Daca vrei sa faci ceva cu adevarat, vei gasi o cale. Daca nu vrei, cu siguranta vei gasi o scuza. (Frank Banks)

joi, 1 ianuarie 2015

Cum sa slabesti 5 kilograme in 7 zile sau postul numai cu apa

Ma tot batea gandul de ceva vreme sa incerc un post de 7 zile. Fara mancare. Doar apa, si cand e cel mai bun moment de incercat aceast post decat in zilele de Craciun.
Cum anul asta am hotarat impreuna cu sotia sa stam mai mult in Slatina, am plecat de pe 23 decembrie la parintii mei urmand sa stam pana pe 3 ianuarie deci un prilej bun pentru acest experiment.
Stiam ce ma asteapta dar "muschiul slab al vointei" impreuna cu toate bunatatile pe masa, miros de cozonac, sarmale, tot felul de prajituri mi-au solicitat nervii si mi-au dat o prespectiva noua despre ce inseamna sa incerci ceva care, cel putin pentru mine care sunt o persoana foarte pofticioasa, parea imposibil la inceput.
Documentatia despre postul doar cu apa este destul de slabuta, mai mult din experientele personale ale celor care au incercat asa ceva, dar exista si cateva experimente pe soareci si pe oameni care vor fi amintite mai jos.
In articolul din Scientific American din 11 ianuarie 2013, scris de David Stipp (linkul intermitent fasting) se arata printre altele ca Mark Mattson, seful Institutului National al Laboratorului de Neurostiinta si Cercetari despre Imbatranire, crede ca postul este o forma usoara de stress care stimuleaa organismul in lupta cu distrugerea celulara. Tot el spune ca postul intermintent creste sensibilitatea corpului la insulina si scade riscul de diabet si boli de inima.
Va spun de la inceput ca dupa 3 zile de post, fara mancare, am avut o slabiciune cand, eu crezand ca sunt zmeu si pot sa rezist, am stat cu sotia la masa si mi-a luat mintile salata de Boeuf si am luat 5 furculite si o bucatica de branza. A fost un moment dupa care mi-am dat seama ca inca nu sunt pregatit sa stau la masa cu cineva dupa 3 zile fara mancare. Tot atunci mi-am dat seama ca totul a tinut de pofta si nicidecum de foame si ca daca faceam o analiza poate reuseam sa ma abtin.
Dar asta e. Mergem mai departe. Lectie invatata, sper.
Totul a inceput de la faptul ca am adaugat cateva kilograme nedorite si ca intr-o saptamana urmeaza sa incep antrenamentul pentru Elvetia si Norvegia.
Cu cat m-am gandit mai mult la experiment, am citit mai mult legat de postul de 7 zile, ce ti se poate intampla bine si rau si la ce sa ma astept pe parcursul lui.
Miercuri seara pe data de 24 decembrie la ora 19 a fost ultima masa. Una normala, sarmale, o costita, un carnat si putina mamaliga. Si asa a inceput cu 83.2 de kilograme.
Joi (1 zi) dimineata dupa un somn foarte bun si dupa o alergare de o ora imprejurul barajului de la Slatioara, cantarul arata 81.8 kilograme. Deci minus 1.4 kilograme in prima zi. In rest, am mai facut cateva plimbari prin vecini, m-am harjonit cu Mihnea.
Stare generala foarte buna atat fizica cat si mentala. Uimitor ca dupa ce treci de primele ore ale diminetii, eu fiind si un om care mananca dimineata foarte bine, stomacul se obisnuieste fara mancare si nu mai secreta acid gastric.
Vineri (a 2-a zi) dimineata dupa un somn foarte bun si dupa o alta alergare de 52 minute, tot pe baraj, cantarul arata 80.5 kilograme. Deci minus 1.3 kilograme. Am avut o usoara senzatie de foame, dar nimic ce nu s-a putut controla. Energia a fost ok. Spre seara am simtit un pic ca sunt obosit, dar e normal dat fiind faptul ca am facut si multa miscare si corpul deja a consumat tot glicogenul din muschi cat si glucoza din ficat. Din ce am citit, in a treia zi se intra in starea de ketoza, adica corpul incepe sa consume grasimi din corp.
Sambata (a 3-a zi) dimineata  dupa un somn foarte bun, cand m-am trezit si m-am dat jos din pat am ametit. Fara dureri de cap si fara dureri de stomac. Aveam o slabiciune in tot corpul de parca toata noaptea alergasem. Nu am mai alergat pentru ca a nins si s-a facut o mocirla de nedescris si nu vroiam sa experimentez si o raceala de la corpul slabit si de la alergatul prin apa semi-inghetata.
Greutatea a fost de 79.5 kilograme. Destul de multe activitati prin curte, facut un om de zapada, Oboseala prezenta toata ziua. Chiar si la urcatul a cateva scari. Parca corpul avea nevoie de mai mult oxigen. Am mai observat ca limba avea ceva pe ea de culoare alba, un fel de strat depus. Stiam ca se va intampla deci nu a fost o surpriza. Dar am mai observat ca tenul e mai curat. Nu mai este uleios si straluceste.
Spre seara asa cum va ziceam mai devreme, mi s-a facut o pofta incredibila de salata de Boeuf si am luat 5 furculite. Toata noaptea nu am putut sa dorm. Simteam cum stomacul se chinuie sa proceseze salata.
Duminica (a 4-a zi) dimineata dupa un somn agitat, la fel cand m-am dat jos din pat eram ametit si fara vlaga, dar m-a mustrat constiinta si am iesit la o alergare pe baraj, la -3 grade, 52 minute. Am avut energie pentru toata alergarea, dar spre final nu mai puteam controla ritmul de alergare. Ba incetineam fara motiv, ba acceleram la o viteza cu care eu normal nu alerg cand trec de 50 de minute de alergat. Cantarul arata 78.8 kilograme. Pe tot parcursul zilei am avut o stare de moleseala, dar fara ceva iesit din comun. Spre seara am avut cateva crize de foame sau pofta... nu mi-am dat seama nici acum ce a fost de fapt. Inca imi era ciuda ca nu m-am putut abtine de la salata aia, dar mama face super salata de Boeuf asa ca e de inteles. Nici eu nu am protejat "muschiul vointei" asa cum ar fi trebuit. La finalul zilei m-am simtit de parca as fi facut un Ironman, fara pic de energie, dar foarte lucid. Curios e faptul ca nu am mai baut asa multa apa, daca in zilele anterioare am baut peste 2.5 litri de apa pe zi, azi am baut doar un litru si jumatate. Nu sunt deshidrat, urina arata bine si nici nu am vreo durere pe undeva. Astazi am mai observat ceva modificat. O caldura foarte profunda in corp, mai ales la nivelul abdomenului si spatelui.
Luni (a 5-a zi) dimineata dupa un somn foarte bun, am fost ametit chiar inainte de a ma da jos din pat. O ameteala ciudata, moleseala combinata cu o stare de lene. A fost mai frig noaptea si in sfarsit zapada s-a pus peste tot. Am fost la o alergare de 30 minute, bunicica zic eu si am avut un moment de claritate absoluta a mintii. Sigur a fost de la faptul ca nivelul glucozei din sange este minim si ca creierul se hraneste acum din grasimi, dar parca auzeam tot in jurul meu, zapada scartaia intr-un anume fel, se auzeau lopetile oamenilor care dadeau zapada.. era ca o muzica, dar totul cu incetinitorul. A fost placuta senzatia dar ciudata.
Cantarul arata 78.3 kilograme. In timpul zilei m-am simtit oarecum molesit dar am avut si perioade in care am avut energie. Am observat ca daca stau in pat linistit parca ma molesesc mai rau. Imediat cum ies la o activitate imi revin. Am facut inca un om de zapada cu Mihnea apoi am dat zapada din fata curtii, dar imediat cum efortul a devenit substantial am inceput sa respir greu si apasat si oboseam foarte repede. Pe seara mi-am revenit complet. Am baut cea mai mica cantitate de apa, aproape 1 litru, dar mai mult nu mi-a cerut corpul.
Marti (a 6-a zi) dimineata dupa un somn foarte bun, aceeasi stare de ameteala dar mai pronuntata.  Cantarul arata 77.9 kilograme. Nu a mai fost o scadere asa drastica, dar asta si pentru ca nu am mai alergat. Am plecat la sotie la Rosiori, si mai toata ziua am stat in pat, m-am uitat la filme, am mai scris ceva si pe seara m-am plimbat un pic prin oras. In continuare fara dureri de cap, ametit, dar imediat cum incep sa fac miscare imi revin. Ma misc mai incet decat de obicei dar e normal. Pulsul este 12 cu 8 deci oarecum normal iar pulsul este in repaus, dupa 2 ore de stat in pat, 58 bpm. Ciudat este ca nu mai am asa pofte dupa alimente, si chiar am reusit sa stau la masa in timp ce familia manca.
Miercuri (a 7-a zi) dimineata dupa un somn un pic agitat, dar nu din cauza mea ci din cauza ca toata noaptea toti retarzii au dat cu tot felul de petarde si ma trezeau din ora in ora. Asta e. Veselia de sfarsit de an. Cantarul arata 77.5 kilograme deci se pare ca dupa a 5-a zi m-am stabilizat la 400 de grame scadere pe zi. In rest sunt bine, slabit dar pot sa fac activitati fizice in ritm moderat, proabil ca as putea sa alerg si 30-40 minute, dar temperatura de -16 C parca nu ma atrage deloc. Toata ziua am stat prin casa, foindu-ma in asteptarea orei 19 cand se termina oficial postul de 7 zile.
La ora 18.30 am incalzit zeama de ciorba pregatita de dimineata si la 19 am bagat lingura in castron.
Va spun sincer ca ciorba mai buna ca aia nu am mancat. Dupa zeama aia am mai mancat jumatate de para si apoi pe la ora 22.30 de revelion am mancat niste conopida fiarta si putin salau si un pic de tort si asta a fost tot. Dimineata cantarul arata 77.4 kilograme.
Cam aici s-a incheiat postul de 7 zile. 
Astazi 1 ianuarie 2015, ora 22.30 cand scriu aceste randuri, greutatea mea este de 77.9 kilograme, deci in concluzie am reusti in 7 zile sa dau jos 5 kilograme, pe langa altele.
Astazi am mancat normal, sau aproape normal, niste conopida, un carnat, salata verde cu avocado, o felie de cozonac, putina branza si niste masline.

Cu ce am ramas din tot experimentul asta.

  • cu o experienta ciudata, care te decojeste pana la nivelul pur al fiintei tale si care iti arata din ce esti facut dar care este ceva ce recomand tuturor car pot sa tine un astfel de regim.
  • am invatat ca foamea nu este o urgenta, de fapt chiar daca foarte multi oameni, si ma includ si pe mine aici, cred ca daca nu maninci o zi o sa mori, o sa explodezi, o sa ti se arda creierul sau mai stiu eu ce, de fapt foamea este doar un sentiment alimentat de creier. Normal ca nu poti sa stai cu lunile nemancat, dar cateva zile rasfirate pe parcursul unei luni nu te omoara ci din contra te fac sa vezi lucrurile altfel si cred ca experienta te face mai puternic in relatia cu foamea si cu creierul tau.
  • De multe ori eu simteam de fapt o foame pshihologica nu fizica. Am invatat, sper, sa le deosebesc de acum inainte si sa nu mai maninc imediat cum simt ca imi e foame.
  • Poate cea mai importanta lectie pe care am invatat-o a fost cea ca oamenii au frici de care nici ei nu stiu. Frica sociala de faptul ca nu maninci, ca s-ar putea sa ti se intample ceva rau sau sa mori face ca oamenii sa te priveasca altfel. Sa incerce sa iti spuna ca nu e bine, ca trebuie sa maninci, ca organismul tau o sa crape daca nu maninci, ca sigur e ceva anormal la tine, pentru ca toti oamenii normali maninca si ca poti sa slabesti si in alte moduri. Cu cat incerci sa le explici ca slabitul e doar o mica parte din tot postul asta, ca de fapt vrei sa vezi ce se intampla cu tine si daca poti sa faci asa ceva, mai ales de Craciun, cu atat devin mai inversunati si mai inchisi in ei. Parca lumea lor nu ar mai fi la fel daca tu reusesti sa faci lucrul ala pe care ei nu s-au gandit ca cineva poate sa il faca sau ca macar incearca. Din toti oamenii cu care m-am intalnit in timpul postului, poate trei m-au intrebat, cu adevarat interesati, ce se intampla cu corpul meu, cum e sentimentul si de ce fac asta. Restul doar au dat din cap dezaprobator. 
  • in toata perioada de post am dormit foarte bine, fara dureri de cap sau dureri de stomac.
  • am observat ca am pielea mai curata si mai neteda.
  • am reconfirmat faptul ca pot avea incredere in corpul meu si ca pot face activitati fizice precum alergarea chiar dupa 5 zile de absenta totala a mancarii, chiar daca la un nivel mai scazut.
  • dupa unele studii se pare ca corpul se regenereaza foarte bine in timpul unui post asa ca sper ca si al meu s-a regenerat.
  • mi-am dat seama ca sunt, cel putin mental, capabil de un auto control foarte bun si ca trebuie doar sa vreau.
In rest va urez un an 2015 mai bun ca 2014 dar va mai urez ca "acest 2015 sa fie cel mai prost an al vostru de acum inainte."

6 comentarii:

  1. Buna, Cristian, salutari din Colchester, U.K., desi tot din Slatina ca tine. Tocmai am publicat un articol despre acest post si cautand o poza cu un pahar cu apa pe google images am dat de blog-ul tau. Nimic nu este intamplator, nu? Eu nu am reusit decat 27 de ore la test, dar vreau sa incerc din nou. Felicitari tie!!! Colegii la serviciu imi spuneau ca pot sa imi inec ficatul daca mai beau atata apa. Si vreau sa te intreb cum ai baut apa, la anumite ore? Si cata? Multumesc! monaela2002 [] y a h o o pct com

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna,
    Dupa ce treci de 3 zile e mult mai usor. Am baut apa cand simteam nevoia, fara un program si fara a masura cantitatea.
    Oricum la fiecare vizita la toaleta verificam culoarea urinei si daca era prea galbena, desi doar 1 data s-a intamplat, beam mai multa apa.
    Ai incredere ca se poate. Conditiile sa reusesti sunt: doar sa vrei sa faci asa ceva si bineinteles sa poti sa te abtii daca esti pofticioasa.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu am slabit cateva kilograme prin ceaiuri si poate va sunt de folos si informatiile astea…http://slabestecorect.blogspot.ro/2016/04/beneficiile-ceaiurilor-pentru-slabit.html

    RăspundețiȘtergere
  4. Am experimentat o astfel de experienta in 2011, intr-o perioada critica a vietii mele, cand am simtit ca trebuie sa fac ceva diferit. In general, suntem indoctrinati intr-o multime de directii,avem o gramada de idei preconcepute si da, ideea ca mori daca nu mananci, ori faci ulcer, ori ajungi in spital, e una. Nu am mancat nimic 10 zile.Am baut doar ceai. A fost o experienta profunda, un fel de regasire. Acum, la cinci ani de la acea experienta, din motive greu de explicat,simt aceeasi nevoie. Ceea ce ma impinge sa o fac,este dorinta de a ma autodepasi, de a experimenta ceea ce altii nici nu cred ca e posibil. Sunt in ziua a treia de post negru, nu am idee cat il voi tine, nu am un plan, pentru ca stiu ca astfel de lucruri vin din interior, intr-un mod greu de definit.Am sa vad.

    RăspundețiȘtergere
  5. Iata experienta mea in aplicarea terapiilor alternative, poate e de ajutor si altora.
    http://jurnaldecobai.blogspot.ro
    Multa sanatate!

    RăspundețiȘtergere
  6. Iata experienta mea in aplicarea terapiilor alternative, poate e de ajutor si altora.
    http://jurnaldecobai.blogspot.ro
    Multa sanatate!

    RăspundețiȘtergere