A treia saptamana de antrenament pentru Ironman: Ingredientul secret

A trecut si a treia saptamana de cand am pornit in misterioasa calatorie spre primul meu Ironman.
Totul merge bine, dar e normal pentru faza de pornire a motorului. Simt cum incepe sa creasca turatia si cum incepe sa se incalzeasca. Astazi la bazin mi s-a parut ciudat de usor setul de anduranta iar alergarile de jumatate de ora parca se termina prea repede insa stiu ca ma asteapta un drum lung si greu asa ca nu fortez nimic.

De curand am revazut Kung Fu Panda.

Este un desen animat, dar acest film are o multitudine de secvente din care ai ce invata.

Astazi, la bazin imi tot reveneau in minte cuvintele ratoiului, Mr. Ping " There is no secret ingredient" si ma tot intrebam: daca nu exista un ingredient secret atunci de ce unii oameni se dezvolta altfel si ajung sa faca lucruri care la prima vedere par imposibile?

Astazi mi-am dat seama. E din cauza planului dupa care isi ghideaza viata, atat in mod constient sau fara sa isi dea seama.

Din ce citesc, ce vad si ce se intampla in jurul meu si in lume, in fiecare zi sunt tot mai convins ca talentul este fix ZERO daca nu exista mediul propice in care sa se manifeste acest talent si fara un plan care sa slefuiasca acest talent totul este la voia intamplarii. Talentul campioanei mondiale la Ironman, Chrissie Wellington s-ar fi manifestat daca nu ar fi ajuns in Nepal printr-o intamplare realizand ca are un potential extraordinar pentru bicicleta? Eu cred ca nu.

Alegerile noastre, dorintele si modul de viata sunt intr-o constanta manipulare si modificare de catre agentiile de publicitate, de catre televizor, de tot felul de ziare cu presupuse vedete si intr-un final de societatea care ne inconjoara asa ca trebuie sa creem in jurul nostru o bariera protectoare si un plan de lunga durata.

Si mai e ceva...din cand in cand e bine sa evaluam daca investitia, fie aceasta in bani, timp sau in oamenii de langa noi, ne aduce mai aproape de scopul propus.

Daca nu ne aduce, trebuie sa ne intrebam cum remediem sau dupa cat timp renuntam chiar stiind ca vom avea pierderi.

Totdeauna pierderile mai mici sunt mai usor de suportat si pana la urma e mai bine cu un inceput de astm obtinut dupa 15 ani de fumat decat cu o boala mult mai grava la plamani. 

Dar oare nu era mai bine sa nu fi fumat niciodata? sa fi fost lipsa unui plan de viata care a creat aceasta "oportunitate" prin care am ajuns sa fumez?
E adevarat, eram tanar si fara minte dar experienta si puterea exemplului pot avea un rol foarte mare pentru generatia viitoare.
Daca as fi stiut ca nu exista un ingredient secret si ca totul depindea doar de mine!!!