Daca vrei sa faci ceva cu adevarat, vei gasi o cale. Daca nu vrei, cu siguranta vei gasi o scuza. (Frank Banks)

luni, 31 decembrie 2012

Realitatea din 2013

Anul trecut, in 2011, imi doream de la anul care acum sta sa treaca ca  "2012 sa fie cel putin la fel de frumos si nebun ca 2011".  
Visul din 2011 a devenit realitate in 2012. Am alergat de fiecare data in locuri noi, mi-am atins obiectivele, la Paris cu maratonul alergat in 3 ore si 26 minute, apoi cu primul maraton montan la Ecomaraton-Moeciu, prin inceputul unui nou angajament si anume triatlonul, de la care invat in fiecare zi o multime de lucruri noi atat despre mine cat si despre ce inseamna acest sport si cel mai important am alergat pentru prima oara un maraton, integral alaturi de sora mea, la Berlin. 

In 2012, atat in viata profesionala cat si in cea personala, am vrut sa am obiective mari. Am avut si le-am dus la bun sfarsit pe toate chiar daca unele au fost planificate si altele nu.
Se spune ca este bine sa iti alegi obiectivele astfel incat sa fie nevoie de toata concentrarea ta sa poti sa le termini cu bine. 
Pentru 2013 imi doresc sa castig toate bataliile mici, pentru ca pana la urma din aceste lucruri marunte se intampla ceva mare. Cateodata trecem cu vederea aceste lucruri marunte si stam atintiti cu privirea la culmea cea mai inalta.
Ma bucur ca am langa mine pe cineva care imi aduce aminte in fiecare zi ca pasii mici si constanti te duc departe si ca bucuriile mici iti aduc adesea cele mai multe satisfactii.
Cateodata cand inot in bazin sau cand stau pe trainer ma gandesc ca in urma cu un an si ceva nici nu visam sa ajung sa particip la un Ironman sau sa fiu tata dar in curand aceste doua lucruri vor fi realitate. Totul pare sa se intample asa repede. 
Stiu ca pe amandoua le-am planificat, e adevarat ca Ironmanul se poate planifica mai in detaliu decat conceperea unui copil si ca la copil trebuie sa ai si noroc. Trebuie sa stii si la ce renunti si ce castigi si ca odata plecat pe acest drum de parinte, nu mai exista o cale de intoarcere.
Cu ironamnul este mai usor. Nu mai vrei, nu mai poti, iti pierzi motivatia, o lasi mai moale sau nu il mai faci. O sa iti fie rusine de tine dar nu o sa fie un capat de lume.
Ca parinte e altfel si e ceva care inca e un mister pentru mine. Nu stiu ce limite si ce asteptari sa am de la mine sau de la cel mic. Nu stiu nici cu ce sa incep dar sunt sigur ca nevoia o sa ma invete.
In 2013 vreau sa fiu sanatos si cu mintea limpede. De restul se pare ca s-a ocupat mosul de anul trecut.

Asta va doresc si voua si La Multi Ani!
read more "Realitatea din 2013"

