Asa cum va spuneam si ieri, antrenamentul cu bicicleta de miercuri m-a facut sa ma simt ca un participant la Ironmanul din Hawaii.
De ce? simplu, din cauza vantului puternic.
Am plecat relaxat din fata blocului si dupa 2 kilometri mi-am dat seama ca tura asta o sa fie speciala.
Pedalam de-mi ieseau ochii din cap ca la melc si avansam cu 17 kilometri pe ora.
Aveam un antrenament de o ora asa ca jumatate de ora am tras cu vantul din fata iar cealalta jumatate cu vantul din spate( se mai schimbase un pic directia dar in general tot din spate batea).
Cand am iesit din Bucuresti am zis ca asa ceva nu este posibil. Venea cate o rafala din lateral si trebuia sa ma tin bine sa nu ma bage in sant. Am trecut un pic de fosta fabrica de lapte Tnuva si gata s-a facut si jumatatea de ora. Alteori la fabrica eram dupa 15 minute.
M-am oprit un pic sa imi trag sufletul si apoi am inceput drumul inapoi. Mama si ce tare a fost. Ce am facut in 30 minute la dus , am facut inapoi in 18 minute.
Fain sa pedalezi cu peste 39 kilometri/ora pe plat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu