Am facut si o poza dupa singura urcare de pe traseu. A fost punctul meu de hidratare mobil. 

Cu punctul de hidratare dupa mine

Eu cu Elena dupa urcarea spre Automatica

Multumesc sor'mea, chiar aveam nevoie de un imbold pentru ultimii 10 kilometri.
Dupa ce am inceput sa alerg din nou singur, pe la kilometrul 28 deja simteam efectele alergarii pe zapada. Incepuse sa ma doara putin talpa piciorului stang si sa simt muschii spatelui destul de tensionati. 

Ultima tura, ici colo mai vedeam echipe razlete care se speriau cand auzeau pasii mei. 

"Hai sa tragem si noi mai tare ca ne prinde o echipa, macar sa nu fim ultimii".

Eu deja radeam cand ii auzeam, "Stati linistiti ca nu va prinde nimeni, eu alerg in afara concursului". Se linisteau de parca ar fi fost pe locul intai si au scapat de urmaritorii de pe locul doi. 

Pentru Gerar toti au fost castigatori, chiar si eu care nici macar nu am fost in concurs. 

Ultimii 3 kilometri

Cand am terminat cei 32 de kilometri ma simteam de parca alergasem un maraton. Zapada, alunecarea excesiva, temperatura foarte scazuta si alergarea cu cagula pe fata tot timpul cred ca au simulat destul de bine conditiile unui maraton. 

Ieri am facut pauza, nu pentru ca ma durea ceva ci pentru a am zis ca deja fortez prea mult si ma duc spre panta obsesiei. Astazi trebuia sa alerg intervalele dar am alergat 10 kilometri intr-un ritm usor si lam last pe maine intervalele.

Concluzia dupa Gerar este evidenta. Un concurs exceptional cu organizare pe masura si voluntari cum rar gasesti. Am avut propriul meu punct de hidratare mobil care mi-a dat aripi pentru ultimii 10 kilometri.

Cum sa nu alergi in aceste imprejurari.

Sa vedem cum fac acum la urmatoarele alergari lungi.

Salutare.