joi, 27 decembrie 2012

Mos Alergacila si saptamana 7 de antrenament

Saptamana trecuta in afara de antrenamentul pentru ironman, am participat si la o alergare speciala.
Antrenamentul a inceput sa fie mai greu datorita unor modificari in program. Am inceput sa cresc intensitatea in zilele cheie. Luni, la sesiunea de inot nu mai inot 3X500 ca set principal ci fac incalzirea, apoi cateva sute de metri cu exercitii de tehnica si apoi ca set principal inot 1 ora legat. La primul antrenament am inotat 140 de bazine plus cateva pe care probabil am uitat sa le numar. E foarte plictisitor sa inoti 1 ora in bazin.
La antrenamentul de saptamana asta am inotat intr-o ora 151 de bazine. Asta inseamna peste 3000 de metri. Deci targetul meu de 1 ora si 20 minute pe 3800 de metri este deja atins acum. Astazi am avut un test de viteza sa vad ce progrese am mai facut pe suta de metri. Am facut un test destul de intens cu 5 reprize fiecare de 100 de metri apoi 200 recuperare. Sutele au fost facute in jurul a 1 minut si 31 secunde.
Si la bicicleta am marit intensitatea pentru antrenamentul cheie de miercuri. Am inceput sa fac sesiuni de 10 minute cu puls de 155 batai pe minut si apoi spinning 5 minute sau pana ajung cu pulsul la 125. Acest tip de antrenament il repet de 4 ori intr-o ora si 5 minute. Dupa el simt ca imi ard muschii.
Cum spuneam saptamana trecuta, sambata, dupa ora de bicicleta am iesit la alergat in parc la crosul Mos Alergacila.
A fost exact cum trebuie sa fie un cros intre prieteni. Fiecare a venit cu ce a putut. Unii cu bomboane sau turta dulce, altii cu ceai sau cozonac, unii cu bani, banane si alte bunatati. Traseul a fost ales foarte bine prin parcul copiilor si a constat in cinci ture de cate 1 kilometru si ceva. In total cinci kilometri si 370 de metri.
Am facut si o tura de recunoastere si apoi am pornit destul de repede cu 4 minute si ceva pe kilometru. Dupa prima tura, cand am stat in spatele plutonului fruntas, am lasat-o mai moale. Din urma m-a prins Hiroko si pana la sfarsit am alergat impreuna cu ea la un ritm de 5 minute/kilometru. La fiecare tura aveam un sistem de cronometrare foarte avansat. Fiecare isi striga numarul de concurs si Conu Mila ne nota in caiet.
Premiile au fost reprezentate de un Mos Craciun simpatic, din plastic si de o diploma electronica. Mai mult decat suficient.
cu premiantii
Sustinatorii au fost la inaltime. Multe multumiri Florentinei si celorlati participanti care au terminat inaintea mea si care au venit la incurajari...sau erau acolo sa aranjeze clasamentul?! am vazut eu ca la sfarsit se facuse coada in fata lui Conu Mila. Contestatii, mita, aranjamente. M-am dus si eu sa vad daca reusesc sa mai urc in clasament dar Conu a fost de neinduplecat sau mita oferita a fost prea mica.
Dupa cursa m-am ospatat cu tot felul de bunatati, am baut o cana de ceai, am stat la serbare si apoi fuguta acasa ca imi cam inghetasera picioarele.
A fost un eveniment foarte reusit si am aflat mai tarziu ca am fost peste 40 de Craciuni si Craciunite. La anul sigur o sa fim mai multi.

read more "Mos Alergacila si saptamana 7 de antrenament"

luni, 17 decembrie 2012

Telegrafica si saptamana 6 de antrenament


Saptamana asta incepe greul. Creste volumul de antrenament la bicicleta. Afara e mocirla si e nasol la alergat dar inca ma incapatanez si alerg tot afara. Saptamana trecuta a fost cea mai incarcata saptamana la inot. Pentru prima oara am inotat o ora fara oprire. Au fost undeva in jurul a 3000 de metri. Asta inseamna 2 minute pe suta de metri. Apoi am pedalat in casa inca o ora. Mult, putin, atata pot deocamdata si oricum mai am sase luni de antrenament. Astazi o sa repet antrenamentul de saptamana trecuta. Sper sa prind iar bazinul liber.
Saptamana trecuta totul a descurs normal. Cresterea exista dar inca nu simt ca sunt obosit de la o zi la alta.
O sa vedem cum merge treaba in continuare.



read more "Telegrafica si saptamana 6 de antrenament"

vineri, 14 decembrie 2012

Hraneste pestisorii

Pestisorii merita si ei un post.
Ii iau de pe pagina principala pentru ca se misca blogul mai greu cu ditamai bazinul cu apa si 6 pesti in el.
Asa ca de azi inainte, acvariul cu pestisori isi are propriul loc printre capodoperele mintii mele.

O sa uit de ei cu siguranta dar macar nu dispar complet. Poate candva o sa se joace pustiul meu cu ei cand o sa descopere acest blog.
Bineinteles, daca programatorul acestui "gadget" o sa il mai tina pe site.
 
