De data asta ca suport pentru echipa familiei.Cu o saptamana inainte aranjasem sa particip eu dar intre timp au aparut niste situatii neasteptate, sau asteptate dar nebagate in seama si a trebuit sa las locul lui Dan, fratele lui Marius asa ca s-a nascut echipa Elena, Marius, Dan, echipa care s-a descurcat onorabil tinand cont ca partea feminina nu a facut nici un antrenament in ultimele trei luni.
Vremea a tinut atat cu spectatorii cat si cu alergatorii si fata de anul trecut, anul acesta traseul a fost compus din asfalt curat ca lacrima.
Duminica dis-de-dimineata mi-am facut antrenamentul normal de alergare si inot, la inot am facut un mic test sa vad daca mai fac progrese la viteza. E pentru prima oara cand pe 200 de metri scot 3 minute si 15 secunde constant, pe mai multe reprize. Dupa o incalzire cu exercitii si apoi 30 minute de inot neintrerupt am facut 4 bucati de 200 de metri si apoi inca 200 de metri recuperare. Inca progresez.
Dupa antrenament am plecat spre Politehnica impreuna cu sotia asa ca sa imi incalzesc un pic palmele aplaudand.
Echipa mai avea doua ture. I-am incurajat tropaind de nerabdare dar pe final, la ultima tura, nu am mai avut stare si am alergat cu ei.
Si de data asta alergarea surorii mele a fost plina de bucuria faptului ca "isi simte muschii de la picioare" dar asa se intampla cand nu faci nici un pic de antrenament si vii sa alergi un semi-maraton.
Oricum este de laudat ca de fiecare data reuseste sa termine, mai bine sau mai putin bine, cu dureri mai mici sau mai mari dar cu zambetul pe buze.
Dupa ce de fiecare data o vad cum termina, imi dau seama ca eu sunt mic copil. Eu termin, dar timp de 3 luni, 5 luni, 8 luni ma antrenez in fiecare zi. Ea vine, alearga si termina de fiecare data apoi pleaca cu medalia atarnand la gat. Bravo.
Sunt convins ca experienta ar fi cu atat mai placuta daca inainte de astfel de alergari, cel putin cu o luna, ar face si ea un pic de antrenament.
Sa revin la Gerar. In timp ce echipa alerga penultima tura, eu am luat putin pulsul concursului.
Am vazut niste sprinturi de final destul de convingatoare, am vazut cum a trecut prima echipa de fete linia de sosire, am vazut cativa prieteni alergatori, am vorbit putin si cu Gabi Solomon care incuraja de zor echipele care mai aveau inca de alergat si am ajuns la o concluzie deloc surprinzatoare.
In primul rand numarul de participanti a crescut simtitor de la an la an. Concurentii au inceput sa fie din ce in ce mai buni si sa faca parteneriate intre ei astfel incat sa isi creasca sansa la un loc mai bun sau chiar sa tinteasca podiumul.
Daca in ceilalti ani echipele erau facute in mare parte sa se prinda loc la inscrieri, anul acesta unele echipe au fost facute cu tinta clara de podium si timpii au scazut extraordinar (rezultate gerar 2013).
Daca in 2012 pe podium la mixt au intrat echipe cu 1 ora si 58 minute, anul acesta podiumul a fost adjudecat cu timpi de sub 1 ora si 43 minute, prima echipa de mixt trecand linia de sosire intr-o ora si 32 minute.
Si la baieti a fost o lupta destul de aprinsa cu locul intai trecand intr-o ora si 23 minute si locul doi intr-o ora si 24 minute.
Felicitari Florentinei cu echipa de feminin care a iesit pe podium si felicitari si celorlalti concurenti pentru dedicatie, veselie si spirit de competitie.
Anul acesta au fost si nume destul de cunoscute atat in randul atletilor de elita ca Ciprian Balanescu, Alex Diaconu, Cristian Lutic cat si al persoanelor cu rezonanta ca CEO Vodafone România, Inaki Berroeta, CEO Raiffeisen Bank Romania, Steven van Groningen impreuna cu sotia acestuia, doamna Valeria Racila sau a sefului federatiei Romane de Triatlon, Adrian Nanulescu, de la care ca tot veni vorba, ar trebui sa iau anul acesta o licenta de sportiv amator pentru Ironmanul de la Nisa.
Din ce am vazut , organizarea a fost si acum impecabila.
Ro Club Maraton&Co au facut o treaba buna si chiar au reusit, probabil prin rugaciune si post negru, sa aduca zapada si anul acesta iar medalia arata foarte bine, un fulg de nea care nu se va topi niciodata.
Anul viitor promit sa fiu si eu unul din alergatori.
Apropo, macar o poza de la acest eveniment. Medalia ramane pentru data viitoare.
 |
| De la stanga: Marius, Elena, Dan si eu. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu