Daca vrei sa faci ceva cu adevarat, vei gasi o cale. Daca nu vrei, cu siguranta vei gasi o scuza. (Frank Banks)

luni, 25 iunie 2018

Celtman Extreme Scotish Triathlon 2018

Bag o mana in apa. E rece. Dar ce, nu stiam asta deja? dar chiar atat de rece sa fie? astea au fost gandurile inainte de ziua concursului.
Celtman e un eveniment micut, cu 250 de participanti, nu are splendoarea curselor Europene din circuitul Ironman. Toti suntem ca o familie, ne stim de pe forum, de la sedinta tehnica sau din povestile fiecaruia, povesti cu care am venit sa dam viata acestui concurs. Are loc in partea de nord a Scotiei intr-un taram de vis, departe de viata zgomotoasa a oraselor mari, cu sate tipic scotiene, mici si imprastiate in lungul Lochurilor nordice (lacuri scotiene). Temperatura aerului nu depaseste 19 grade in zilele toride de vara, iar la momentul concursului a fost pe undeva intre 8 si 11 grade, cu o ploaie rece, asa ca de vara, ce a tinut aproape 14 ore.
Am hotarat sa zburam la Glasgow cu Blue Air si apoi sa inchiriem 2 masini, sa ne deplasam la fata locului. A fost cel mai indepartat loc in care am participat la un concurs cu 4 ore de avion si inca 6 de condus, 3 pene, de data asta la masini, si o vreme tipic scotiana. La fiecare 10 minute ploaie mocaneasca, vant, ploaie rafala, vant puternic, soare, furtuna. Le puneti voi in ce ordine vreti si asa era vremea.
Inregistrarea si sedinta tehnica au avut loc in primarie, un spatiu mic ce nu cuprindea mai mult de 150 de oameni. Cele mai importante lucruri, sa avem la noi rucsacul obligatoriu cu haine impermeabile si alte accesorii printre care harta, busola, fluier si kit de supravietuire.
Stiam ca nu o sa dorm prea mult, spre deloc, asa ca am plecat spre casa si la ora 20 s-a dat stingerea, urmand sa dormim pana pe la 2 noaptea. Sora mea si sotia urmau sa fie suporteri.
A fost prima oara cand am reusit sa dorm de pe la 21 pana cand a sunat desteptatorul. Nu beau cafea asa ca m-am multumit cu putina apa rece pe fata si 2 clatite facute de tata. De altfel si de data asta. tata a fost bucatarul sef si nu ne-a lipsit nimic.
Am pornit catre Shieldaig, locul unde avea sa inceapa concursul. Putin peste ora 3 am ajuns in tranzitie, mi-am aranjat totul pentru bicicleta si dupa preluarea GPS trakerului, m-am urcat in autobuzul ce urma sa ne duca la start.
Cursele astea extreme sunt destul de atipice, fiecare cu particularitatea ei, aici startul la inot este pe o plaja retrasa undeva la 4 kilometri de tranzitia la bicicleta. Suntem dusi cu autobuzele si debarcati undeva pe o peninsula de unde nu se vede tranzitia.
Suntem o mana de oameni adunati pe o plaja la 4 dimineata. In Scotia, la 4 dimineata e lumina deja, o lumina asa ca de lapte, alburie si inca timida care nu prea imbie la intratul in apa aia rece plina de meduze.
Ne pregatim. Tobosarii incep sa bata tare, impreuna, ca o inima gata sa iasa din piept.
Se aprinde simbolul Celtman si urmeaza sa ne strangem pentru poza de start. Stiu foarte bine acest simbol, l-am vazut de multe ori in filmele despre acest concurs. E pe bune. Sunt la CELTMAN. Stau calm, respir adanc si sa ma bucur de faptul ca sunt in sfarsit aici. In ultimele luni am perfectionat o tehnica care se pare ca ajuta foarte mult. Bine, in momentul in care antrenamentul fizic nu e asa cum ti-ai dorit sa fie, cand ai foarte multe deplasari in interes de serviciu cateodata si o saptamana, plus multe alte indatoriri acasa, trebuie sa iti canalizezi energia in alt mod, sa vezi ce procese noi inveti si pui la punct astfel incat sa ajungi la linia de start, sanatos, increzator si cu mintea impacata si canalizata spre rezultatul final.
Incet, incet, intru in apa. Inca nu imi dau seama cat de rece este si desi nu am inotat in apa mai rece de 28 de grade anul acesta, totul e in regula adica cat de regula poate sa fie la 10 grade. In sedinta tehnica ni s-a spus, nu stiu daca in gluma, ca pe undeva pe la jumatatea inotului apa ar avea undeva pe la 5 grade, 100-200 de metri unde este un curent foarte rece.
Ma uit in spatele meu si vad autobuzele indepartandu-se. Simt apa cum intra in costum si cum imi pisca mainile. E rece tare si este foarte sarata. Daca as fi fost acasa nu m-as fi spalat cu asa ceva pe fata. Plamanii se blocheaza pentru cateva secunde dar imi spun ca e doar in mintea mea. Se aude goarna si ne punem in miscare. Anul acesta am facut mai multe exercitii de inot la 2 brate pe ambele parti. Ma ajuta acum. Am oxigen destul si nu mai simt mainile si nici fata. S-au format 3 grupuri mari si incerc sa ma mentin in cel din mijloc dar curand sunt depasit de situatie. Stiam ca o sa fie asa, niciodata nu am dat importanta inotului si cu atat mai mult anul acesta cand am inotat fix 1 luna, luna mai, in bazin la caldurica. Raman in ultimul grup care inoata cam la fel ca mine, dar nu stiu cum facem si in loc sa inotam paralel cu malul, o dam cu manta si facem un arc, care la final o sa mai puna peste cei 3400 de metri inca 400. Chiar si asa, azi fluxul e cu noi, un flux de 5.6 metri la maximul lui. Il simt cu ma impinge. Ajungem in larg si incep sa se vada faimoasele meduze. Le vad foarte clar. unele mari de tot ca niste palarii de soare, supradimensionate si roz. Altele albastre cu o coada lunga si fosforescenta si unele galbene si mai mici. Stiu ca doar cele roz inteapa, si de cateva ori ating palaria, roz, gelationasa si semitransparenta. Cele mari sunt sub mine la adancime, dar la suprafata sunt foarte multe mai mici. Nu imi dau seama daca ma inteapa sau nu si nici nu mai conteaza. Am mainile inghetate dar totul e bine. Vad soarele cum incepe sa se ridice dintre munti si totul se aprinde intr-un portocaliu ireal. Ma uit la ceas. E ora 6 si 2 minute. Ridic capul din apa. Mai sunt concurenti pe langa mine si insula e destul de departe. Aproximez inca 20 de minute pana la mal.
Stiu ca o sa fie cea mai lunga zi din an asa ca imi continui miscarea de automaton. Deja respir la 3 brate si singurul efort este atunci cand incerc sa vad directia de deplasare. Spre casa alba, ne-au spus organizatorii dar sunt asa multe case albe. In sfarsit vad coltul insulei si imi dau seama ca am terminat inotul. Prima proba o termin intr-o ora si 23 minute si ceasul imi arata ca am inotat 3880 metri in loc de 3400. Ies din apa ajutat de voluntari, de de sora mea si de sotie.
Dupa 9 minute incep traseul de bicicleta, bineinteles cu o urcare sa ma incalzesc. Trag de mine sa intru in ritm si dupa o ora incepe sa ploua. Mocaneste, asa ca in Scotia, si ploua timp de peste 8 ore. Din cand in cand mai este si o rafala de vant, dar suntem norocosi se pare. Vantul din 2017, vant care i-a dat jos de pe bicicleta pe unii concurenti, inca nu si-a facut aparitia si sper sa stea departe de noi astazi. Kilometri trec unul cate unul, traseul desi nu pare asa greu, e foarte ondulat cu urcari de 1-2 kilometri si fiind ud pe jos si cu rafale de vant, iti solicita atentia foarte mult. Peisajul insa e superb, soseaua ingusta si cu foarte putine masini asa ca inca sunt relaxat.
Kilometrul 100 ma prinde in toane bune si chiar daca stiu ca mai am foarte mult pana departe, sunt concentrat pe fiecare pedala, mai ales ca ne-am schimbat directia de mers si acum vantul a inceput sa bata din fata. Ca parte amuzanta, de la kilometrul 130 pana la 152, adica 22 kilometri i-am facut intr-o ora si 50 de minute. Tot asteptam sa se schimbe vantul, sa se intample ceva, in conditiile in care am observat ca vremea in Scotia este extrem de schimbatoare, dar nimic. Pe cei 22 de kilometri pana am schimbat directia de mers, vantul a batut din fata si a plouat constant si nici soseaua nu ajuta. La ei soseaua are peste tot un strat de pietris incastrat, asa cum punem noi vara pe soselele noastre sa nu se topeasca asfaltul, strat care pentru bicicleta nu e tocmai grozav si pe care vibrezi din toate incheieturile. De la kilometrul 185, de unde a si inceput o coborare foarte faina m-am luat la intrecere cu masina de suport si cumva am ajuns inaintea lor in tranzitie. Total timp pentru 201 kilometri de bicicleta cu 2600 metri diferenta de nivel, ploaie si vant, 8 ore si 25 minute. Super incantat, desi speram la un sub 8 ore. Tranzitia de la bicicleta la alergare a durat cat o zi de post. Aproape 14 minute. Ne-au spus organizatorii ca din nou, datorita timpului nefavorabil, ruta High este inchisa, de altfel doar 41 de concurenti au apucat sa urce pe ea, restul fiind directionati catre Low course.

Ca o paranteza, diferenta intre ruta High si Low este, cel putin pentru mine irelevanta, inca 600 de metri de urcat in plus, si o coborare foarte abrupta. E adevarat ca as fi vrut sa vad cum e, dar in momentul in care am auzit ca s-a inchis, m-am relaxat total, mi-am setat ceasul sa nu ma lase sa cobor sub un anumit ritm pe care trebuia sa il tin sa ma incadrez in cutoff-ul de la alergare, 13 ore sa pot sa continui si am plecat intr-un ritm de pseudo-alergare, un fel de mers de melc combinat cu alergare ultra usoara. Asta pana la primul munte. Coulin Pass. Mama si ce pass, urci si urci prin jnepenis, nu se vede varful, ploua cu galeata, sunt portiuni unde deja pietrele si podetele peste paraiasele ce vin cu bulbuci de sus sunt inundate asa ca treci direct prin apa pana la genunchi. Ca e rece nici nu mai conteaza, apa curge de peste tot. Sus de tot parca te-ai opri un pic sa admiri privelistea, dar in mintea ta nu mai e timp de pierdut asa ca ii dai la vale printre parauri, prin padurea de molid batran, pe langa lacurile cu nuferi. La un moment dat o vad pe sora mea cum vine spre mine bucuroasa. Hai ca mai sunt 3 kilometri pana la check point. Pai si ce te bucuri asa, ii zic. Apoi o sa mergi cu mine prin ploaie inca 22 de kilometri si partea grea acolo e.
Dupa 18 kilometri, care de fapt sunt 18.5 sau 19 ca nimeni nu stie exact, ajungi in T2A unde se face verificarea medicala si a kitului obligatoriu, neaparat geaca impermeabila, caciula, manusi, busola, fluier, harta, tricou termic, si mancare solida. E izbavirea. Ajungi in maxim 11 ore in acest punct, poti urca pe munte, ajungi in 13 ore si poti continua pe Low course, treci chiar si cu 1 minut de aceste 13 ore si esti oprit cu parere de rau.
Pe ultimii 3 kilometri pana la cutoff si sora mea si sotia m-au alergat si m-au cam dus cu zaharelul. Hai ca e dupa colt, hai ca uite acolo e, hai ca nu ne incadram in timp asa ca am ajuns cand ceasul imi arata ca mai sunt 8 minute pana la cutoff, dar stiam ca am lsat-o moale pe prima parte din alergare.
Dupa verificarea obligatorie am mai stat inca 25 minute in tranzitie, m-am schimbat cu haine uscate, pentru 5 minute ca iar a inceput sa ploua, am mancat un sandwich cu cascaval, am mai incurajat 2-3 concurenti care erau la limita limitelor pana la cutoff, am vazut si cum e sa ajungi dupa acest cutoff de 13 ore si sa stii ca poate daca te grabeai un pic, te incadrai. Am plecat ultimul din tranzitie, adica chiar ultimul. Fara graba, fara timp de ajuns la finish. Eu, sora mea, si ploaia si am inceput sa urcam. Cred ca vreo 2 ore am tot urcat, am depasit o gramada de concurenti, s-a lasat ceata si nu mai vedeam in fata la mai mult de 50 de metri, am pierdut si traseul care de fapt era o poteca printre stanci si peste parauri. Am vorbit vrute si nevrute si timpul a trecut usor, usor. Elena ma tot intreba, cat am mai facut, cat mai e, ca e frig tare. Ii tot spuneam ca daca nu a vibrat ceasul inseamna ca nu am facut inca un kilometru si daca am facut 22 kilometri in 4 ore, va dati seama ce viteza aveam :)
Pe ultimii 4 kilometri ne-am intalnit si cu sotia mea, care cred ca se plictisise de stat in masina si am facut ultima parte impreuna. Linia de finish ne-a prins cumva fara ploaie, desi nici nu o mai bagam in seama de la un anumit punct. Unul din organizatori ne-a felicitat, mi-a dat o bere, am facut cateva poze si asta a fost tot. Am devenit un Celtman. Fara nimic fastuos, cu 10 oameni aplaudand si cu persoanele dragi mie, alaturi. Tot ce poti sa iti doresti de la o asa zi.
Timpul total a fost de 17 ore si 5 minute, pentru 3880 metri inot, 201 kilometri de bicicleta si 40 si ceva de kilometri de alergare prin munti.
Festivitatea de premiere a fost scurta, cu multumiri voluntarilor, organizatorilor si in special suporterilor care ne-au ajutat sa trecem de linia de finish. Ne-am primit tricourile, am facut o poza impreuna si fiecare s-a indreptat cu gandul catre urmatoarea cursa.
Celtman e un concurs minunat, frumos si bine organizat, cu peisaje superbe si oameni inimosi. Dupa mine e in top 10 concursuri de o zi.
Din nou am avut o echipa minunata, asa ca de vacanta cu mama, tata, Mihnea si Eva, cei mai mici suporteri, si cele doua suporterite care sincer au indurat cel mai mult. Sa stai dupa un nebun 17 ore, trezit de la 2 noaptea nu e de asa usor. Va multumesc.


















Un singur lucru mai zic, pentru cunoscatori: fucking midges!!!













read more "Celtman Extreme Scotish Triathlon 2018"

vineri, 8 septembrie 2017

Icon Xtri

E intuneric.
Ploua marunt la 1800 de metri si afara temperatura nu depaseste 7 grade. Suntem 100 de nebuni, fiecare cu echipa sa de suport. Pentru mine din nou sunt tata si Marius. Oprim in benzinaria de la malul lacului Livigno si incep sa ma imbrac cu neoprenul. Imi prind de neopren batonul fosforescent dat de organizatori. Privesc inspre lac si totul este negru. Doar lumina focului facut de organizatori se vede. Mai este putin pana la 5:15 cand se va da startul celei mai grele curse la care am participat pana acum. Ne strangem toti langa foc, fiecare cu fricile si asteptarile sale. Mie imi e frica de traseul de bicicleta. Cinci trecatori la peste 2300 de metri, Stelvio si 5000 de metri elevatie pozitiva. Intru incet in apa si suntem anuntati ca are in jur de 12 grade, cred ca real si mai putin. 5:15. Go. Atat am mai auzit. In jurul meu este plin de licurici dar incet, incet raman in spate. Nu pot sa respir si deodata e intuneric. Licuricii se departeaza si raman singur cu gandurile mele. Inot bras, incet si mi se face frica. Nu de inec, ci ca nu stiu incotr-o sa ma indrept. Vad departe luminile barajului si pornesc inspre ele. Dupa o eternitate incep sa inot crawl dar nu am suflu si nici nu inaintez. Cumva ajung la prima baliza si apoi la punctul de intoarcere. Incep sa vad in fata licurici, depasesc cativa si dintr-o data ma linistesc. E prima oara cand intru intr-o stare de flux la inot. Nu-mi pasa de timpul limita. Inot relaxat catre focul din departare. Ies din apa dupa o ora si 31 minute. 4 kilometri si 100 de metri. Cel mai bun timp al meu. Intr-o apa neagra, rece ca gheata si singur. Tremur si ma gandesc ca o sa fie o zi foarte lunga. Ploua. Ma schimb in hainele de ciclism si incep sa pedalez catre prima trecatoare. Furcola pass, 2315 metri. Sunt singur dar nu ultimul. In varf bate vantul dar imi este bine. Nu am apucat sa ma ud pana la piele, inca si  urmeaza o coborare pana la 1800 de metri si apoi Bernina, cu 2328 metri. Trag de mine, e abia inceputul. In varf shimb un set de haine si ii dau pedala la vale. Vreo 70 de kilometri. Deja sunt 5 grade si ploua torential. In 10 minute sunt din nou ud fleasca. Ajung in Zernez si de aici stiu ca am o urcare de 21 de kilometri, de la 1200 de metri la 2150 metri. 1,2,3,4..50, 100. Imi tin mintea ocupata. E cel mai bun mod de a ma detasa de tot. Urcarea pare interminabila si imi este din ce in ce mai frig. Aflam intre timp ca Stelvio este inchis din cauza ninsorii abundente. E deviat traseul. Ma bucur dar fac prima pana. Imi tremura mainile si nu reusesc sa schimb camera. Intr-un final schimb camera impreuna cu tata. Poc. A doua pana. Nu gasesc a doua camera. Probabil am lasat-o in camera. Imprumutam una de la un concurent si incep din nou procedura. E frig si parca nu reusesc sa ma incalzesc. Intr-un final reusesc sa o montez si pe la 5 bari se aude din nou sunetul de camera sparta. Incep sa verific cauciucul si observ o taieura laterala. Ceasul arata 7 ore si 55 minute si 117 kilometri de bicicleta. Ma demoralizez si nu reusesc sa ma concentrez astfel incat sa pot gasi o solutie pentru reparat cauciucul. Incercam sa gasim o solutie dar nimeni nu are cauciuc de rezerva. Sunam organizatorii si anuntam abandonul. 7 ore si 55 de minute, 4100 metri inotati si 117 kilometri pe bicicleta cu diferenta de nivel de 2700 de metri. Nu e rau.
Continuam spre Stelvio acum ca nu mai conteaza si am iesit din cursa. Imi dau seama ca oricum ar fi fost, daca se urca pe Stelvio eram in pericol de a nu ajunge in cutoff.  Nu eram pregatit pentru asa ceva. Intr-o zi normala, poate fara atata ploaie as fi putut, dar in conditiile alea in nici un caz.
Traseul de alergare trecea exact prin fata casei noastre. Am incurajat si ultimul concurent.
Taierea cauciucului am pus-o pe seama unei pietre sau gropi dar din pacate a fost vina mea. Una din franele bicicletei era montata gresit si a frecat tot timpul pe cauciuc si la ce coborari au fost, ma mir cum a tinut atata timp.
Oricum lectie invatata, ca se putea repara, cel putin asa sper si ca nu e totul pierdut si ca daca imi dozez efortul foarte bine, nimic nu e imposibil.
Pe data viitoare dupa ce mai acumulez experienta.
Multe multumiri lui Marius, tatalui meu si echipei extinse de suport. De data asta am fost in echipa completa. Mama, Puiu, Mihnea, Eva, Marius, Elena si tata.

La anul, Celtman sau Janosik?




read more "Icon Xtri"

luni, 9 ianuarie 2017

Update "Cura fara mancare si doar cu apa- post negru"- rezultate

 

Sa incep cu lucrurile evidente. Mi-am incheiat cura cu apa, toate cele 21 de zile (am zis sa fie 3 saptamani complete) si a a fost un succes.
Am inceput cu 84 kilograme si am terminat cu 72.7 kilograme, dar asta e mai putin important pentru mine cel putin in acest moment. Dupa 9 zile de la incheierea curei m-am stabilizat la 74 kilograme.
zile
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
KG
83.8
82.2
81.8
81
80.5
79.9
78.8
78.6
78
77.6
77
76.6
apa bauta
2.5
2
2
2.5
2
2
2.5
2
1.5
2
1.7
2
% grasime corp
24.4
24.4
24.3
24.3
24
23.9
23.8
x
x
x
x
x













zile
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
KG
75.8
75.2
74.8
74.4
73.9
73.6
73.2
72.9
73
72.9
73.3
73.9
apa bauta
2.5
2
2
2
2
1.8
2
2
2
2
2
1.7
% grasime corp
x
x
x
21
19.7
19.2
18.9
18.7
18.8
19
19.2
19.3