read more "Hraneste pestisorii"

luni, 10 decembrie 2012

RanDoMness oF liFe si saptamana 5 de antrenament

Astazi am gasit un "gadget" mai mult decat interesant. Daca o sa va jucati un pic cu pestisorii o sa vedeti cat de aleator se duc acestia la mancare. Stiu ca in spatele acestui lucru este un program, dar incep sa ma atasez de ei. Asa ca trebuie sa intru mai des sa scriu cate ceva.
Macar o sa le dati voi de mancare cand mai intrati sa cititi ce imi mai debiteaza mintea.
Trecand peste partea ca ma joc cu niste pestisori virtuali, lucru care nu ma deranjeaza deloc, tinand cont ca de cand ma stiu jocurile pe calculator au fost ca un magnet pentru mine, acum uitandu-ma la ei imi dau seama cat de aleatoare este viata noastra.
In ultimul timp am vazut ca miscarea in Romania a inceput sa creasca repede si bine si impreuna cu aceasta si eu. Daca acum 1 an si 8 luni nici nu ma gandeam ca o sa ajung sa alerg un maraton, acum deja ma antrenez pentru un Ironman si oricat de tare as vrea sa ma bat cu pumnul in piept si sa zic ca a fost decizia mea si ca eu am facut totul ca aceste lucruri sa devina realitate, de fapt este totul o mare minciuna.
Da, am facut planuri. Da, am canalizat o mare parte din timp, din bani si din energie catre acest capitol, dar toate au fost un mic graunte de nisip in marea lucrurilor care chiar au iesit asa cum trebuiau sa iasa si care m-au facut sa continui aceasta calatorie. Am tot incercat sa dau un nume acestui fenomen si cum nu am ajuns la nici o concluzie o sa il numesc simplu: RanDoMness oF liFe. Fiecare moment care m-a impins catre o directie sau catre alta si prin care constient sau involuntar am ales un anumit drum si nu altul.
Am pe langa mine o multime de exemple care imi demonstreaza ca totul este aleator si nu are nici un sens.
Uitandu-ma la pestisori si facand o retrospectiva a lunilor care au trecut pot spune cu siguranta cateva lucruri:
  • mi-am dorit foarte mult nu neaparat sa alerg ci mai mult sa scap de fumat si de kilogramele in plus si asa s-a nimerit sa fie alergarea lucrul care mi-a oferit o alternativa.
  • pana m-am pus pe picioare ca sa zic asa, am avut un suport extraordinar din partea sotiei, a surorii mele si al cumnatului meu altfel cu siguranta as fi renuntat.
  • am avut si am inca un loc de munca care sa imi permita micile nebunii.
  • desi nu am absolut nici o inclinatie catre alergare si inca am momente in care ma intreb de ce dracu alerg asa de nebun cate 30-40 de kilometri pe saptamana (am avut si saptamani cu 100 kilometri pe saptamana), totusi continui realizand ca am fost destul de norocos sa am un corp bine construit astfel incat sa nu ma accidentez si asta mi-a conferit o continuitate.
  •  strict despre bani, la inceput mi s-a parut foarte ieftin sa alerg. Era relativ ieftin in comparatie cu 250 lei pe luna dati pe tigari, dar realitatea imi spune ca este scump acest sport, pe undeva pe la 3000 lei pe an impreuna cu concursurile. Daca incep cu triatlonul, in primul an, cand te costa mult echiparea si bazinul, sar usor de 10000 lei, punand la socoteala si cateva concursuri. E adevarat ca poti sa alergi si descult, dar la munte nu prea merge sa alergi descult si pe sosea stiu doar pe Gabi Solomon care a alergat un intreg maraton descult, dar el este o exceptie.
  • atat anul 2011 cat si 2012 au fost exceptionali din punct de vedere al climei. Doi ani perfecti pentru alergare si din aceasta cauza am avut continuitate si in iarna.
  • tot timpul am avut un scop, intai un semi-maraton, apoi maratonul de la Istanbul apoi cel de la Paris si acum Ironmanul de la Nisa. Eu cel putin nu pot sa alerg de nebun fara nici un scop. Nu e felul meu de a fi. Sunt altii care alearga cate 80 de kilometri pe saptamana de placere. Eu nu pot. Trebuie sa stiu ca respectiva actiune are un sfarsit, o tinta. Poate sa fie alergare de relaxare, de destindere, de crestere a conditiei fizice, de nervi, intalnire cu prietenii, pentru peisaj, dar trebuie sa aiba un scop. Sa nu mai zic de antrenamentul pentru Ironman. Nu e nici o placere sa inot 3-4 kilometri intr-un bazin de 20 de metri si cu alti doi inotatori pe langa mine care intra tot timpul pe banda pe care ma deplasez sau care stau la capatul bazinului si freaca menta si nu ai loc de ei. Sa nu mai zic de anotimpul ploios/iarna cu pedalat in casa. Hamstereala totala. Dar fac asta pentru ca am un scop.
Sunt unii care aleraga maraton dupa maraton, 10, 20, 50, 100, dar eu trebuie sa am o diversitate, viata e mult prea scurta sa fac acelasi lucru in fiecare an si de 10-20 de ori. Da, alerg acum pentru ca imi ofera un drum spre un alt orizont, dar in nici un caz nu o sa alerg maraton dupa maraton in aceleasi locuri si in nici un caz nu o sa alerg doar maratoane. Nu pot sa fac acelasi drac de 100 de ori.

In alta ordine de idei si saptamana de antrenament cu numarul cinci a iesit bine, de data asta duminica am iesit la alergat si la inot chair daca afara ploua. Nu pentru ca am o pasiune extraordinara sa alerg prin ploaie cand afara sunt 3 grade, stiu cum e de la antrenamentul pentru maratonul de la Paris cand am alergat si la -20 de grade pe viscol. Asa cum am spus am un scop si vreau sa vad daca pot sa il duc la bun sfarsit.

In rest, totul este doar o conjunctura favorabila sau mai putin favorabila.
read more "RanDoMness oF liFe si saptamana 5 de antrenament"

luni, 3 decembrie 2012

A patra saptamana de antrenament pentru Ironman

A trecut si a patra saptamana din antrenamentul pentru Ironman.
Totul bine si frumos, in afara de ziua de duminica cand am ajuns foarte tarziu acasa si ploua cu galeata.
In alte conditii nici nu m-as fi gandit de doua ori daca sa ies la alergat, dar acum este foarte important sa nu racesc si sa nu transmit "virusii" lui Nasturel asa ca am decis sa stau cuminte in casa. Presimt ca asta este doar inceputul. Sunt sigur ca o sa mai fie astfel de decizii.

De ceva timp ma tot gandesc la una din fabulele lui Esop. Aceea despre iepure si testoasa.
Se spune ca iepurele se lauda cat de repede alearga el."Nimeni nu m-a invins inca", spunea el. Provoc pe oricine doreste sa se ia la intrecere cu mine.
Broasca testoasa a spus linistita:"Eu accept provocarea ta."
"Asta chiar ca este o gluma buna", a zis iepurele ; "as putea sa iti dau un avans considerabil si tot sa te intrec.".
"N-ai decat sa te lauzi.", i-a raspuns broasca testoasa."Vrei sa te intreci cu mine ?".
Concursul de alergare a fost stabilit si s-a dat startul. Iepurele a pornit ca din sageata si a disparut din vedere dar vazand ca testoasa a ramas mult, mult in spate si pentru a-si arata dispretul fata de ea, s-a intins pe pamant sa traga un pui de somn. Broasca testoasa nu s-a lasat, s-a straduit o data si inca o data, inaintand din greu cu pasii ei marunti. Cand iepurele s-a trezit din somn ea ajunsese atat de aproape de final incat nu a putut sa o mai ajunga.

Revenind la antrenamente, fiecare zi de antrenament ar trebui sa isi aiba rolul ei precis. Sunt zile de recuperare si zile in care tragi un pic mai tare si acestea nu trebuie niciodata sa fie amestecate, lucru care este destul de greu.
De fapt dificultatea sta in gasirea unui echilibru intre efort si antrenament care sa ne solicite indeajuns astfel incat sa iesim din zona de confort fizic si sa aiba loc adaptarile corpului la efort. Toate astea corelate cu faptul ca antrenamentul trebuie sa fie facut astfel incat sansele de accidentare sa fie minime.

Este un pas foarte mic pana sa ajungi sa transformi antrenamentele usoare in antrenamente de intensitate medie si antrenamentele specifice in unele care nu au ca scop nici recuperarea si nici adaptarea la un antrenament si supracompensatia.
Spre exemplu, alergarile peste nivelul aerobic sunt bune doar intr-o anumita masura. Performanta la care ajungi doar prin antrenamente de viteza( la mine- prin alergari mult mai rapide fata de ce imi permite momentan corpul) se va plafona foarte repede si va trebui mai multa munca pentru acelasi rezultat sau pentru cresterea performantei. Intensitatea mica si volumul mare este una din putinele metode de a dezvolta o capacitate aerobica. 

Antrenamentele usoare si cele de recuperare trebuie sa fie ca si alergarea testoasei daca vreau sa ajung vreodata un iepure. 

Hmm.. un pui de somn nu ar strica.
read more "A patra saptamana de antrenament pentru Ironman"