Antrenament Ironman - preludiul

 Este asa mult de vorbit despre antrenamentul pentru un concurs de Ironman. 

Cum sa faci sa combini toate trei antrenamentele pentru inot, bicicleta si alergare. 

Ce sa faci sa ajungi in forma maxima la concurs fara sa te accidentezi pe parcurs. 

Care sunt limitarile tale ca persoana, ca atlet si in cazul meu care este timpul maxim pe care pot sa il acord acestei activitati tinand cont ca sunt sot si in curand voi deveni si tata.

Sunt convins ca nu stiu in ce m-am bagat si ca urmatoarele luni o sa fie un test atat pentru mine cat si pentru cei din anturajul meu, dar cu putina rabdare si intelegere vom gasi o solutie "sa impacam si capra si varza".

Am tot cautat programe de antrenament, pe net, prin carti si pe forumuri. Am ajuns la concluzia ca nu exista un antrenament care sa fie bun la toate..

Momentan sunt un pasager pe un peron, cu tot felul de bagaje dupa mine, cu teama, cu nerabdare, cu neliniste, cu frica de inot in apa marii alaturi de alti 2500 de oameni si cu o bicicleta si doua perechi de adidasi. Mai am de asteptat ceva timp pana sa vina trenul meu, mi-am luat bilet, ba stau linistit pe o banca, ba ma agit in josul si in susul peronului, stiu unde vreau sa ajung dar inca nu am fost niciodata pe acest drum si mai stiu doar ca vreau din tot sufletul sa traiesc din plin aceasta experienta. Vreau sa deschid geamul, sa respir aerul rece, sa ma foiesc cand o sa fie sa ajung aproape de destinatie si sa ma dau jos pe celalat peron fara bagaje. Aaa...si dupa toate astea sa pot spune ca a fost o calatorie pe cinste.

Dar ca sa fac asta trebuie sa respect niste reguli.

Prima regula si cea mai importanta este ca vreau sa ajung acolo sanatos si pe drum sa am o experienta minunata. Asta inseamna sa cladesc o baza foarte buna, cu caramizi mici si constante, fara nebunii de genul 10 ore pe bicicleta sau alergari de 3 ore dupa 100 de kilometri de pedalat. Nu concurez ca atlet de elita, nici nu imi da cineva un premiu ca am iesit pe locul 877 in loc de 1432, dar clar mi-l ia daca ajung acolo obosit si nu reusesc sa termin sau ciar nu mai ajung deloc.

A doua regula este sa fac totul asa cum cred eu ca o sa imi fie bine. O sa fie un experiment asupra mea, facut de mine. Totul o sa fie pe blog, astfel incat, DACA o sa existe si a doua oara, sa stiu ce a mers bine, ce am gresit, unde si cum pot imbunatati acest proces.

A treia regula este sa fiu sincer cu mine. Daca pe drum o sa vad ca am probleme, o sa fac din nou o analiza a targetului si o sa refac planul. Daca in schimb (sunt sigur ca se va intampla si asta) o sa simt ca pot sa fac mai mult, totul o sa fie in functie de nevoile sotiei si ale lui Nasturel.

Mai este putin pana pe 1 noiembrie!