Dupa ce antrenamentul pentru Ironman a inceput sa se stabilizeze si sa ating constant peste 9 ore de antrenament pe saptamana, a venit timpul pentru o evaluare obiectiva asupra cantitatii antrenamentului si a sperantelor pentru Nisa.
Am tot cautat diferite puncte dupa care sa ma ghidez sa vad daca timpul ales de mine (sub 12 ore) este in linie cu antrenamentul pe care il fac si mai important, daca se potriveste cu media realizata anul trecut pe acest circuit.
Am gasit un grafic care arata foarte bine mediile la inot, bicicleta si alergare cat si per total, in 2011, cand nu a fost asa cald ca anul acesta.
Spre surprinderea mea nu e chiar asa cum am sperat sau crezut eu.
Deviatia fata de 12 ore este mai mare si din ce am vazut, atletii care vin la Nisa sunt foarte bine antrenati (adica mai antrenati decat cei care se duc in Elvetia sau in Regensburg...unele din cele mai usoare curse de Ironman din Europa. Asta daca poti sa numesti un Ironman usor).
imagine preluata de pe trainstravels.co.uk |
Si graficul din 2012 are aceeasi aranjare doar ca la alergare si bicicleta timpii realizati au fost mai slabi datorita caldurii infernale.
La inot, cei mai multi au terminat intre 1 ora si 1 ora si 20 minute. Deci pot si eu sau asa sper dupa rezultatele pe care le am acum in bazin.
La bicicleta, cei mai multi au terminat intre 5 ore si 30 minute si 7 ore. Eu am estimat un 6 ore si 26 minute pentru mine. Vad ca marea majoritate a terminat intre 5 ore si 45 minute si 6 ore si 15 minute, deci media sa zic ca este undeva la 6 ore.
Ce nu ia in calcul graficul este ca atletii care se duc la Nisa sunt foarte bine pregatiti, ceea ce nu o sa pot spune despre mine. Din ce am citit, media de antrenament este pe undeva pe la 17 ore pe saptamana. A mea este undeva la 13 ore si mai sunt si incepator si in curand prioritatea o sa fie Nasturel asa ca nu stiu inca nici daca voi respecta toate orele de antrenament. Aici ramane de vazut daca sub 7 ore este o tinta realizabila si de bun simt.
Pe grafic, maratonul a fost alergat intre 3 ore si 45 minute si 5 ore si 15 minute, deci aici cred ca m-am intais mai mult decat este plapuma cu tinta mea de 3 ore si 55 minute.
In 2012 am reusit sa alerg sub 3 ore si 30 minute un maraton si stiu ce antrenament am facut. Nu a fost unul usor. Sa zicem ca mai am conditie fizica de la antrenamentul din primavara si ca tot anul am pastrat aceasta conditie fizica (desi ma indoiesc ca acum as mai putea alerga un maraton sub 3 ore si 30 minute). Chiar si asa tot nu prea am cum sa scot sub 4 ore la primul meu maraton dupa 180 de kilometri de bicicleta.
In 2013 vreau sa scot sub 12 ore la ironmanul de la Nisa, ironman la care traseul de bicicleta este greu, alergarea se face pe o caldura infernala si pentru care mi se pare ca antrenamentul pe care il fac este prea putin.
Aici apare ciudatenia. La antrenamentul pentru maratonul din Paris, cam toate antrenamentele cheie mi se pareau grele sau foarte grele si per total toata experienta a fost una care mi-a lasat si amintiri neplacute in care ma chinuiam sa termin un antrenament.
Pentru ironman, deocamdata, totul este roz si nici un antrenament in afara de plictiseala aferenta si de problemele cu saua de la bicicleta, nu produce un disconfort fizic major sau o memorie dureroasa.
In fiecare zi imi spun ca o sa vina si zilele grele in care o sa fie antrenamente solicitante dar parca nu mai am rabdare.
E adevarat ca mai e putin si trec 3 luni de cand ma antrenez si ca mai am inca aproape 5.
Acum sa revin la antrenamentul care asa cum am spus, mi se pare ca e prea putin. Nu am parghiile necesare sa pot sa il maresc fara sa ma accidentez sau fara sa rup din timpul alocat altor activitati mult mai importante.
O sa incerc sa nu mai consider linia conditiei fizice ca o panta ascendenta tot timpul. Nu ar fi realist. O sa am zile mai proaste si zile mai bune dar per total voi incerca, asa cum am mai zis, sa fiu constant si sa imi duc la bun sfarsit fiecare antrenament. Asta este cel mai important pana la urma.
Cand o sa ajung acolo o sa ma descurc cu ce am acumulat si sper sa fie de ajuns.
Succes Cristi! E bine ca te antrenezi temeinic! Incearca sa te bucuri de fiecare antrenament si de acest minunat drum pe care il parcurgi pana la Ironman. Comparativ cu timpul petrecut in antrenamente, concursul in sine va dura foarte putin. Iti propui sub 12 ore, insa ti-as recomanda sa nu te uiti deloc la ceas in timpul concursului. Timpul nu conteaza. Important e sa termini zambind... Ceea ce sunt sigur ca vei face!
RăspundețiȘtergereSalut Tudor,
RăspundețiȘtergereCu siguranta vor fi momente cand nu o sa ma uit la ceas (cei 21km sau cei 14 km de urcari interminabile)dar sta in natura mea sa incerc sa fac totul la limita (limita mea bineinteles). Cand o sa termin cred ca nu o sa imi mai incap in piele de bucurie.
Spor la antrenamente.. pentru cel mic:) si felicitari!