O sa incep invers inventarul antrenamentului pentru saptamana care tocmai a trecut.
Duminica aceasta am avut de alergat 32 kilometri si a coincis cu desfasurarea semimaratonului Gerar. Planul meu era sa fac semimaratonul cu echipa si apoi sa mai alerg inca 10 kilometri. Din motive pur obiective( nu am fost pe faza si s-au ocupat toate locurile in 5 zile) echipa nu s-a mai reunit asa ca am ramas sa vad cum ma strecor sa alerg 32 de kilometri in cadrul evenimentului. Organizatorii au inteles ca nu poti sa te pui cu nebunul si asa am alergat 32 de kilometri alaturi de echipele ce participau la Gerar.
Surpriza a venit la kilometrul 21 cand in departare am vazut-o pe sora-mea care sarea in sus si se invartea ca un titirez. La inceput nu mi-am dat seama ce e cu ea si cine e si sincer nu asteptam pe nimeni care sa fie pe margine si sa ma sustina direct. Asa ca am alergat 3 kilometri cu ea. O sa scriu despre asta intr-o alta postare despre semimaratonul Gerar si alergarea cea mai lunga din anul 2012.
Sambata am fost voluntar la aranjarea chiturilor pentru Gerar asa ca nu am alergat.
Vineri am alergat 8 kilometri pe un teren destul de curat. Zic destul pentru ca zilele de joi si miercuri au fost foarte obositoare.
Joi a fost cea mai grea zi din anul acesta. 12 kilometri prin Carol. Am iesit relaxat desi banuiam ce o sa urmeze.
 |
| Dupa alergarea in parcul Carol |
Dar parca nu am fost pregatit pentru un soc asa puternic. Minus 8 grade, troiene iar pe margine langa trotuar baltoace de toata frumusetea care inca nu inghetasera complet. Primul pas si deja eram ud fleasca la picioare.
Pe de alta parte, cand am ajuns in parcul Tineretului si am inceput sa alerg pe zapada alba imaculata si sa aud cum scartaie sub picioare am inceput sa ma simt mai bine. Nu m-am bucurat prea mult. Am ajuns in Carol si surpriza surprizelor, troiene peste tot. Mi-am zis ca daca tot am ajuns pana acolo hai macar sa dau o tura. Parca eram in trupele de comando care se antreneaza prin Alaska, sau asa mi s-a parut mie. Nici tipenie de om, un vant de 90 kilometri/ora care cand batea din fata imi taia respiratia, si zapada pana la genunchi. Am tras si dupa prima tura am zis inca una , apoi inca una si pana la urma mi-am facut tot antrenamentul. Dar cred ca a fost cel mai greu antrenament de pana acum. Dar lasa ca ce nu ma omoara ma face mai puternic. Asa sper eu cel putin.
Miercuri desi am avut de alergat doar 8 kilometri a fost iar foarte greu. Zapada nu prea era, doar anumite portiuni de gheata si zapada troienita peste care saream ca sa nu ma ud in adidasi, dar era un uragan de te lua pe sus si bineinteles tot minus 8 grade. Acum cand ma gandesc mai bine, cand alergam acum ceva timp pe la 3-4 grade ziceam mama ce frig e. Acum cand ies afara si ma vad vecinii si ma intreaba " unde te duci asa imbracat pe vremea asta?" , le raspund calm" ma duc sa alerg bineinteles". Cred ca s-au obisnuit cu mine.
Marti am avut ziua de intervale, 2 kilometri de incalzire apoi 4x1600metri pe la 4:22min/kilometru si apoi inca 1 kilometru de sfarsit. In total 11 kilometri si cu alergarea de recuperare dintre intervale.
Luni a fost o alergare normala de 8 kiloemtri care chiar nu prevestea ce o sa se intample in restul saptamanii.
In total 79 kilometri si inca coafura rezista.
Dupa ce am alergat 32 kilometri am venit acasa, am mancat ca eram rupt de foame si am plecat impreuna cu sotia mea draga in parcul Tineretului sa ma relaxez un pic. Daca mai am energie pentru sarituri inseamna ca sunt pe drumul cel bun.
O saptamana care o sa fie de referinta pentru alergarile viitoare.
Sa aveti o seara calduroasa cu cana de ceai fierbine si cei dragi aproape.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu