Era ceva in legatura cu faptul ca saptamana asta depasesc 11 ore de antrenament iar in program sunt doar 10 ore.
Am incercat eu sa o dau intoarsa ca a fost o saptamana speciala, ca am vrut sa vad cum e bazinul de la World Class Downtown unde am fost invitatul Simonei si pe langa ora de bicicleta cu antrenor (care a fost chiar benefica si mi-a placut), am mai inotat o ora facand exercitii de tehnica.
De altfel am trei prieteni imaginari dar acestia se manifesta in timpul antrenamentelor si mai ales in timpul concursurilor.
Astazi a fost prietenul meu "diplomatul" care a incercat sa imi explice ca o sa am destul timp sa fac antrenamente de 11 ore pe saptamana si ca ar fi bine sa urmez planul de pe hartie. Tot el este cel care in timpul concursurilor incearca sa ma convinga ca e in regula daca nu pot, ca nu toata lumea poate, ca am venit la concurs sa ma simt bine si nu e nevoie sa trag de mine pana la sfarsit. E in regula sa merg daca nu mai pot. Ma tot bodoganeste pana termin cursa sau antrenamentul.
Si cum incerca el sa ma convinga ca e bine asa cum este planul si ca ar trebui sa ma odihnesc mai mult si ca a vazut el ca a cam scazut cantitatea de legume si fructe consumata si ca animalele nu sunt de mancare sau ca a crescut un pic pulsul peste normal (si tot felul de subtilitati), a sarit celalat prieten imaginar "atletul". Cum ca ma simt bine, ca nu ma doare nimic si ca ce e cu moleseala asta. Pai ce dracu, ne antrenam pentru Ironman sau pentru un cros in parc. "Atletul" ar vrea tot timpul sa trag ca un animal, cat pot eu de tare, sa ma opresc la marginea drumului sa vomit, sa ma sterg la gura cu maneca tricoului ud fleasca de transpiratie, sa imi zic ceva in barba, motivant bineinteles si apoi sa continui si mai tare.
Si asa a inceput nebunia. Fiecare cu argumentele lui, fiecare cu strategia lui prin care vroia sa ma convinga.
Problema este ca uneori nu pot sa ii opresc si ei stau si discuta in contradictoriu si "atletul" aproape il ia la bataie pe "diplomat". Cateodata, "atletul" chiar reuseste sa il bata pe "diplomat" dar de cele mai multe ori acesta scapa uimitor cu cateva cuvinte bine plasate.
In afara de acestia doi, mai am un prieten imaginar care este, sau asa vreau eu sa cred, total impartial si care prezinta lucrurile exact asa cum sunt. Il cheama "doctorul" sau mai pe scurt, asa cum ii place lui sa se prezinte "doc". El niciodata nu intervine in conflictul dintre "diplomat" si "atlet" si mai tot timpul imi prezinta lucrurile asa cum sunt. Este un fel de inteligenta artificiala care imi scaneaza constant sistemul si imi ofera analiza detaliata.
Cu mare parere de rau va spun ca "doc" nu prea comunica cu mine. Apare foarte rar, sta cateva minute, in general seara cand sunt obosit, cand ma dor toate si ma intreb ce a fost in mintea mea cand m-am apucat de antrenament pentru Ironman, imi spune repede care este statusul atat fizic cat si psihic apoi dispare la fel de subtil cum a aparut si colac peste pupaza mai si da rateuri cateodata. Probabil e intimidat de "atlet" caruia i se pare ca tot timpul sunt apt, bun de antrenament, dar ca fac totul ca un papa-lapte si ca ar trebui sa cresc intensitatea sau volumul.
Cu mare parere de rau va spun ca "doc" nu prea comunica cu mine. Apare foarte rar, sta cateva minute, in general seara cand sunt obosit, cand ma dor toate si ma intreb ce a fost in mintea mea cand m-am apucat de antrenament pentru Ironman, imi spune repede care este statusul atat fizic cat si psihic apoi dispare la fel de subtil cum a aparut si colac peste pupaza mai si da rateuri cateodata. Probabil e intimidat de "atlet" caruia i se pare ca tot timpul sunt apt, bun de antrenament, dar ca fac totul ca un papa-lapte si ca ar trebui sa cresc intensitatea sau volumul.
Dintre toate lucrurile care imi dau un impuls in fiecare zi sa imi fac antrenamentele, cred ca cel mai important este faptul ca iau fiecare antrenament asa cum este, in ziua respectiva, fara sa ma gandesc la urmatoarele zile sau la urmatoarele saptamani.
Bineinteles ca "diplomatul" sare la mine sa imi spuna sa am grija cu dozarea efortului ca mai sunt multe luni pana la concurs.
In secret va spun ca si eu stiu ca asa este, dar cateodata nu pot sa nu ma las dus de val si impreuna cu "atletul" sa trag o chiuitura si sa trag mai tare decat trebuie. Ca doar nu suntem niste papa-lapte.
Seara cand "doc" imi prezinta realitatea cruda ca ma doare aia sau ailalta sau ca sunt daramat, apare "diplomatul" si imi zice ceva de genul ca "ti-am spus eu!" si iar apare "atletul" si se iau la bataie.
Cam asta este viata de schizofrenic si pseudo-atlet.
In alta ordine de idei si saptamana asta pare sa treaca cu bine si mai raman 21 saptamani.
O fi mult, o fi putin... dar cel mai important o fi de ajuns pentru ce vreau sa fac? vom vedea la fata locului si sper ca BlueAir sa nu dea faliment pana atunci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu