Succesul

Ieri la bazin, in timp ce imi faceam intervalele de 200 de metri, ma gandeam la ce inseamna succesul sportiv pentru mine.

Stiu ca aceasta intrebare poate acoperi mult mai multe domenii dar acum o sa ma limitez doar la cel sportiv.

Din scurta mea experienta in domeniul sportiv, cel putin pentru mine succesul nu sta in cat de repede alerg sau inot fata de ceilalti sau daca am urcat vreodata pe un podium.

Succesul nu depinde nici de talentul sau de potentialul meu.

Din ce am observat la mine succesul meu depinde in mare de ce imi propun sa fac si de atitudine. Munca are o mare influenta in atingerea obiectivului propus, dar nu este factorul care defineste ideea mea de succes.

Timp de doi ani m-am intrebat de fiecare data cum am ajuns sa fac pasul de la fara absolut nici un pic de miscare la 1-2 ore pe zi de antrenament care acum ceva timp mi se parea de neconceput.

De fapt, am mai zis intr-o postare ca inceputul unui nou obicei depinde de foarte multi factori dar cel mai important este rezistenta mentala.

Imi aduc aminte de prima mea mare incercare a acestei rezistente mentale. Se intampla cu mai bine de 15 ani in urma si era traversarea muntilor Fagaras de la Turnu Rosu la Sambata de Jos. A fost prima mea tura la munte si a fost sa fie Fagarasul. Nu a fost alegerea mea si nici echipamentul nu a fost cel mai bun, dar cu siguranta a fost una din cele mai vii amintiri a efortului pe care l-am depus la vremea respectiva. Imi aduc aminte ca mi-au trebuit doua saptamani sa imi revin complet.

Ziceam de munca. Am facut mult efort sa traversez creasta Fagarasului? daca mi-ar fi zis cineva ce implica aceasta traversare, m-as fi gandit de doua ori, mai ales ca nu aveam conditia fizica necesara acestui efort.

Deci cum am ajuns sa fac acest efort?.. am fixat o tinta. Traversarea Fagarasului.  

Nu am fost de la inceput convins ca voi reusi macar sa ajung la Negoiu dar mi-am zis in gand ca trebuie sa incerc.

Dar increderea a crescut cu fiecare zi in care mai mergeam o bucata de creasta. Cand am ajuns la Negoiu stiam ca o sa reusesc. In cele cateva zile de creasta capatasem o rezistenta mentala extraordinara. Da, era greu. Ma simteam obosit tot timpul si nu ma mai interesa peisajul ci doar unde pun piciorul, pas dupa pas, dar dupa cateva zile totul s-a schimbat. Mi-am dat seama ca pot sa duc totul pana la capat. Am trecut peste cateva momente grele. As mai fi avut aceeasi rezistenta mentala daca nu as fi ajuns la Negoiu? nu se stie, dar imi place sa cred ca da, desi as fi ramas cu un gust amar.

La fel a fost si cu primul maraton. Aproape de final ma simteam asa de obosit si as fi vrut din suflet sa renunt dar stiam ca mai am energia sa alerg si cei 3-4 kilometri ramasi.

Rezistenta mentala nu o ai de cand te nasti. O capeti dupa foarte multe momente in care iti vine sa lasi totul balta dar cumva reusesti sa treci peste. Acum imi dau seama ca seturile astea de 200 de metri nu mai sunt asa grele si de fiecare data incerc sa ma gandesc ca cele de saptamana viitoare vor fi mai usoare.

Pana la urma aceasta incredere vine din faptul ca am trecut peste si ca stiu ce ma asteapta. Stiu ca pot sa sustin un anumit efort, l-am sustinut de multe ori si asta imi confera un avantaj.

E clar ca ma simt mai bine cand stiu ca am facut acel lucru macar o data dar sunt situatii in care nu poti sa te antrenezi pe distanta concursului. Spre exemplu un Ironman sau ceva extrem ca ultramaratonul Badwater.

Tot ce poti sa faci e sa simulezi o fractiune din acesta si sa acumulezi rezistenta fizica si mentala. 

Ma gandesc tot timpul la ce am de facut in acest moment. Nu maine, nu peste o saptamana, nu la anul. Acum.

In fiecare zi ma uit in jur si vad cum toti vor sa faca din ce in ce mai multe lucruri deodata. Societatea ne minte ca suntem multi-tasking. Nu suntem si nu am fost niciodata. Diviziunea muncii o demonstreaza cel mai bine. Vrei sa faci mai multe lucruri deodata. O sa le faci mediocru pe toate sau mai rau, o sa ajungi sa nu poti sa le termini pe unele dintre ele. Este bine sa ai un plan bine definit dupa care sa te ghidezi si cand tragi linie sa stii unde vrei sa ajungi dar tot ce conteaza este ceea ce faci astazi si daca ce faci astazi, faci bine, atunci cresc sansele ca si maine, cu increderea capatata astazi, sa faci si mai bine.

Cand vrei sa faci ceva, scrie pe foaie, pune la punct detaliile si urmareste firul catre indeplinire. Iti va fi mult mai usor cand ai o cale. De cateva ori s-ar putea sa dai gres sau sa iti modifici drumul dar rezistenta mentala va creste si cu ea si sansele ca data viitoare sa reusesti.

Asta inseamna pentru mine succes. Crearea unei rezistente mentale, trecerea unor hopuri din care sa invat ceva si nu neaparat indeplinirea unui obiectiv.