Am inceput cu 24.4% grasime corporala (am un cantar care masoara grasimea din corp (evident ca nu cred ca masoara chiar asa de bine sau ca masuratoarea e relevanta) DAR, printr-o masuratoare pe acelasi cantar, am scazut de la 24.4% grasime la 19.3.
Mi-am dat seama ca industria alimentara este un conglomerat mult mai puternic decat isi poate imagina cineva si ca pentru a manca sanatos, in conditiile in care iti desfasori activitatea intr-un oras, chiar ai nevoie de vointa si putere de concentrare.
Astea sunt lucrurile pe care deja le stiam oarecum.
Tot citind rapoarte, studii, cercetari clinice fie pe soareci fie pe alte mamifere si vazand zeci de videouri despre nutritie, alimentatie sanatoasa, de ce ne ingrasam, de ce slabim, de ce unii oameni au o predispozitie la ingrasat am ajuns, personal, la o concluzie.
Oamenii cu probleme de greutate, sunt asa din 2 motive.
1.     Dieta proasta, care duce la ingrasare, care duce la o nevoie crescuta a apetitului, care duce la un prag sa zicem prag critic in care corpul ajunge la o greutate si o seteaza ca standard, greutate care este mult mai mare decat, nu neaparat ce zice standardul medical, ci care impiedica respectiva persoana sa duca o viata normala, echilibrata si cu cat mai putina interventie medicamentoasa. In momentul in care corpul a ajuns la acest standard,chiar daca sa zicem ca tinem o cura de slabire, oricare ar fi ea, si apoi incepem sa mancam echilibrat, corpul tinde spre aceasta greutate standard. La mine spre exemplu cred ca este in jur de 88-90 Kg.  Din ce am citit, si la fel este o opinie a mea, sunt convins ca de exemplu eu, care sa zicem ajung la 88Kg, slabesc si ajung pe la 72kg, incep sa maninc sanatos, sau macar aproape de ce inseamna sanatos, ar trebui sa tin aceasta greutate sau macar aproape de ea, aproximativ 5-6 ani, astfel inct corpul sa se reseteze cumva si sa ia ca standard cele 72-74 kg cat as vrea eu sa am. Din nou specific ca aceste date sunt pur speculative din ce am citit in studiile pe soareci. Deci un om care este supraponderal ar trebui sa slabeasca si apoi mai multi ani la rand sa mentina greutatea respectiva. Un lucru foarte bun cu aceasta directie este ca in acest proces, va invata si ii va intra in reflex si cum sa manince mai sanatos, cum sa aleaga mancarea cu adevarat nutritiva si cum sa isi tina in frau poftele si cum sa combine nutritia cu miscarea, lucru pe care o sa il pun eu in aplicare in acest an, pe partea de nutritie pentru ca miscare oricum o sa fac in cadrul antrenamentului pentru ironman.
2.     La cei care se ingrasa excesiv factorul definitoriu este rezistenta la insulina. In momentul in care organismul metabolizeaza grasimile, carbohidratii si proteina din alimente, le transforma in glucoza. Glucoza sa fie metabolizata si controlata are nevoie de insulina, care este secretata de pancreas. Pana aici toate bune, desi procesul acesta este extrem de complex si nici acum nu este inteles in tot ansamblul lui. In momentul in care exista foarte multa glucoza in sange, insulina este secretata sa ii spuna celulei sa consume glucoza, de fapt se ataseaza de celula astfel incat sa ii permita acesteia sa absoarba glucoza. Acestu lucru se intampla ciclic. Glucoza, secretie insulina, absorbtie glucoza, din nou glucoza si tot asa. Datorita faptului ca prin alimente nesanatoase crestem mereu nivelul de glucoza din corp, secretia de insulina creste exponential si la un moment dat in acest proces apare rezitenta la insulina, iar celula chiar daca este conditionata de insulina sa absoarba glucoza, nu mai face acest lucru, si prin alte procese glucoza este asimilata si pastrata ca grasime in corp. Asta e ce am inteles eu in mare. In cazul rezistentei la insulina, apare si diabetul, precum si multe alte boli asociate cu acesta. Ce am retinut eu este ca un nivel constant de glucoza in corp, glucoza provenita din alimente sanatoase, fructe, legume, nuci, mâncare neprocesata, seminte  este foarte important, bineinteles si cu un consum de alimente bazat pe nevoia reala a corpului si nu pe pofte sau pe „asa trebuie sa maninc”.
3.     Exista o analiza care se poate face usor si care verifica rezistenta la insulina, si anume: indicele HOMA.
Analize: 

 
 

Acum sa detaliez un pic ce s-a intamplat cu mine in astea 21 de zile:
Mai jos este tabelul cu greutatea pe zile si cantitatea de apa bauta, cat si nivelul de grasime din corp, chiar daca asa cum am mai zis nu este chiar relevant ca si numar, per se, ci mai mult ca un trend descendent, care mi-a aratat ca pierd din grasime si la ce rata.

Ziua 1 si 2
Inainte de post, adica Sambata, am iesit la o alergare de 1 ora.
Duminica, in prima zi de post am facut o alregre de 30 min si Luni, a doua zi de post din nou am iesit la o alergare de 30 minute.
Deja cred ca rezervele de glicogen din ficat s-au terminat si incep  incet sa intru in starea de ketoza.
Ma simt foarte bine, fara nivel ridicat al senzatiei de foame. Ma gandesc la mâncare desi nu sunt obsesiv. Poate sunt mai ciudat, dar dupa ziua 2 nu mai simt senzatia de foame, doar gandul la mâncare si pofte.
Ziua 3
Plimbari prin parc 1 ora, iesire la cumparaturi prin mall 2 ore
Astazi m-am trezit cu minte foart clara si la plimbara prin parc parca am vazut altfel lucrurile, copacii, parca culorile erau mai vii.
Pe parcursul zilei m-am simtit foarte bine fara ameteli si fara lipsa de energie.
Ziua 4-5
Am trecut cu bine de ziua 4, cand data trecuta am mancat ceva. De data asta corpul se pare ca si-a insusit lectia si acum nu am mai avut pofte. Cu toate astea am evitat cat am putut sa miros sau sa vad mancarea.
De asemenea am iesit la Therme cu familia si m-am simtit foarte bine.
Ziua 6-7
Ziua 6 a trecut super bine, m-am simtiti excelent, cateva pofte dar nimic care sa imi creeze o stare de disconfort.
Dorm foarte bine si am observat ca nu mai am nevoie de asa mult somn. De obicei eu sunt un om care doarme foarte mult, dar se pare ca avand o energie stabila tot timpul fara suisuri si coborasuri imi creeaza o stare in care pot sa ma odihnesc putin si bine.
Ziua 7 a trecut la fel de bine si asa am incheiat prima saptamana de post. Spre seara mi s-a intamplat ceva ciudat. Imi era foarte frig si aveam mainile si picoarele si nasul foarte reci. Eu de obicei nu am aceste probleme cu frigul.

Ziua 8

Dimineata nu imi mai este frig, mi-am revenit si limba a inceput sa fie alba. Din ce am citit pare sa fie un semn de detoxifiere. Monitorizez in continuare. Astazi m-am simtit cel mai bine de cand am inceput postul.

