Cand am inceput sa alerg, acum aproape 2 ani, am realizat ca imi pot schimba foarte repede o gramada de obiceiuri nesanatoase si ca pot sa aduc in viata mea o ordine si un program destul de stabil, atat in zona de timp liber cat si in cea profesionala .
De ceva timp am o structura foarte stabila, pe care pot sa o execut in fiecare saptamana. Serviciu, alergare, inot si biciclit, timp liber cu Puiu.
Scurta mea incursiune in acest sport numit triatlon m-a invatat o gramada de lucruri. Cele mai importante ar fi: disciplina, mentalul puternic si perseverenta.
De cand a venit Nasturel in viata noastra lucrurile s-au schimbat un pic si la randul lui, ma invata niste lectii foarte importante.
Prima lectie ar fi cum sa privesc lucrurile in ansamblul lor si sa inclin balanta catre ce este mai important.
In ultimul timp nu mai pun asa mult accent pe pastrarea unor ore fixe de antrenament. Sa nu mai zic de somn. Nici filme nu am mai vazut de 3 saptamani si eu ma uitam la un film cel putin de 4 ori pe saptamana.
Prioritatea este ca atat Elenei cat si lui, in aceasta ordine, sa le fie bine, desi momentan trebuie foarte multa convingere in relaxarea Elenei. Daca reusesc acest lucru, se trece la starea mea de bine adica antrenamente, filme si alte dracovenii de ale mele. Cam greu dar nu imposibil.
Ca tot a venit vorba de antrenament, in mare parte l-am facut. Ba dimineata, ba seara tarziu sau fix in mijlocul zile. Perioadele de veghe isi cam spun cuvantul, acum o saptamana am adormit in timp ce alergam. Stiu ca pare incredibil dar cand m-am trezit cu fata de pamant am zis ca nu e adevarat. Am inchis ochii si cred ca am alergat cel putin 50 de metri cu ei inchisi. Noroc ca eram pe iarba.
In fiecare zi ma invata importanta unui camin si faptul ca pe langa noi mai exista si alte persoane care ne ajuta. Fara ei ar fi infinit mai greu.
In momentele noastre de liniste realizam ca viata noastra s-a schimbat asa mult ca nici nu mai seamana cu ce era inainte. Totul era calculat, planificat si pus la punct.
E... cu un copil nu mai este asa. Totul este o surpriza in fiecare zi. Azi poate doarme bine, maine s-ar putea sa stai toata noaptea incercand sa il linistesti. Copii sunt exact opusul ordinii si planificarii. Cand am hotarat sa avem un copil, sincer nu ma asteptam ca viata sa se schimbe asa brusc si asa profund.
Faza cea mai tare e ca odata ce ai un copil, chiar daca totul se schimba complet, nu te deranjeaza acest lucru. Nu te deranjeaza ca te trezeste noaptea, ca trebuie sa il schimbi la fiecare 2-3 ore, ca plange si nu stii de ce, ma rog, te deranjeaza ca nu stii cum sa il impaci, nu plansul propriu zis sau ca totul depinde de ce face el.
Sa revin la Ironman. Se poate face un Ironman si sa ai grija si de un mormoloc? vom vedea.
Daca e sa ma gandesc in retrospectiva, fara copil as fi facut antrenamentele mai bine, as fi fost mai odihnit, as fi fost la mai multe concursuri, poate am fi calatorit mai mult sau as fi petrecut mai mult timp cu Puiu. Problema este ca la un moment dat aceste lucruri s-ar fi invechit sau nu mi-ar mai fi oferit satisfactia scontata si pentru un copil ar fi fost destul de tarziu.
Pot sa zic cu mana pe inima ca munca pentru el este enorma si cateodata te copleseste dar ca si Ironmanul, recompensa este pe masura.
Impreuna cu dragostea pentru el, a venit si o reinoita dragoste si recunostinta pentru parinti. Abia acum ii dau seama ce inseamna sa fii parinte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu