Icon Xtri

E intuneric.
Ploua marunt la 1800 de metri si afara temperatura nu depaseste 7 grade. Suntem 100 de nebuni, fiecare cu echipa sa de suport. Pentru mine din nou sunt tata si Marius. Oprim in benzinaria de la malul lacului Livigno si incep sa ma imbrac cu neoprenul. Imi prind de neopren batonul fosforescent dat de organizatori. Privesc inspre lac si totul este negru. Doar lumina focului facut de organizatori se vede. Mai este putin pana la 5:15 cand se va da startul celei mai grele curse la care am participat pana acum. Ne strangem toti langa foc, fiecare cu fricile si asteptarile sale. Mie imi e frica de traseul de bicicleta. Cinci trecatori la peste 2300 de metri, Stelvio si 5000 de metri elevatie pozitiva. Intru incet in apa si suntem anuntati ca are in jur de 12 grade, cred ca real si mai putin. 5:15. Go. Atat am mai auzit. In jurul meu este plin de licurici dar incet, incet raman in spate. Nu pot sa respir si deodata e intuneric. Licuricii se departeaza si raman singur cu gandurile mele. Inot bras, incet si mi se face frica. Nu de inec, ci ca nu stiu incotr-o sa ma indrept. Vad departe luminile barajului si pornesc inspre ele. Dupa o eternitate incep sa inot crawl dar nu am suflu si nici nu inaintez. Cumva ajung la prima baliza si apoi la punctul de intoarcere. Incep sa vad in fata licurici, depasesc cativa si dintr-o data ma linistesc. E prima oara cand intru intr-o stare de flux la inot. Nu-mi pasa de timpul limita. Inot relaxat catre focul din departare. Ies din apa dupa o ora si 31 minute. 4 kilometri si 100 de metri. Cel mai bun timp al meu. Intr-o apa neagra, rece ca gheata si singur. Tremur si ma gandesc ca o sa fie o zi foarte lunga. Ploua. Ma schimb in hainele de ciclism si incep sa pedalez catre prima trecatoare. Furcola pass, 2315 metri. Sunt singur dar nu ultimul. In varf bate vantul dar imi este bine. Nu am apucat sa ma ud pana la piele, inca si  urmeaza o coborare pana la 1800 de metri si apoi Bernina, cu 2328 metri. Trag de mine, e abia inceputul. In varf shimb un set de haine si ii dau pedala la vale. Vreo 70 de kilometri. Deja sunt 5 grade si ploua torential. In 10 minute sunt din nou ud fleasca. Ajung in Zernez si de aici stiu ca am o urcare de 21 de kilometri, de la 1200 de metri la 2150 metri. 1,2,3,4..50, 100. Imi tin mintea ocupata. E cel mai bun mod de a ma detasa de tot. Urcarea pare interminabila si imi este din ce in ce mai frig. Aflam intre timp ca Stelvio este inchis din cauza ninsorii abundente. E deviat traseul. Ma bucur dar fac prima pana. Imi tremura mainile si nu reusesc sa schimb camera. Intr-un final schimb camera impreuna cu tata. Poc. A doua pana. Nu gasesc a doua camera. Probabil am lasat-o in camera. Imprumutam una de la un concurent si incep din nou procedura. E frig si parca nu reusesc sa ma incalzesc. Intr-un final reusesc sa o montez si pe la 5 bari se aude din nou sunetul de camera sparta. Incep sa verific cauciucul si observ o taieura laterala. Ceasul arata 7 ore si 55 minute si 117 kilometri de bicicleta. Ma demoralizez si nu reusesc sa ma concentrez astfel incat sa pot gasi o solutie pentru reparat cauciucul. Incercam sa gasim o solutie dar nimeni nu are cauciuc de rezerva. Sunam organizatorii si anuntam abandonul. 7 ore si 55 de minute, 4100 metri inotati si 117 kilometri pe bicicleta cu diferenta de nivel de 2700 de metri. Nu e rau.
Continuam spre Stelvio acum ca nu mai conteaza si am iesit din cursa. Imi dau seama ca oricum ar fi fost, daca se urca pe Stelvio eram in pericol de a nu ajunge in cutoff.  Nu eram pregatit pentru asa ceva. Intr-o zi normala, poate fara atata ploaie as fi putut, dar in conditiile alea in nici un caz.
Traseul de alergare trecea exact prin fata casei noastre. Am incurajat si ultimul concurent.
Taierea cauciucului am pus-o pe seama unei pietre sau gropi dar din pacate a fost vina mea. Una din franele bicicletei era montata gresit si a frecat tot timpul pe cauciuc si la ce coborari au fost, ma mir cum a tinut atata timp.
Oricum lectie invatata, ca se putea repara, cel putin asa sper si ca nu e totul pierdut si ca daca imi dozez efortul foarte bine, nimic nu e imposibil.
Pe data viitoare dupa ce mai acumulez experienta.
Multe multumiri lui Marius, tatalui meu si echipei extinse de suport. De data asta am fost in echipa completa. Mama, Puiu, Mihnea, Eva, Marius, Elena si tata.

La anul, Celtman sau Janosik?

read more "Icon Xtri"

Update "Cura fara mancare si doar cu apa- post negru"- rezultate

 

Sa incep cu lucrurile evidente. Mi-am incheiat cura cu apa, toate cele 21 de zile (am zis sa fie 3 saptamani complete) si a a fost un succes.
Am inceput cu 84 kilograme si am terminat cu 72.7 kilograme, dar asta e mai putin important pentru mine cel putin in acest moment. Dupa 9 zile de la incheierea curei m-am stabilizat la 74 kilograme.

zile	1	2	3	4	5	6	7	8	9	10	11	12
KG	83.8	82.2	81.8	81	80.5	79.9	78.8	78.6	78	77.6	77	76.6
apa bauta	2.5	2	2	2.5	2	2	2.5	2	1.5	2	1.7	2
% grasime corp	24.4	24.4	24.3	24.3	24	23.9	23.8	x	x	x	x	x
zile	14	15	16	17	18	19	20	21	22	23	24	25
KG	75.8	75.2	74.8	74.4	73.9	73.6	73.2	72.9	73	72.9	73.3	73.9
apa bauta	2.5	2	2	2	2	1.8	2	2	2	2	2	1.7
% grasime corp	x	x	x	21	19.7	19.2	18.9	18.7	18.8	19	19.2	19.3

Am inceput cu 24.4% grasime corporala (am un cantar care masoara grasimea din corp (evident ca nu cred ca masoara chiar asa de bine sau ca masuratoarea e relevanta) DAR, printr-o masuratoare pe acelasi cantar, am scazut de la 24.4% grasime la 19.3.
Mi-am dat seama ca industria alimentara este un conglomerat mult mai puternic decat isi poate imagina cineva si ca pentru a manca sanatos, in conditiile in care iti desfasori activitatea intr-un oras, chiar ai nevoie de vointa si putere de concentrare.
Astea sunt lucrurile pe care deja le stiam oarecum.
Tot citind rapoarte, studii, cercetari clinice fie pe soareci fie pe alte mamifere si vazand zeci de videouri despre nutritie, alimentatie sanatoasa, de ce ne ingrasam, de ce slabim, de ce unii oameni au o predispozitie la ingrasat am ajuns, personal, la o concluzie.
Oamenii cu probleme de greutate, sunt asa din 2 motive.

1.     Dieta proasta, care duce la ingrasare, care duce la o nevoie crescuta a apetitului, care duce la un prag sa zicem prag critic in care corpul ajunge la o greutate si o seteaza ca standard, greutate care este mult mai mare decat, nu neaparat ce zice standardul medical, ci care impiedica respectiva persoana sa duca o viata normala, echilibrata si cu cat mai putina interventie medicamentoasa. In momentul in care corpul a ajuns la acest standard,chiar daca sa zicem ca tinem o cura de slabire, oricare ar fi ea, si apoi incepem sa mancam echilibrat, corpul tinde spre aceasta greutate standard. La mine spre exemplu cred ca este in jur de 88-90 Kg.  Din ce am citit, si la fel este o opinie a mea, sunt convins ca de exemplu eu, care sa zicem ajung la 88Kg, slabesc si ajung pe la 72kg, incep sa maninc sanatos, sau macar aproape de ce inseamna sanatos, ar trebui sa tin aceasta greutate sau macar aproape de ea, aproximativ 5-6 ani, astfel inct corpul sa se reseteze cumva si sa ia ca standard cele 72-74 kg cat as vrea eu sa am. Din nou specific ca aceste date sunt pur speculative din ce am citit in studiile pe soareci. Deci un om care este supraponderal ar trebui sa slabeasca si apoi mai multi ani la rand sa mentina greutatea respectiva. Un lucru foarte bun cu aceasta directie este ca in acest proces, va invata si ii va intra in reflex si cum sa manince mai sanatos, cum sa aleaga mancarea cu adevarat nutritiva si cum sa isi tina in frau poftele si cum sa combine nutritia cu miscarea, lucru pe care o sa il pun eu in aplicare in acest an, pe partea de nutritie pentru ca miscare oricum o sa fac in cadrul antrenamentului pentru ironman.

2.     La cei care se ingrasa excesiv factorul definitoriu este rezistenta la insulina. In momentul in care organismul metabolizeaza grasimile, carbohidratii si proteina din alimente, le transforma in glucoza. Glucoza sa fie metabolizata si controlata are nevoie de insulina, care este secretata de pancreas. Pana aici toate bune, desi procesul acesta este extrem de complex si nici acum nu este inteles in tot ansamblul lui. In momentul in care exista foarte multa glucoza in sange, insulina este secretata sa ii spuna celulei sa consume glucoza, de fapt se ataseaza de celula astfel incat sa ii permita acesteia sa absoarba glucoza. Acestu lucru se intampla ciclic. Glucoza, secretie insulina, absorbtie glucoza, din nou glucoza si tot asa. Datorita faptului ca prin alimente nesanatoase crestem mereu nivelul de glucoza din corp, secretia de insulina creste exponential si la un moment dat in acest proces apare rezitenta la insulina, iar celula chiar daca este conditionata de insulina sa absoarba glucoza, nu mai face acest lucru, si prin alte procese glucoza este asimilata si pastrata ca grasime in corp. Asta e ce am inteles eu in mare. In cazul rezistentei la insulina, apare si diabetul, precum si multe alte boli asociate cu acesta. Ce am retinut eu este ca un nivel constant de glucoza in corp, glucoza provenita din alimente sanatoase, fructe, legume, nuci, mâncare neprocesata, seminte  este foarte important, bineinteles si cu un consum de alimente bazat pe nevoia reala a corpului si nu pe pofte sau pe „asa trebuie sa maninc”.

3.     Exista o analiza care se poate face usor si care verifica rezistenta la insulina, si anume: indicele HOMA.

Analize: 

 

 

 

Acum sa detaliez un pic ce s-a intamplat cu mine in astea 21 de zile:
Mai jos este tabelul cu greutatea pe zile si cantitatea de apa bauta, cat si nivelul de grasime din corp, chiar daca asa cum am mai zis nu este chiar relevant ca si numar, per se, ci mai mult ca un trend descendent, care mi-a aratat ca pierd din grasime si la ce rata.

Ziua 1 si 2
Inainte de post, adica Sambata, am iesit la o alergare de 1 ora.
Duminica, in prima zi de post am facut o alregre de 30 min si Luni, a doua zi de post din nou am iesit la o alergare de 30 minute.
Deja cred ca rezervele de glicogen din ficat s-au terminat si incep  incet sa intru in starea de ketoza.
Ma simt foarte bine, fara nivel ridicat al senzatiei de foame. Ma gandesc la mâncare desi nu sunt obsesiv. Poate sunt mai ciudat, dar dupa ziua 2 nu mai simt senzatia de foame, doar gandul la mâncare si pofte.
Ziua 3
Plimbari prin parc 1 ora, iesire la cumparaturi prin mall 2 ore
Astazi m-am trezit cu minte foart clara si la plimbara prin parc parca am vazut altfel lucrurile, copacii, parca culorile erau mai vii.
Pe parcursul zilei m-am simtit foarte bine fara ameteli si fara lipsa de energie.
Ziua 4-5
Am trecut cu bine de ziua 4, cand data trecuta am mancat ceva. De data asta corpul se pare ca si-a insusit lectia si acum nu am mai avut pofte. Cu toate astea am evitat cat am putut sa miros sau sa vad mancarea.
De asemenea am iesit la Therme cu familia si m-am simtit foarte bine.
Ziua 6-7
Ziua 6 a trecut super bine, m-am simtiti excelent, cateva pofte dar nimic care sa imi creeze o stare de disconfort.
Dorm foarte bine si am observat ca nu mai am nevoie de asa mult somn. De obicei eu sunt un om care doarme foarte mult, dar se pare ca avand o energie stabila tot timpul fara suisuri si coborasuri imi creeaza o stare in care pot sa ma odihnesc putin si bine.
Ziua 7 a trecut la fel de bine si asa am incheiat prima saptamana de post. Spre seara mi s-a intamplat ceva ciudat. Imi era foarte frig si aveam mainile si picoarele si nasul foarte reci. Eu de obicei nu am aceste probleme cu frigul.

Ziua 8

Dimineata nu imi mai este frig, mi-am revenit si limba a inceput sa fie alba. Din ce am citit pare sa fie un semn de detoxifiere. Monitorizez in continuare. Astazi m-am simtit cel mai bine de cand am inceput postul.

Ziua 9, 10, 11
Ziua 9 a trecut fara nici un eveniment , in afara de racela a corpului care se pare ca apare seara.
Ziua 10
Astzi dimineata m-am trezit cu o durere usoara in cerul gurii si chiar o ingrosare a cerului gurii. Nu doare foarte tare dar este un discomfort.
Ziua 11
Astazi este prima zi cand ma dau jos din pat si sunt ametit. Poate din cauza ca am fost trezit din somn brusc si a trebuit sa ma duc sa deschid usa cuiva.
Pe parcursul zilei in schimb m-am simtit foarte viu si plin de energie. Probabil corpul s-a adaptat deja la consumul de grasime si imi furnizeaza un flux de energie constant.
Ziua 12, 13, 14
Nici o schimbare

Ziua 15

Am inceput sa imi caut retete pentru mancre sanatoasa, si pot sa ma uit online la tot felul de retete fara a mi se face pofta.

Am realizat ca in mintea mea, din copilarie, a manca mai mult decat mai putin a fost tot timpul un semn ca sunt sanatos.

Ziua 16

Prima zi in care sunt letargic mai mult timp, in jurul amiezii imi revin insa si nu mai am aceasta problema apoi.

Ziua 17-18-19

Am gandurile foarte ordonate, sunt foarte activ. Uimitor cum dupa atatea zile fara alimente ma simt asa. Cerul gurii nu mai este umflat.

Ziua 20

Limba si-a revenit la culoarea roza.

Ziua 21

Ma simt foarte bine. Mi-am facut analizele pentru rezistenta la insulina si la anumite alergii pe care acum e momentul sa vad daca le am. La gluten, ou, proteina din lapte singurele alimente de origine animala pe care le mai consum si pe care vreau sa le consum in continuare.

Am facut si un test de efort la centrul de nutritie Superfit. Dr. Serban Damian a fost un pic contra acestui test deoarece nu stia cum o sa reactioneze corpul meu la efort dupa 21 de zile fara mâncare dar pana la urma am reusit sa il conving si desi prima oara cand fac un test de efort, m-a facut sa ma simt in siguranta si mi-a oferit tot suportul astfel incat totul sa se desfasoare ca la carte. Este un adevarat profesionist si va recomand sa faceti acest test de efort si chiar sa va faca un plan de nutritie.

Nu stiu daca este concludent ca si test de efort sportiv intrucat corpul meu s-a comportat normal, cu o mare capacitate de a arde grasimi, dar cam atat. Nu am atins VO2max, dar am intrat mult in starea de ardere doar carbohidrati, fara ardere grasimi, si am considerat ca pentru ce venisem eu a fost de ajuns.

Singurele doua lucruri ciudate, dar unul confirmat si de analizele de sange a fost nivelul de lipide din organism, foarte mare, la analizele facute in 2 clinici foarte cunoscute si care fac foarte bine analizele a iesit un nivel lipidic de 600, respectiv 700, extrem de mare pentru greutatea mea de 73kg si pentru faptul ca eram nemancat de 20 de zile.

Celalalt lucru a fost VO2max estimat foarte mic, undeva la 2.35 l/min care si pentru o persoana normala, adica care nu face sport, este foarte mic. Vedem ce o sa se intample si peste 4 luni de antrenament si in conditii normale de testare, adica mancat.

Se pare ca am o problema metabolica care trebuie tinuta sub observatie. O sa vedem ce se intampla dupa 3-4 luni de antrenament.

In rest toate analizele au iesit bine, inclusiv fier, magneziu, calciu, potasiu, trigliceride, colesterol HDL, in schimb colesterolul LDL a iesit un pic crescut.

Concluzii:

Ultima luna a fost o experienta deosebita pentru mine. Nu numai am realizat ca se poate si altfel, mi-am depasit anumite bariere mentale si m-am pregatit pentru viitor dar aceasta cura mi-a deschis calea spre noi informatii atat despre nutritie cat si despre minunatul nostru corp.

Pentru cei care vor sa incerce aceasta cura, sunt sanatosi si vor sa schimbe ceva in viata lor, le recomand sa o incerce. Mentionez ca nu sunt nutritionist sau doctor si ca informatiile prezentate sunt doar personale.

Pentru ceilalti care cred ca este o prostie sau un lucru foarte periculos, eu si multi altii ca mine sunt dovada vie ca se poate si ca ti se pot intampla lucruri extraordinare in aceasta calatorie.

Nu lasati limitarile mentale sa va ghideze, incercati, experimentati si deschideti-va mintea. Numai incercand singuri veti putea sa vedeti daca va ajuta sau nu.

Cu astea spuse voi reveni in fiecare saptamana cu un update in legatuara cu greutatea si cum ma simt.

Nu uitati: Documentati-va, Incerati, experimentati si trageti concluzii personale.

read more "Update "Cura fara mancare si doar cu apa- post negru"- rezultate"