Ziua 9, 10, 11
Ziua 9 a trecut fara nici un eveniment , in afara de racela a corpului care se pare ca apare seara.
Ziua 10
Astzi dimineata m-am trezit cu o durere usoara in cerul gurii si chiar o ingrosare a cerului gurii. Nu doare foarte tare dar este un discomfort.
Ziua 11
Astazi este prima zi cand ma dau jos din pat si sunt ametit. Poate din cauza ca am fost trezit din somn brusc si a trebuit sa ma duc sa deschid usa cuiva.
Pe parcursul zilei in schimb m-am simtit foarte viu si plin de energie. Probabil corpul s-a adaptat deja la consumul de grasime si imi furnizeaza un flux de energie constant.
Ziua 12, 13, 14
Nici o schimbare
Ziua 15
Am inceput sa imi caut retete pentru mancre sanatoasa, si pot sa ma uit online la tot felul de retete fara a mi se face pofta.
Am realizat ca in mintea mea, din copilarie, a manca mai mult decat mai putin a fost tot timpul un semn ca sunt sanatos.
Ziua 16
Prima zi in care sunt letargic mai mult timp, in jurul amiezii imi revin insa si nu mai am aceasta problema apoi.
Ziua 17-18-19
Am gandurile foarte ordonate, sunt foarte activ. Uimitor cum dupa atatea zile fara alimente ma simt asa. Cerul gurii nu mai este umflat.
Ziua 20
Limba si-a revenit la culoarea roza.
Ziua 21
Ma simt foarte bine. Mi-am facut analizele pentru rezistenta la insulina si la anumite alergii pe care acum e momentul sa vad daca le am. La gluten, ou, proteina din lapte singurele alimente de origine animala pe care le mai consum si pe care vreau sa le consum in continuare.
Am facut si un test de efort la centrul de nutritie Superfit. Dr. Serban Damian a fost un pic contra acestui test deoarece nu stia cum o sa reactioneze corpul meu la efort dupa 21 de zile fara mâncare dar pana la urma am reusit sa il conving si desi prima oara cand fac un test de efort, m-a facut sa ma simt in siguranta si mi-a oferit tot suportul astfel incat totul sa se desfasoare ca la carte. Este un adevarat profesionist si va recomand sa faceti acest test de efort si chiar sa va faca un plan de nutritie.
Nu stiu daca este concludent ca si test de efort sportiv intrucat corpul meu s-a comportat normal, cu o mare capacitate de a arde grasimi, dar cam atat. Nu am atins VO2max, dar am intrat mult in starea de ardere doar carbohidrati, fara ardere grasimi, si am considerat ca pentru ce venisem eu a fost de ajuns.
Singurele doua lucruri ciudate, dar unul confirmat si de analizele de sange a fost nivelul de lipide din organism, foarte mare, la analizele facute in 2 clinici foarte cunoscute si care fac foarte bine analizele a iesit un nivel lipidic de 600, respectiv 700, extrem de mare pentru greutatea mea de 73kg si pentru faptul ca eram nemancat de 20 de zile.
Celalalt lucru a fost VO2max estimat foarte mic, undeva la 2.35 l/min care si pentru o persoana normala, adica care nu face sport, este foarte mic. Vedem ce o sa se intample si peste 4 luni de antrenament si in conditii normale de testare, adica mancat.
Se pare ca am o problema metabolica care trebuie tinuta sub observatie. O sa vedem ce se intampla dupa 3-4 luni de antrenament.
In rest toate analizele au iesit bine, inclusiv fier, magneziu, calciu, potasiu, trigliceride, colesterol HDL, in schimb colesterolul LDL a iesit un pic crescut.
Concluzii:
Ultima luna a fost o experienta deosebita pentru mine. Nu numai am realizat ca se poate si altfel, mi-am depasit anumite bariere mentale si m-am pregatit pentru viitor dar aceasta cura mi-a deschis calea spre noi informatii atat despre nutritie cat si despre minunatul nostru corp.
Pentru cei care vor sa incerce aceasta cura, sunt sanatosi si vor sa schimbe ceva in viata lor, le recomand sa o incerce. Mentionez ca nu sunt nutritionist sau doctor si ca informatiile prezentate sunt doar personale.
Pentru ceilalti care cred ca este o prostie sau un lucru foarte periculos, eu si multi altii ca mine sunt dovada vie ca se poate si ca ti se pot intampla lucruri extraordinare in aceasta calatorie.
Nu lasati limitarile mentale sa va ghideze, incercati, experimentati si deschideti-va mintea. Numai incercand singuri veti putea sa vedeti daca va ajuta sau nu.

Cu astea spuse voi reveni in fiecare saptamana cu un update in legatuara cu greutatea si cum ma simt.
Nu uitati: Documentati-va, Incerati, experimentati si trageti concluzii personale.
read more "Update "Cura fara mancare si doar cu apa- post negru"- rezultate"